VIDEO Fuga băncilor europene. Pericol pentru economia mondială!

Retragerea băncilor europene de pe piaţa creditării începe să aibă efecte şi asupra companiilor din Africa, Australia şi America de Sud, înăsprind condiţiile de creditare şi sugrumând economiile emergente.

După boomul de creditare în care au intrat băncile europene în anii anteriori izbucnirii crizei, grupurile bancare europene acordă acum tot mai puţine credite din cauza lipsei lichidităţilor şi a crizei datoriilor de stat din zona euro.

Instituţiile financiare europene s-au numărat, în acea perioadă, printre cei mai mari creditori transfrontalieri ai ţprilor emergente. Retragerea acestora de pe piaţa creditării a lăsat mai multe industrii fără finanţare – de la cea aviatică la media şi minerit, sugrumând economiile unor state care deja se confruntă cu scăderea cererii din ţările dezvoltate, de care depind prin exporturi.

România este una dintre cele mai vulnerabile state în faţa retragerii băncilor de pe piaţa creditelor. Intermedierea financiară (volumul creditelor acordate raportat la PIB) se ridică la aproximativ 50%. Din acest 50%, între 30 şi 40 de puncte procentuale este reprezentat de bănci străine, potrivit datelor Băncii Reglementelor Internaţionale, citate de "The Wall Street Journal".

Vezi în video ce spune Roubini despre criza datoriilor din zona euro!

Principala îngrijorare este acum că o retragere moderată de pe piaţa creditării s-ar putea transforma într-o adevărată criză a creditării, precum cea din 2008 declanşată de colapsul gigantului bancar american Lehman Brothers. Acel episod de restricţionare a accesului la finanţare a lăsat companiile şi oamenii de afaceri căutând cu disperare lichidităţi şi a jucat un rol major în prăbuşirea comerţului mondial, care a trecut atunci prin cea mai slabă perioadă de la Marea Depresiune.

Click pe infografie pentru a mări

Importanţa băncilor europene în pieţele emergente. Cota de credite acordate de acestea, ca pondere în Produsul Intern Brut al fiecărui stat. Infografie: The Wall Street Journal.

Din infografie se poate observa că, pe lângă state emergente puternice precum Brazilia şi Argentina, cele din Europa de Est sunt mult mai vulnerabile în faţa retragerii băncilor europene. În România, Polonia, Ungaria, Bulgaria şi Cehia, cota împrumuturilor acordate de bănci europene ca procent în fiecare PIB naţionaleste cuprinsă între 30 şi 40%, reprezentând un pericol real pentru aceste economii.

„Suntem într-o poziţie extrem de vulnerabilă, care cu siguranţă afectează creşterea economică mondială“, explică pentru „The Wall Street Journal“ Gail Kelly, director executiv al grupului bancar australian Westpac Bank. „Cu siguranţă are un impact în Australia şi în Asia“, a continuat aceasta.

Banca italiană UniCredit şi cea germană Commerzbank au anunţat recent că-şi vor restrânge operaţiunile de creditare de peste hotare, bazându-se doar pe pieţele interne. În Asia şi în Australia, câteva bănci franceze au fost „scoase pe tuşă“ după ce au acordat împrumuturi sindicalizate (când mai multe bănci se unesc şi împrumută sume mari).

„Principala problemă este retragerea completă a băncilor franceze din pieţe“, spune John Corrin, şeful diviziei de împrumuturi sindicalizate a grupului bancar Australia & New Zeeland Banking Group. „Erau jucători de dimensiuni medii, care acopereau aproximativ 10% din piaţa Asia-Pacific“, explică acesta pentru publicaţia de business.

Luna trecută, creditorul francez BNP Paribas, una dintre cele mai mari bănci din lume după active, nu şi-a respectat un angajament de a furniza până la 300 de milioane de dolari australieni (300,3 milioane de dolari) pentru a contribui la un împrumut sindicalizat cu o valoare totală de 1,95 miliarde de dolari, care trebuia să fie acordat unui grup de bănci australiene. Astfel, toate celelalte bănci participante la împrumutul sindicalizat au fost nevoite să contribuie mai mult pentru a acoperi şi partea lăsată de creditorul francez.

Băncile europene se află acum sub o presiune uriaşă de a-şi majora şi consolida capitalul pentru a-şi echilibra portofoliile (rezervele de capital să poată acoperi într-o măsură mai ridicată potenţialele pierderi). Cum majoritatea băncilor europene sunt puternic expuse pe datoriile publice ale statelor cu probleme din UE, ele sunt forţate să apeleze la resursele pentru creditare astfel încât să se alinieze noilor cerinţe de capital impuse la nivelul blocului comunitar.

Unele bănci vând active şi acordă mai puţine credite, înăspresc condiţiile de creditare şi majorează costurile acestora. Această combinaţie poate avea consecinţe grave asupra nivelului de creştere economică în statele din care provin precum şi în ţările emergente pe care le finanţau înainte.

Pentru că Europa are un sector financiar vast şi foarte interconectat cu altele din întreaga lume, problemele zonei euro au consecinţe „mai mari, disproporţionate, în special asupra statelor emergente“, a declarat Timothy Geithner, secretarul Trezoreriei americane săptămâna trecută.

În plus, băncile europene încearcă acum să vândă portofoliile de credite către alte bănci, ceea ce exercită şi mai multă presiune asupra pieţei creditelor.

Această practică duce la creşterea împrumuturilor disponibile în care alte bănci pot investi, ceea ce le diminuează acestora apetitul de a acorda noi credite, explică Mark Leahy, director în cadrul Nomura. În final, asta va duce la scumpirea împrumuturilor, adaugă el.

Şi Statele Unite ale Americii resimt deja o parte dintre consecinţele retragerii băncilor europene. Contribuţia instituţiilor bancare europene la un împrumut sindicalizat pentru companii americane a scăzut de la 25% la 20% în cel de-al treilea trimestru al anului, potrivit datelor Dealogic.

Fenomenul nu surprinde însă pe nimeni. De mai bine de două luni, economiştii şi bancherii avertizează că planul de consolidare a sistemului bancar va lăsa băncile fără resurse şi o nouă criză a creditării va izbucni.

Problemele cu care se confruntă băncile vor declanşa o nouă criză a creditării, iar asta pune în pericol întreaga economie europeană, avertizează Comitetul Economic şi Financiar al UE. Riscul asociat crizei datoriilor de stat din zona euro s-a extins şi în sistemul bancar. Instituţiile de credit nu-şi mai permit să se finanţeze din cauza dobânzilor prea ridicate.

Criza datoriilor de stat din zona euro s-a extins cu repeziciune, exact aşa cum avertizau economiştii încă de acum doi ani. Cea mai recentă „victimă" este sistemul bancar european, care riscă acum să intre într-o nouă criză a creditării. Uniunea Europeană (UE) riscă să intre într-un „cerc vicios format din criza datoriilor suverane, lipsa de finanţare a băncilor şi creştere economică negativă", avertizează Consiliul Economic şi Financiar, una dintre cele mai influente organizaţii ale Uniunii Europene.

Practic, riscul asociat datoriilor de stat a fost transferat către bănci, care deţin o mare parte dintre obligaţiunile guvernamentale prin care s-au împrumutat ţările considerate în pericol de a intra în incapacitate de plată. Din această cauză, băncile reuşesc acum să obţină finanţare numai la dobânzi foarte ridicate, pieţele cerând practic o primă de risc tot mai mare pentru a împrumuta instituţiile de credit.

Cardul de credit de la BCE rămâne fără fonduri

„Cardul de credit de la Banca Centrală Europeană rămâne fără fonduri, implicarea investitorilor privaţi în planul de salvare a Greciei rămâne sub semnul întrebării, iar liderii din zona euro nu arată niciun fel de solidaritate", explică Fadi Zahir, strateg la banca britanică Barclays Wealth, citat de Bloomberg. Chiar şi Trichet a încercat să reducă expunerea BCE faţă de datoriile statelor cu probleme, însă propunerea s-a lovit de refuzul categoric al Germaniei şi al Franţei.

Problemele cu care se confruntă băncile au însă potenţialul de a zdruncina întreaga economie europeană, şi-aşa fragilă. În contextul unei creşteri economice anemice, asociată cu stagflaţia (avansul înregistrat în al doilea trimestru al acestui an a fost de numai 0,2% la nivelul UE asociat cu creşteri de preţuri), lipsa creditării companiilor şi a populaţiei ar putea avea consecinţe grave.

Consecinţele crizei creditării

- În multe dintre economiile dezvoltate, creşterea economică este bazată pe consum, iar consumul se bazează, la rândul său, pe credit. Lipsa finanţării afectează avansul economic. În cazul UE, unde creşterea este oricum foarte fragilă (un avans de numai 0,2% în cel de-al doilea trimestru al anului), un astfel de eveniment ar putea pune revenirea sub semnul întrebării.

- Cele mai afectate în cazul unei crize a creditării rămân însă companiile. Acestea au nevoie de împrumuturi pentru a-şi extinde operaţiunile, pentru a face investiţii şi pentru a face angajări.

- Sectorul construcţiilor este unul dintre cele mai afectate într-un astfel de scenariu. Automat, şi piaţa imobiliară cade.

- În cazul în care companiile nu sunt finanţate pentru a face investiţii, ele nu creează noi locuri de muncă. Populaţia se confruntă cu o rată a şomajului tot mai mare, veniturile statului scad, iar cheltuielile cresc.

În acest context, instituţiile europene de creditare vor tot mai multe împrumuturi şi oferă garanţii dubioase. Tocmai aceste practici au dus la izbucnirea crizei, avertizează analiştii.

Lipsa accesului la finanţare şi inabilitatea de a se împrumuta la dobânzi reduse au adus băncile europene în situaţia de a apela iar la practicile cu grad ridicat de risc care au fost responsabile pentru izbucnirea crizei în 2007-2008. Pentru că se tem că nu-şi vor putea acoperi nevoia de finanţare, grupurile bancare cer tot mai insistent sprijinul liderilor politici şi al instituţiilor Uniunii Europene. Cel mai recent apel în acest sens a fost făcut chiar săptămâna trecută, când bancherii au cerut Băncii Centrale Europene (BCE) să le ofere mai uşor credite cu dobânzi reduse şi, mai ales, să accepte o gamă mai largă de garanţii.

Mişcările băncilor, care includ practici de culise precum schimburi de active între instituţii financiare, cresc riscurile care planează asupra sistemului bancar european, şi-aşa foarte fragil, spun oficiali din industrie şi chiar organele de reglementare a sectorului.

„Perfuzii" de la banca centrală

Totodată, strategia instituţiilor de credit arată că acestea se pregătesc pentru o perioadă îndelungată în care se vor baza doar pe „perfuzii" financiare de la BCE. Sursele tradiţionale de finanţare, precum fondurile de investiţii, s-au retras în mare parte din cauza temerilor că băncile stau pe adevăraţi munţi de obligaţiuni guvernamentale riscante şi de credite neperformante. Multe instituţii de credit acoperă acest gol cu împrumuturi de la BCE.

Unele bănci încep deja să-şi epuizeze rezervele de active pe care BCE le acceptă în prezent ca garanţii pentru împrumuturi (precum obligaţiunile) şi, prin urmare, vor ca instituţia să accepte de acum şi alte tipuri de garanţii. Alte grupuri, din contră, fac eforturi semnificative pentru a-şi majora rezervele de astfel de active pentru a linişti investitorii şi clienţii. Pentru a se asigura că încă pot primi împrumuturi de la BCE, băncile s-au angajat într-o serie de tranzacţii financiare complexe între ele, astfel încât să strângă active în valoare de miliarde de euro, pe care să le poată pună la bătaie drept garanţii.

Unii reglementatori şi bancheri sunt îngrijoraţi de această practică. Prin transferul unor active riscante de la o instituţie la alta, aşa-zisele „schimburi de lichidităţi" ar putea „crea un mecanism de transmitere prin care riscul sistemic s-ar putea propaga în întregul sector", a avertizat FSA (autoritatea de reglementare a pieţelor financiare din Marea Britanie) în iulie.

Toată lumea câştigă

„Schimburile de lichidităţi" au loc atunci când o bancă transferă active care nu sunt lichide precum împrumuturi neperformante acordate corporaţiilor sau autorităţilor guvernamentale către bănci de investiţii sau companii de asigurări. Aceste active nu pot fi folosite de bănci ca garanţii pentru împrumuturi de la BCE. În schimb, băncile de investiţii sau companiile de asigurări furnizează obligaţiuni guvernamentale pe care le au în portofolii sau alte active lichide, care sunt acceptate ca garanţii de către BCE.

Toată lumea câştigă - instituţiile de credit îşi facilitează accesul către împrumuturi de la BCE, iar băncile de investiţii şi asigurătorii preiau doar o parte din potenţialele pierderi şi primesc comisioane pentru fiecare tranzacţie. Mai multe grupuri bancare franceze, italiene şi nu numai au început să apeleze iar la aceste practici. Printre ele se numără şi banca franco-belgiană Dexia, care a fost salvată de curând cu fonduri publice pentru a evita falimentul dup ce, în 2008, a primit un împrumut de urgenţă de la stat.

Directorul general al grupului bancar Deutsche Bank, cea mai mare bancă germană, a declarat imediat după prezentarea planului de consolidare a băncilor că obligarea creditorilor privaţi să accepte pierderi mai mari la sumele pe care le-au împrumutat Greciei ar putea cauza izbucnirea unei noi crize de creditare. Situaţia este cu atât mai gravă în contextul noilor cerinţe de capital anunţate ieri de Autoritatea Bancară Europeană, care vor forţa instituţiile să facă rost de până la 275 miliarde de euro pentru a se recapitaliza.

„Rămâne întrebarea dacă băncile vor fi capabile să ofere finanţare, în contextul în care potenţialele pierderi cauzate de datoriile din zona euro şi noile cerinţe de capital le forţează practic să devină restrictive“, a spus Ackermann. Înainte de a lua în considerare măsuri pentru stabilizarea zonei euro, politicienii şi autorităţile de reglementare ar trebui să ia în calcul impactul cumulat al propunerilor precum recapitalizarea forţată, taxa pe tranzacţii financiare şi majorarea pierderilor suportate de bănci pentru obligaţiunile guvernamentale pe care le deţin, a continuat acesta (Deutsche Bank nu se numără printre băncile care au nevoie de recapitalizare).

„Trebuie să găsim echilibrul între înăsprirea reglementărilor din sectorul financiar şi impactul pe care această decizie îl va avea asupra economiei ca întreg“, a mai spus bancherul.