Uniunea Europeană a Energiei: o necesitate

Uniunea Europeană a Energiei: o necesitate

Günther Oettinger, vicepreşedinte al Comisiei Europene şi comisar pentru energie

Va întrerupe Rusia aprovizionarea cu gaze în apropierea Crăciunului? Milioane de europeni vor fi oare puşi în situaţia de a îngheţa în propriile case? Nici o altă problemă în afara de disputa iminentă privind gazele dintre Rusia şi Ucraina nu ne arată în termeni mai clari de ce Europa trebuie să acţioneze unit pentru a-şi reduce dependenţa de furnizorii de energie externi.

Ştiri pe aceeaşi temă

Un articol de opinie de Günther Oettinger, vicepreşedinte al Comisiei Europene şi comisar pentru energie
 
Acesta este motivul pentru care astăzi Uniunea Europeană, şi nu statele membre, moderează la Berlin discuţiile pe tema gazelor dintre Rusia şi Ucraina.
 
Dar ideea Uniunii Europene a Energiei, sprijinită acum de multe guverne şi experţi, este mai mult decât atât. Depăşeşte sfera securităţii şi a coordonării formale. Este vorba de o nouă mentalitate, implică renunţarea la obiceiuri vechi şi presupune un nou spirit al cooperării între statele membre pentru a face faţă provocărilor din domeniul energiei, fie ele legate de schimbările climatice, de competitivitate sau de crearea locurilor de muncă.
 
Este vorba, în primul rând, de solidaritate şi încredere în celelalte state membre. Guvernele naţionale ar trebui să stabilească proceduri de urmat în cazul unei urgenţe şi ar trebui să se asigure că pot să reziste împreună unei crize.
 
În al doilea rând, este vorba de coordonare în adevăratul sens al cuvântului. Este normal ca fiecărei ţări să îi fie permis să decidă ce surse de energie exploatează. Dar o uniune a energiei implică faptul că niciun guvern nu va încerca să treacă prin parlamentul naţional o lege care alterează fundamental sistemul energetic, fără să îşi consulte în prelabil partenerii cu privire la consecinţele asupra sistemelor lor energetice şi fără să îi implice în faza de implementare ulterioară. Niciun stat membru nu ar trebui să aibă drept de veto, dar un astfel de mecanism de coordonare ar contribui la evitarea întreruperilor cu aprovizionarea şi ar îmbunătăţi securitatea energetică.
 
În al treilea rând, este vorba de investiţii realizate în comun. Pentru a oferi investitorilor coerenţă şi certitudine, guvernele statelor membre ar trebui să îşi coordoneze programele şi cadrul investiţional într-o măsură mult mai mare decât în prezent. Motivul este foarte simplu: o infrastructură transcontinentală sofisticată, sigură şi fiabilă este extrem de importantă într-un sistem energetic funcţional.
 
În al patrulea rând, este vorba de o adevărată piaţă a energiei. Guvernele ar trebui să nu mai intervină în piaţă prin intermediul unor măsuri artificiale pentru a-şi proteja companiile proprii. O adevărată piaţă a energiei înseamnă crearea celor mai bune condiţii pentru investiţii, dar şi protecţia consumatorilor vulnerabili.
 
În al cincilea rând, este vorba de o singură voce. La fel ca în negocierile comerciale internaţionale, ar trebui să negociem împreună acordurile cu ţările învecinate în domeniul energiei. Nu există niciun motiv pentru care energia ar trebui tratată diferit. Tristul spectacol al dezbinării jucat de statele membre în cazul proiectului Southstream este un bun exemplu în acest sens. Ar trebui să existe o dezbatere la nivel european care să conducă la un consens şi la acordarea unui mandat Comisiei Europene pentru a-i permite să negocieze pentru întreaga UE. Orice altă soluţie produce doar rezultate proaste.
 
Pentru a realiza toate aceste lucruri nu sunt necesare modificări ale tratatelor europene, ci doar unele modificări de ordin legislativ. Timpul ne presează; ar trebui să acţionăm acum.
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările