Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu nu văd zilnic la Bucureşti 16 premieri + premierul chinez. De fapt, un premier al Chinei nu a mai vizitat România de 19 ani. Am încercat să verific informaţia, într-o primă fază. Despre summitul francofoniei, dacă vă mai amintiţi, auzise tot poporul cu luni de zile înainte de eveniment. Acum nimic. Am întrebat prieteni jurnalişti, diplomaţi, din zona guvernamentală, analişti. Cu toţii auziseră acelaşi zvon, dar nu ştiau nimic mai mult.

Cu vreo două săptămâni înainte de summit, am auzit că există şi un forum economic. Mă interesa participarea în mod direct, în calitate de consultant de business. Am dat google, am mobilizat toată echipa să caute pe site-urile tuturor ministerelor. Au găsit. Pe site-ul ministerului bulgar al Comerţului. Am mai aflat detalii de la jurnalişti croaţi prieteni, şocaţi că noi nu ştim nimic. Ei ştiau şi cine participă, nu doar companii, ci şi indivizi. În disperare de cauză, am recurs la "pile": am întrebat un secretar de stat! Auzise şi el, dar nu ştia nimic mai mult. Mi-a făcut rost după vreo două zile de un site, invest.gov.ro, unul dintre cele mai proaste site-uri pe care le-am văzut, din preistoria website-urilor până astăzi! Acolo găseai, cu o săptămână înainte, doar vestea că într-adevăr se va întâmpla, un link de înregistrare, o schiţă de agendă care spunea că vor fi 5 sesiuni, că la infrastructură va vorbi un "reprezentant chinez", un "reprezentant al portului Constanţa" şi "reprezentanţi ai ţărilor ECE". De mare ajutor pentru o companie, ce-i drept.

Într-un final, am apelat la Ambasada Chinei la Bucureşti pentru ajutor în stabilirea unor contacte cu participanţii chinezi şi pentru a mai afla nişte informaţii. În partea română nu aveai cu cine discuta.

Orice forum economic, fie şi intern, naţional, se organizează cu informarea companiilor cu luni înainte, pentru a putea stabili legături relevante cu participanţii. Networkingul este, de altfel, motivul principal al participării lor. Ce se discută pe holuri este mai important decât ce se discută în sală. Pentru asta e nevoie însă de informaţii despre nivelul de reprezentare, ca să poţi contacta din timp partenerii potenţiali şi să ştii exact ce discuţi la întâlnire. E necesar să ai date despre temele de interes, despre delegaţii. Companiile sunt obişnuite să întrebe dacă pot veni cu un stand propriu, care sunt planurile de acoperire mediatică a evenimentului etc. Să primească materiale în avans şi mai multe la faţa locului. De data asta nimic. Veniţi acolo şi vedeţi la faţa locului.

Multe dintre companiile cu care lucrez au fost la fel de neîncrezătoare: „păi cum să merg? n-am primit nicio invitaţie", îmi spune CEO-ul uneia dintre ele. Mda, aşa ar fi fost normal. În dimineaţa discursurilor celor doi premieri, în deschidere, am fost să sondez terenul. Am recomandat să nu se participe la nivel de CEO. Să trimită pe cineva care poate face nişte prime contacte, atât. Era clar că nu există condiţii pentru discuţii de substanţă, dacă nu te numărai printre firmele din ITC sau agri, care au fost domenii prioritare. De mirare atunci, că toate acordurile şi declaraţiile de bune intenţii au fost semnate cu firme sau regii de stat, nu private, cu excepţia satelitului politic Bobby Păunescu??

Când am ajuns însă la Parlament, am regretat că nu i-am sfătuit pe oamenii de afaceri cu care lucrez să participe. Zona de networking era un somptuos spaţiu, dotat cu bufet şi cafea, pentru o ambianţă plăcută de discuţii. Am ataşat fotografia locului cu pricina, drept pentru care comentariile sunt de prisos. 

O să vă spun doar că acum câţiva ani, când lucram la Parlament, acolo era un soi de oficiu de serviciu al "fetelor de la protocol" (doamnele care aduceau cafele la întâlnirile de protocol), unde ne duceam şi noi cu sărumâna să cerem o cafea de la fierbător. Vă mai spun că în total se aşteptau 1.500 de participanţi la forum.

Într-o viitoare postare voi scrie despre ceea ce NU reprezintă summitul China - Europa Centrală şi de Est. 

Vizita premierului Republicii Populare Chineze la Bucureşti este de o importanţă cu adevărat deosebită. Ca multe altele, este istorică pentru că (încă) nu prea putem mai mult. Mai "istorică" este încercarea României de a-şi contura în sfârşit o politică faţă de China, după ani de mers din greşeală în greşeală. Să fim bine înţeleşi însă - este DOAR o încercare. Un început cu adevărat bun, din punct de vedere politic, dar cu o realizare practică ce nu justifică încă prea multe laude.

Va urma