HRADF, fondul de privatizare elen, a confirmat la ora 18.00, într-un comunicat oficial, faptul că a primit astăzi „două oferte pentru achiziţionarea a 66% a operatorului de transport al gazelor naturale din Grecia. Ofertele obligatorii au fost depuse de consorţiul format din Snam S.p.A., Enagás Internacional S.L.U. şi Fluxys S.A. şi de consorţiul format din Regasificadora del Noroeste S.A., Reganosa Asset Investments S.L.U., S.N.T.G.N. Transgaz S.A. şi BERD. Procesul de evaluare va începe imediat şi va fi în conformitate cu termenii specificaţi în scrisorile de intenţie“.

Anul trecut, pe 26 iunie, Transgaz se asocia cu francezii de la GRTgas SA pentru a participa la licitaţia de privatizare a DESFA. Consorţiul format din cele două firme nu s-a calificat în faza a doua a procesului de privatizare din cauza unor formalităţi, acolo unde au ajuns, în schimb, spaniolii de la Regasificadora del Noroeste şi consorţiul format din companiile SpA/Enagas Internacional SLU/ Fluxys SA/ NV Nederlandse Gasunie.

Întrucât mizele economice şi geopolitice sunt uriaşe, este de apreciat că Transgaz nu a rămas pe bară aşa că, la începutul acestui an, după mai multe negocieri, şi-a unit forţele cu cei de la Regasificadora del Noroeste si cu BERD pentru a merge împreună la licitaţie în etapa a doua. Înţelegerea a fost aprobată de acţionarii Transgaz la începutul acestui an, în data de 18 ianuarie iar oferta a fost depusă astăzi, 16 februarie, în ultima zi. 

De ce îşi privatizează grecii operatorul de transport al gazelor naturale

Guvernul de la Atena trebuie să deblocheze a treia tranşă din împrumutul pe care l-a obţinut în vara anului 2015 de la Comisia Europeană şi Banca Centrală Europeană, atunci când a fost la un pas să intre în incapacitate de plată. Suma de bani este importantă, vorbim despre 5.7 miliarde de euro. Interesant este că miniştrii de finanţe ai ţărilor din zona euro se vor întâlni pe 19 februarie pentru a discuta pe marginea situaţiei din Grecia.  

Ajutorul financiar acordat Greciei expiră în luna august, iar guvernul de la Atena urmăreşte să mai strângă până în anul 2019 alte 3 miliarde de euro din vânzarea activelor de stat.

Cea de-a treia tranşă a împrumutului va fi acordată numai dacă Grecia va îndeplini câteva condiţii esenţiale, şi anume să privatizeze DESFA, operatorul grec de transport al gazelor naturale, rafinăria Hellenic Petroleum şi Aeroportul Internaţional din Atena şi respectiv să asigure un flux continuu al licitaţiilor online. Pentru greci, se pare că este esenţial ca privatizarea lui DESFA să aibă loc până în luna iunie.

Jumătate din veniturile care vor fi obţinute din privatizări vor fi folosite pentru a stinge datoriile acumulate de guvernul Greciei iar cealaltă jumătate va fi direcţionată înapoi spre companiile de stat şi către investiţii pentru a contribui la însănătoşirea economiei.

Mizele economice şi geopolitice ale acestei privatizări

Teritoriul Greciei va fi traversat de gazoductul TAP, un gazoduct ce face parte din Coridorul Sudic şi care se va întinde pe o distanţă de 878 de kilometri (Grecia – 55 de kilometri, Albania – 215 kilometri, Marea Adriatică – 105 kilometri şi Italia 8 kilometri). TAP-TANAP, alături de BRUA sunt, probabil, cele mai importante şi mai vaste proiecte de infrastructură energetică din lume la ora actuală.

TAP va avea două mari conexiuni. O dată se va conecta cu TANAP în Kipoi, Evros, la graniţa Greciei cu Turcia, acolo unde va face joncţiunea cu gazoductul TANAP prin care vor fi transportate gaze naturale din Marea Caspică, din rezervele azere de la Shah Deniz iar a doua conexiune va fi cu gazoductul BRUA, a cărui construcţie va trebui să înceapă în acest an. Se estimează că TAP va deveni operaţional în anul 2020.      

Anul trecut a fost finalizată 65% din gazoductul TAP iar 80% din ţevi sunt deja sudate. În Grecia şi Albania, a fost eliberat 687 de kilometri din traseu, 636 de kilometri de conducte au fost coborâte la sol iar 614 kilometri au fost deja îmbinaţi.


Capacitatea anuală de transport iniţială a gazoductului TAP va fi de 10 miliarde de metri cubi, cu posibilitatea de a fi mărită la 20 de miliarde de metri cubi.

Gazoductul TAP, pe teritoriul Greciei, va fi operat de DESFA, aşa că cine va deveni acţionarul majoritar al companiei va controla, practic, fluxul de gaze naturale azere care va intra în Uniunea Europeană. Teoretic, TAP ar putea asigura 40% din necesarul de gaze naturale al Greciei şi al Bulgariei şi 12% din cererea de pe piaţa italiană.

Important de reţinut este şi faptul că TAP va avea un impact esenţial pentru ţările din sudul Europei care astăzi sunt alimentate cu gaz natural lichefiat şi care vine cu un cost de transport mai mare. Va concura Coridorul Sudic cu gazul rusesc care va curge prin Turkish Stream? Probabil că nu, întrucât toată lumea se aşteaptă ca cererea de gaze naturale în Uniunea Europeană să fie în continuă creştere pe fondul eliminării cărbunelui din mixul energetic şi al decarbonizări. Oricum, este de notat faptul că Turkish Stream va trebui să primească aprobarea Bruxelles-ului până când prima moleculă de gaz va intra pe piaţa europeană.    

Regasificadora del Nordeste şi Transgaz vs SpA/Enagas Internacional SLU/ Fluxys SA: atuuri, avantaje şi ce rol joacă grecii

Acţionarii gazoductului TAP sunt BP (20%), SOCAR (20%), Snam S.p.A. (20%), Fluxys (19%), Enagás (16%) şi Axpo (5%). Interesant este că Snam, Fluxys şi Enagas, lideri pe piaţa europeană a gazelor naturale, şi-au unit forţele sub cupola unui consorţiu pentru a participa procesului de privatizare pentru DESFA. Din acest consortţiu mai făcea parte şi Gasunie, dar care, în mod susprinzător, s-a retras. Gasunie este controlată în proporţie de 100% de statul olandez.

Dar, cu cine se vor lupta Transgaz şi Reganosa?

Spre exemplu, cei 3000 de angajaţi ai italienilor de la Snam S.p.A. operează o reţea de gaze naturale de 40.000 de kilometri, staţii de regasificare şi o sumedenie de depozite de gaze naturale. Belgienii de la Fluxys operează atât transmisii de gaze naturale cât şi de gaze naturale lichefiate şi deţine acţiuni la interconectorul şi reţelele de gaze care leagă Marea Britanie de ţărmul european, la terminalul de gaze naturale lichefiate Dunkirk din Franţa, la gazoductele NEL şi TENP din Germania, la gazoductul Transitgas din Elveţia şi la infrastructura de gaze naturale din Suedia. Spaniolii de la Enagas gestionează o reţea de gaze naturale lungă de 11.000 de kilometri şi sunt prezenţi inclusiv în Mexic, Chile şi Peru!

Acum, să privim şi de cealaltă parte. Regasificadora del Noroeste operează reţeaua de gaze din provincia spainiolă Galicia şi era privită ca buturuga ce poate răsturna carul mare în această ecuaţie. În ultimele săptămâni, alături de Reganosa s-a alăturat Transgaz şi, cel mai important, de BERD! După ce Transgaz a depus la finalul anului trecut o ofertă pentru a prelua Vestmoldtransgaz în ideea de a prelungi gazoductul Iaşi – Ungheni până la Chişinău, iată că a venit momentul deschiderii unui al doilea front pentru compania românească, într-o bătălie comercială cu o miză şi mai importantă.

Cu doar câteva zile înainte de termenul limită de depunere a ofertelor, se pare că au existat câteva discuţii despre formula care priveşte rentabilitatea investiţiei la factorii de risc precum şi la faptul că posibilele conflicte sau dispute să fie rezolvate conform legii din Marea Britanie şi nu în tribunalele din Grecia. Un alt punct de discuţii s-a referit la posibilitatea ca unul dintre investitori să transfere o parte sau toate acţiunile pe care le va achiziţiona, punându-se aici un termen de 24 de luni.

Indiferent, însă, de toate aceste discuţii, miza grecilor este uriaşă. Ei se află în imposibilitatea de a amâna cea de-a doua fază a acestui proces de privatizare din două motive. Primul este că desemnarea câştigătorului trebuie să se facă până în luna iunie deoarece de acest lucru depinde deblocarea tranşei de 5.7 miliarde de euro din acel ajutor financiar acordat Greciei. Aşa că orice amânare pune în pericol aceşti bani! Apoi, pe 19 februarie va avea loc întrevederea Eurogrupului care va analiza progresele înregistrate de Grecia la capitolul privatizări, iar privatizarea DESFA este prima pe listă. 

Cum poate deveni Transgaz un actor important pe piaţa distribuţiei de gaze naturale din sud-estul UE

Dacă va câştiga procesul de privatizare al DESFA, Transgaz se va transforma într-un operator cheie al gazului azer. Practic, din Grecia, fluxul de gaze naturale din conducta TAP va putea fi direcţionat de Transgaz, conform regulilor de piaţă, fie spre Europa de Sud (Albania, Italia) fie spre Europa de Est şi Centrală (Bulgaria, România, Ucraina, Republica Moldova, Ungaria şi Austria). 

Mai mult de-atât, Transgaz ar fi interesat şi de dezvoltarea Revithoussa, terminalul grecesc de gaze naturale lichefiate. E un punct cheie de infrastructură care ar putea spori capacitatea de import din regiune. Terminalul va avea o capacitate de 225.000 de metri cubi şi ar produce 215 Gwh/zi, ceea ce ar însemna acoperirea aproape completă a necesarului de consum din Grecia. 

Participarea Transgazului la licitaţiile din Republica Moldova şi din Grecia ar trebui să fie un semnal de încurajare şi pentru alte companii de stat româneşti de a-şi extinde activităţile dincolo de graniţă. Transferul de know-how şi chiar crearea de noi locuri de muncă vor fi două elemente cheie la fel de importante de urmărit. 

Iar dacă în cazul gazoductului Ungheni - Chişinău am scris că gazul românesc ar putea contribui la modernizarea Republicii Moldova, în cazul privatizării DESFA putem vorbi despre trecerea Transgazului la un alt nivel de competenţă şi de importanţă regională, ceea ce ar fi de bun augur pentru o ţară ca România a cărei guvernare se pregătea să introducă o lege prin care să politizeze funcţiile de conducere şi de administrare ale companilor de stat.