Tensiunea ucraineano - rusă şi posibila influenţă asupra importului gazelor în România

Evenimentele din Ucraina trebuie să fie analizate şi din perspectiva importului gazelor naturale în România, ţinând cont că toate gazele care ajung în România, inclusiv cele via Ungaria, au aceeaşi provenienţă (fosta URSS) şi acelaşi culoar de tranzit (Ucraina). Modul în care evoluează relaţiile dintre cele două ţări, determină posibilitatea limitării livrării gazelor din F Rusă care traversează Ucraina.

România are în prezent trei interconectări între sistemul de transport românesc şi sistemele de transport a două ţări vecine:

- Ucraina - interconectările de la Isaccea (PIF 1978) şi Medieşu Aurit (PIF 1999), la care capacitatea este rezervată din anul 2000 de către OOO GAZEXPORT Moscova şi este folosită de către două companii (WINTHERSHALL Elveţia şi Imex Oil Cipru) care achiziţionează gaze de la GAZEXPORT şi le revinde în România,;

- Ungaria – interconectarea de la Csanadpalota (PIF 2010), la care capacitatea este rezervată la nivelul a cca 70% din capacitatea totală rezervată de firme cu capital privat (OMV, E.ON, GdF, Mol etc.).

Gazele care ajung în România, indiferent dacă ajung prin punctele care se află la graniţa cu Ucraina sau la graniţa cu Ungaria,  sub aspect fizic sunt gaze ruseşti, care tranzitează Ucraina. Astfel, orice sistare a tranzitului de gaze prin Ucraina, va determina sistarea gazelor de import în România.

Analizând riscul privind diminuarea livrărilor fizice a gazelor în România, trebuie văzute sub două aspecte:

A. Analiza scenariului diminuării livrărilor pe termenul scurt în perioada imediat următoare (până la 30 de zile)

1.Prognoza de temperatură a lunii martie, cu temperaturi peste normale face ca riscul unei sistări a gazelor din F. Rusă spre România, să nu afecteze consumul la nivelul consumatorilor de gaze din România. Există totuşi posibilitatea ca în anumite zone ale ţării, să se înregistreze scăderi ale presiunii gazelor.

2.Cantităţile de gaze existente în depozite de înmagazinare, prezintă valori ridicate, urmare a iernii blânde care a fost în România, ceea ce face ca extragerea acestora să poată acoperii cererea prognozată pentru perioada următoare.

O eventuală diminuare a livrarilor de gaze din F. Rusă spre România, va necesita regândirea exporturilor fizice care se realizează către Ungaria, atât din perspectiva acestui eveniment, cât şi pe viitor ca element preventiv în asemenea cazuri. 

B. Analiza scenariului diminuării livrărilor pe termen lung  (până la 1 an)

1.Sezonul cald (aprilie – octombrie) care urmează în România, teoretic, permite folosirea exclusivă a gazelor din producţia internă pentru a satisface necesităţile de consum. Aceasta din nou, cu rezerva că în anumite zone ale ţării, să se înregistreze scăderi ale presiunii gazelor.

2. Calendarul de dergelementare a preţului gazelor naturale, care va atinge maximul sau ca pondere în acest an, va determina reducerea consumului de gaze, pe care o aprecim să fie de u până la 1 mld mc/an (adică un consum anual pe care l estimăm în 2014 va fi de 11,8 mld mc/an).

3. Având în vedere că sursele interene de gaze sunt apreciate la un potenţial anual de 10,8 mld mc, rezultă că necesarul din import trebuie să fie la un nivel de 1 mld mc/an.

4. România, într-o iarnă normală ca regim termic, se confruntă cu până la 30 de zile, neconsecutive, de temperaturi extreme când valorile consumului pot ajunge până la 80 mil mc/zi. Având în vedere că sursele de care dispune România la nivelul unei zile, sunt de cca. 55 mil mc, bilanţier, este necesară acesarea unei surse suplimentare (chiar şi faţă de cantităţile existente în depozite) de cca. 25 mil mc/zi (respectiv cca. 0,75 mld mc/an). La aceasta se adaugă necesitatea de a accesa surse de gaze din import cu presiuni mai ridicate, care să permită asigurarea transportului gazelor în toate zonele Românie. Astfel, estimăm că România este şi va rămâne, cel puţin în următorii ani, depententă de gazele din import la un nivel de minim 10% din consum.

5. Lipsa importurilor de gaze pe perioada verii ar determina:

- posibilitatea de neatingere a cantităţilor de gaze impuse de ANRE să se înmagazineze în depozitele subterane, creând un risc potenţial la nivelul consumului în perioada rece (suplimentar faţă de cel privind nelivrarea gazelor din F Rusă),

- pierderi la nivelul operatorilor de înmagazinare, care conform legii vor fi recuperate în anii următori, determinâd creşterea preţului la gaze pe viitor,

- achiziţia gazelor din import necesare acoperiri vârfurilor de consum (după reluarea livrărilor din F Rusă sau din alte surse), pe perioada iernii, într-un regim SPOT, la preţuri mari şi foarte mari,

- o influenţă semnificativă asupra preţului la consumatorul final, datorită lipsei achiziţionării gazelor din import pe perioada verii, când conform practicii din ultimii ani, preţurile gazelor de import erau net inferioare altor perioade din an, urmare a excedentului de ofertă

6. Sistarea livrărilor de gaze prin sistemul Ucrainean de transport, ar determina pierderi economice pentru operatorul de transport gaze din România, aferent sistemului de tranzit care transporta gaze în Bulgaria, pentru care tariful este binom, cel puţin la nivelul componentei volumetrice. Astfel, inexistenţa volumelor transportate aduc diminuarea veniturilor de 0,72 lei pentru fiecare MWh netransportat (la nivelul unui an această pierdere ar putea ajunge la 10% din profit). Pentru sistemele de tranzit gaze către Turcia, Grecia şi alte ţări din Balcani, sistemul de tarifare este monom, structurat exclusiv pe capacitatea de transport, fără ca lipsa tranzitării efective a gazelor să aducă reduceri ale veniturilor. Aceasta dacă nu se evocă anumite clauze contractuale, care într-un scenariu ar putea determina chiar şi astfel de diminuări ale veniturilor  (venituri care la nivelul cifrei de afaceri a companiei de transport sunt importante).

Oprirea livrărilor de gaze pe termen lung, ar putea afecta un număr important de consumatori sub forma limitării sau întreruperii alimentării cu gaze în iarna următoare.

Aici însă avem adevăratul risc, deoarece România, chiar şi sub ameninţarea procedurii de infringement (termenul limită fiind 24 martie 2014), dincolo de normalitatea de a exista aceste instrumente, legale, care să permită depaşirea tocmai a unor asemenea situaţii, nu a pus în aplicare Regulamentul European 994/2010, care obliga fiecare ţară membră:

• să deţină o instituţie funcţională: Autoritate Competentă, organizată astfel încât să prevină şi gestioneze situaţile de criză, pe piaţa gazelor naturale
• să deţină Planuri de prevenire şi gestionare a unor crize pe piaţa de gaze, incluzând proceduri specifice de lucru la nivel naţional, regional sau european
• sa pună la punct o legislaţie care să permită gestionarea acestor situaţii.

La nivelul României nu au existat în ultimii 2 ani, nimic din aceste cerinţe care să asigure securitatea energetică a ţării, care pot determina, culmea ironiei chiar în zilele următoare, posibilitatea declanşării Infringementului din partea UE, pentru neaplicarea Regulamentului 994/2010  privind măsurile de garantare a securităţii aprovizionării cu gaze naturale.

Lipsa unei legislaţii corespunzătoare face ca România să nu aibă posibilitatea de pune în practică principalul instrument în cazul sistării fizice a gazelor din import: intreruptibilitatea unor consumatori, care au capacitatea să comute pe un alt combustibil.

Noţiunea de intreruptibilitate a fost introdusă în anul 2006, fiind deturnată în o măsură de ajutor a unor categorii de consumatori şi nu în o măsură care să asigure securitatea energetică a României.

Intreruptibilitatea este un concept comercial care face referire la servicile de transport şi trebuie să se regăsească ca şi clauză contractuală, într-un contract de prestare a servicilor de transport, prin care o parte, utilizatorul serviciului de transport acceptă necondiţionat întreruperea prestării serviciului (transportului gazelor şi alimentării cu gaze) de către operatorul sistemului naţional de transport la punctul/punctele de predare - primire stabilite în contract, în schimbul unor discounturi din partea operatorului de transport. Scopul principal este asigurarea securităţii şi siguranţei livrării gazelor prin diminuarea consumului la unii consumatori în lipsa surselor de gaze pe piaţă. În secundar intreruptibilitatea poate prezenta şi avataje pentru operatorul de transport: evitarea construirii de noi conducte, creşterea gradului de încărcare a conductelor existente, creşterea ratei de profitabilitate etc..

La 8 ani de la introducerea noţiunii de intreruptibilitate, pe piaţa gazelor naturale, situaţia se prezintă astfel:

-     deşi există contracte intreruptibile pentru servicii de transport, nu există determinată şi publicată, la nivelul punctelor de intrare/ieşire din sistemele de transport o valoare a capacităţii intreruptibile;

- la nivelul sistemelor de distribuţie nu s-a introdus noţiunea de capacitate, cu atât mai puţin cea de capacitate intreruptibila;

- la nivelul depozitelor de înmagazinare nu s-a introdus noţiunea de capacitate de injecţie / extracţie orară (fermă sau intreruptibilă) - programele de extracţie nefiind o garanţie, aşa cum este rezervarea fermă de capacitate, ci doar un plan, care în anumite condiţii poate fi neaplicat de operator.

În fapt, în România până la data de 31 decembrie 2014, există efectiv doar un consumator intreruptibil (CET Petrom Brazi), care în situaţia în care i s-ar diminua livrările, ar permite echilibrarea parţială a SNT. Acesta în baza unei Ordonanţe de urgenţă a Guvernului, a acceptat acest statut în anul 2012, în schimbul eliminării obligaţiei legale de a consuma si gaze din import, conform unui cos aprobat lunar de ANRE. Pe lângă faptul că statutul său expiră la începutul ierni, necesarul de energie electrică pe perioada iernii, când hidraulicitatea şi energia electrică produsă pe cale fotovoltaică poate fi redusă, determină menţinerea în funcţiune a acestei centrale, inclusiv din considerentul preţului redus cu care acesta poată să vândă energia produsă. Astfel, apreciez că singurul client intreruptibil, nu poate fi întrerupt, cel puţin nu pe perioade îndelungate!!!

România, practic, la nivelul unei situaţii de criză, în perioada rece, nu are altă alternativă în a importa gaze (gaze care să nu tranziteze Ucraina), la nivelul necesarului său (capacitatea de import a punctului de la graniţa cu Ungaria este de 4,7 mil mc/zi - conform www.gie.com -  faţă de un necesar poteţial de 25 mil mc/zi).

Dependenta de gazul rusesc al tarilor din Europa de Est (Sursa www.zf.ro )

Capacitatea de intrare a gazelor în Ungaria dinspre Vestul Europei, interconectările cu Austria (4,2 mil mc/zi conform www.gie.com ), în condiţile în care necesarul de import zilnic al Ungariei la nivel de vârf de consum este de minim 6 mil mc/zi. Astfel, în situaţia unei sistări a gazelor dinspre Ucraina, capacităţile de transport, la vârf de consum, nu pot satisface decât necesităţile Ungariei.  

Capacitatea maxima a fluxurilor de gaze in punctele de intrare in tara (Sursa www.gie.com -în cerc se gaseşte capacitatea maximă zilnică exprimată în GWh/zi)

În această situaţie, pe termen scurt, construirea pe baze reale, a instrumentului comercial CAPACITATE INTRERUPTIBILĂ este singurul mod real de a asigura siguranţa în funcţionarea SNT şi în furnizarea continuă a gazelor la majoritatea consumatorilor. 

De asemenea seriozitatea tratării Planurilor preventive şi reactive pentru situaţii de urgenţă, nu atât sub aspectul impunerii UE (deşi nici această faţetă nu ar trebui neglijată), este o acţiune care ar trebui rapid abordată.

Acest text a fost publicat pe www.dumitruchisalita.ro.