Supraimpozitarea gazelor, necesară, dar fără adâncirea sărăcirii

FOTO 123RF

Supraimpozitarea gazelor, o corecţie istorică, care nu trebuie să se limiteze exclusiv la îndestularea generaţiei prezente, ci să permită şi generaţiilor viitoare să beneficieze, de pe urma gazelor naturale descoperite acum mai bine de un secol. În acelaşi timp, se impune stoparea acţiunii prin care supraimpozitarea gazelor să fie doar un instrument de a scoate mai mulţi bani din buzunarele oamenilor.

În ultimele zile se discută aprins despre un proiect de LEGE privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 25/2017 pentru modificarea conţinutului anexei la Ordonanţa Guvernului nr. 7/2013 privind instituirea impozitului asupra veniturilor suplimentare obţinute ca urmare a dereglementării preţurilor din sectorul gazelor naturale. Am căutat fără succes în acest proiect de lege pentru a-mi putea exprima opinia în mod pertinent. Am constatat cu surprindere inexistenţa lui în spaţiul public, şi mai mult secretomania care se învârte în jurul acestui proiect pentru o lege cu caracter public. Cum relata cineva, mai repede poţi obţine protocoale secrete, decât acest proiect de lege publică!

Parcurgând într-un final acest proiect de lege, am putut constata că intenţia acestuia este una cât se poate de corectă. Astfel, în curând vom aniversa 110 ani de la descoperirea gazelor naturale pe teritoriul actual al României. Bazele industriei de gaze au fost puse în urmă cu mai bine de un secol, iar maximul activităţii de dezvoltare a acestei industrii s-a înfăptuit în anii 1960-1980. Astfel, astăzi suntem în situaţia de a beneficia de munca şi investiţiile, părinţilor şi bunicilor noştri, de a ne însuşi beneficiul adus de aceste generaţii. Această situaţie face ca să existe o diferenţă între costul de producţie al gazelor „istorice“ şi pretul de vânzare al gazelor pe piaţa en-gros din ultima perioadă.

Astfel, în opinia mea, în mod absolut corect cetăţenii României, ar trebui să fie cei care să beneficieze în primul rând, de această diferenţă între preţul gazelor naturale stabilit pe piaţă după liberalizarea pieţei de gaze (2012) şi costul de producţie, pentru gazele „istorice”. Dar, în acelaşi timp se impune ca şi generaţiile viitoare să beneficieze de acest capital realizat de predecesorii noştri. Din acest punct de vedere proiectul de lege este deficitar. Aprecierile mele sunt că prezentul proiect, realizează o corecţie istorică, dar se limitează exclusiv la îndestularea generaţiei prezente, prin această supraimpozitare a gazelor.

Supraimpozitarea gazelor naturale poate fi acceptată ca o corecţie istorică, dar ea nu trebuie să se limiteze la îndestularea generaţiilor prezente, ci şi a celor viitoare

Un alt element important al acestui proiect de lege este deturnarea scopului care a stat la baza OUG 7/2013, respectiv crearea unui fond destinat consumatorilor vulnerabili. Deşi conceptul de consumator vulnerabil a fost legiferat de 6 ani, deşi de 5 ani avem un act normativ de constituire a unei baze financiare pentru reducerea sărăciei energetice, deşi baza de supraimpozitare a crescut în ultimii ani, deşi suntem în faza de a legifera noi supraimpozitări, deşi numărul consumatorilor vulnerabili a crescut substanţial în ultimii ani etc., suntem în continuare dezinteresaţi de a rezolva această problemă importantă a consumatorilor vulnerabili.

Alt element, pe care acest proiect de lege îl introduce este legat de legarea supraimpozitării de preţul de pe Bursa de la Viena. Este al doilea semnal, în acest an, de data aceasta mult mai puternic, a unei împingeri de aliniere a preţului gazelor naturale la preţul Bursei de la Viena.

Adoptarea deciziei ca Bursa de la Viena să fie bursă de tranzacţionare a gazelor româneşti, este o opţiune, dar aceasta trebuie asumată şi prezentată în mod corect publicului şi nu făcută în mod netransparent aşa cum o dovedesc faptele întreprinse: preţul la care se calculează redevenţa datorată statului este preţul de la Bursa de la Viena, colaborarea dintre BRM şi Bursa de la Viena pentru dezvoltarea în comun a anumitor produse, proiectul de lege privind supraimpozitarea gazelor în funcţie de preţul de referinţă stabilit la Bursa de la Viena etc.

Opţiunea alinierii pieţei de gaze româneşti la Bursa de la Viena, trebuie asumată public, mai ales că paşii în acest sens sunt vizibili.

Asumarea acestei, direcţii trebuie însă expusă corect cu avantajele şi dezavantale ei, dar şi cu punctele tari şi slabe care le aduce. Exemplul ţărilor europene care au aderat la o Bursă din altă ţară este suficient de mare, cât să ne arate că nu este o utopie. Această direcţie trebuie însă să elimine definitiv direcţiile antagonice, cuprinse populist în diferite programe şi strategii: Romania - Hub de Gaze, România - Independentă Energetic etc.

Grav este că în acest proiect de lege, pentru susţinerea lui se folosesc minciuni, dezinformări, fake news etc.

Astfel:

• dezinformarea cum că preţul gazelor naturale de pe Bursa din Viena este mai mare decât preţul din România, este o gravă minciună prin omisiune, în fapt cu bună ştiinţă comparându-se preţul mediu pe Bursa de la Viena cu preţul de pe piaţa intra-day, în locul comparării preţului mediu pe piata en-gros din România cu preţul mediu pe Bursa de la Viena. În conformitate cu Buletinul Preţul Gazelor Naturale în România, Trim III 2018, preţul mediu al gazelor naturale vândute pe piaţa en-gros din România, prin BRM, în trimestrul IV 2018 – 80,67 lei/MWh, iar preţul gazelor pe Bursa de la Viena în trimestrul IV 2018 – 134,89 lei/MWh.   Aplicarea elementelor din proiectul de lege ar determina că un producător pentru aceste date să încaseze efectiv 80,67 lei/MWh şi să plătească statului de 79,70 lei/MWh (luând în calcul elemente de cost prezentate de Federaţia Patronală Petrol si Gaze)  
• În conformitate cu Buletinul Preţul Gazelor Naturale în România, Trim III 2018, preţul mediu al gazelor naturale vândute pe piaţa en-gros din România, prin BRM, în trimestrul IV 2018 – 80,67 lei/MWh, iar preţul gazelor pe Bursa de la Viena în trimestrul IV 2018 – 134,89 lei/MWh.  
• Aplicarea elementelor din proiectul de lege ar determina că un producător pentru aceste date să încaseze efectiv 80,67 lei/MWh şi să plătească statului de 79,70 lei/MWh (luând în calcul elemente de cost prezentate de Federaţia Patronală Petrol si Gaze)  
• costul mare de producţie pentru zăcămintele marginale, care se găsesc în număr mare în România, ar determina închiderea acestor zăcăminte, cu diminuarea majoră a producţiei de gaze din România şi creşterea dependenţei de importurile de gaze.  
• gradul mare de concentrare de pe piaţa de gaze şi inelasticitatea cererii de gaze naturale din România, aşa cum o demonstrează istoricul ultimilor ani, determină transferul integral al oricăror „costuri“ către clientul final. Această situaţie se suprapune pe tendinţa autorităţilor de a ne raporta şi alinia la Bursa de la Viena, putând fi interpretată chiar ca o invitaţie adresată producătorilor de a se alinia Bursei de la Viena, pentru a putea să continue să funcţioneze. Astfel, luând în calcul preţurile expuse anterior, există posibilitatea ca preţul de achiziţie a gazelor să sufere după aprobarea proiectului de lege privind supraimpozitarea o creştere cu până la 30%.

Sumarizând efectele asupra creşterii preţului gazelor, după aplicarea noului proiect de lege privind supraimpozitarea gazelor naturale, dar ţinând seama şi de creşterea de preţ care ar fi trebuit să fie făcută în luna octombrie 2018, amânată pentru 1 aprilie 2019, putem să apreciem că preţul gazelor naturale va suferi o creştere cu până la 40%.

Îngrijorător pentru acest format al proiectului de lege este, cât vor plăti pentru gaze românii peste 5-10 ani.