Cum finanţează România, în mod indirect, regimul separatist de la Tiraspol

Premierul Republicii Moldova, de european ce se pretinde, a afirmat zilele trecute cum că a discutat şi a luat în considerare ca Republica Moldova să preia integral datoria regiunii transnistrene către GaZProm. Prin acest mesaj public, guvernul moldovean se alătură politicii iniţiate de către preşedintele Igor Dodon, acesta făcând declaraţii similare la Moscova. Practic, vedem că între cei declaraţi pro-est şi cei declaraţi pro-vest nu există absolut nici o diferenţă în acţiuni, ci doar în declaraţii.

În timp ce făcea aceste afirmaţii, spre Bucureşti a pornit deja cererea privind eliberarea unei noi tranşe de împrumut în valoare de 50 milioane de euro, promisă de România, dar amânată din lipsa eforturilor de reformare.

Practic ce se întâmplă: Republica Moldova plăteşte din propriile resurse datoriile regiunii transnistrene, adică finanţează chiar ea o bază militară rusească. Făcând acest lucru, se vede în situaţia de a nu îşi acoperi propriile cheltuieli şi atunci se stă cu mâna întinsă către România şi Bruxelles. Alocarea banilor româneşti şi europeni face, astfel, ca finanţarea ocupaţiei să continue, iar partenerii ajung în cele din urmă, în mod indirect, să finanţeze chiar ei ocupaţia rusă.

Mai simplu: România dă gratuit bani Republicii Moldova, iar Republica Moldova dă gratuit bani Federaţiei Ruse. E clar?

România şi partenerii săi Europeni trebuie să pună condiţii foarte clare, nu doar asupra a ceea ce fac moldovenii cu banii noştri, ci şi asupra a ceea ce fac moldovenii cu banii lor. Nu este admisibil ca România să facă drumuri, să repare şi să construiască şcoli, să repare clădiri monumente istoric, dar guvernanţii moldoveni să folosească propriile resurse pentru a finanţa guvernul rus de la Tiraspol.

Datoria istorică a Republicii Moldova către Moscova

Peste 80% din datoria istorică a Republicii Moldova către GazProm reprezintă datoriile regiunii transnistrene. Acest spaţiu însă nu reprezintă nici mai mult şi nici mai puţin decât o bază militară rusească, în nici un fel o regiune cu autonomie proprie pe teritoriul statului vecin.

Cetăţenii şi companiile de la Tiraspol binenţeles că şi-au plătit constant datoriile către compania furnizoare, însă aceşti bani au fost încasaţi, dar nu plătiţi mai departe către GazProm. Ei au fost fie sifonaţi, fie plasaţi pentru acoperirea cheltuielilor publice ale falsei administraţii de la Tiraspol.

Acţiunea este una premeditată şi făcută în râsul guvernanţilor de la Chişinău, care numai pe cetăţeni nu îi reprezintă.

Poziţia preşedintelui României

Preşedintele României este cel care a decis suspendarea acestui împrumut acordat Republicii Moldova. Deşi l-am criticat la acea vreme, trebuie să recunosc acum că a fost cea mai bună soluţie.

Ba mai mult, consider că nici la acest moment nu trebuie eliberată o nouă tranşă decât cu un control strict asupra bugetului (nici o şansă).

Soluţia este crearea unui fond privat

Fundaţia Universitară a Mării Negre a lansat anul trecut o soluţie eficientă şi pragmatică: realizarea unui fond de investiţii mixt prin care atât statul cât şi companiile româneşti să poată achiziţiona şi exploata active în Republica Moldova.

În acest fel, avem pe de o parte garanţia că banii nu se aruncă pentru finanţarea acţiunilor ilegale, pe de cealaltă parte se obţine nu doar ceva la schimb, ci şi mărirea controlului României asupra economiei, cu scopul expres de a induce o creştere de bunăstare pentru cetăţenii moldoveni.

Se prognozează anul viitor importante manifestaţii stradale pentru Unirea celor două state româneşti

Dan Dungaciu, probabil cel mai bun specialist pe care România îl are pe probleme regionale, a afirmat în cadrul unei analize făcute pentru platforma Adevărul, cum că există posibilitatea ca anul viitor protestele spontane de stradă să se mute spre Unirea cu Republica Moldova.

Acesta este un scenariu probabil, cu atât mai mult cu cât ideea este bine închegată în mentalul colectiv românesc. Ce va face guvernul în acest caz? Va putea oare să se opună manifestaţiilor probabile a sute de mii de oameni? Puţin probabil.

Noi dăm banii, iar Igor Dodon înjură România de câte ori are ocazia

Este adevărat că „lătratul” lui Igor Dodon este asemenea unui Pechinez, adică fără de efect. Cu toate acestea, România nu îşi permite să nu îşi respecte proprii cetăţeni şi să permită ca banii acestora să fie folosiţi pentru finanţarea armatei ruse de ocupaţie.

Interese Mafiote în România privind existenţa Republicii Moldova

Cu Republica Moldova lucrurile ar sta foarte clar dacă România şi Federaţia Rusă s-ar pune la aceeaşi masă. 

Parteneriatul nostru militar cu SUA şi cel economic cu Uniunea Europeană nu înseamnă să ne arătăm muschii la Moscova. Este nevoie de dialog cu toţii vecinii şi cu toţi factorii cu interese în regiune. Nu putem nega existenta în această parte a Europei a Federaţiei Ruse, aşa cum se face la acest moment.

Apoi, Moscova este interesată de soluţionarea clară a diferendumului, aspect prezentat şi public: Regiunea Transnistreană rămâne ceea ce este: o bază militară rusă, în timp ce restul Republicii Moldova poate să se unească cu România.

Dar de ce acest dialog nu are loc? Vă expun cel puţin câteva motive:

a) România, ca membru al comunităţii internaţionale, dar mai ales NATO şi UE, este cenzurată în posibilităţile sale de a exporta armament; astfel, există interese mafiote, contrare intereselor României, de a exista regiunea transnistreană şi Republica Moldova; aceasta este folosită ca şi paravan pentru astfel de operaţiuni, adică export ilegal de armament; dar merită oare 4 milioane de români să trăiască  în sărăcie ca o minoritate să beneficieze de acei bani negri?

b) Se spală bani dincolo de Prut, aspect dovedit şi de scandalurile internaţionale ce implică băncile de la Chişinău; 

c) Se trimit bani din România cu acte (cică finanţări) şi se întorc fără de acte.

Moldovenilor li se pregăteşte o nouă ţeapă după miliardul furat

Este ştiut de toată lumea că în Republica Moldova s-a furat un miliard. Acesta a fost scos cu sacoşa şi plimbat în afara ţării. Ulterior parlamentul a decis că această ţeapă trebuie plătită din bugetul de stat, adică de către moldoveni.

De parcă nu este suficient, Filip pare a-şi anunţa cetăţenii, ca să se obişnuiască, cu o nouă ţeapă: preluarea datoriei istorice a regiunii transnistrene către GazProm, adică datoria armatei ruse către propria companie de gaze.

Cât vor mai putea cetăţenii moldoveni suporta? Rămâne să vedem.