România, la coada dezvoltării digitale în UE. Avem cele mai proaste servicii publice şi cele mai scăzute competenţe

România se situează pe locul 27 din cele 28 de state membre ale UE în cadrul Indicelui economiei şi societăţii digitale (DESI) pentru 2019 al Comisiei Europene, publicat recent. Indicele monitorizează performanţa digitală globală din Europa şi urmăreşte progresele înregistrate de ţările UE în ceea ce priveşte competitivitatea digitală.

Cu toate că România înregistrează o uşoară îmbunătăţire a performanţei în aproape toate dimensiunile DESI măsurate, locul ocupat în clasament a rămas relativ stabil, având în vedere că progresul general a fost lent.

România înregistrează cele mai bune rezultate la dimensiunea „Conectivitate”, datorită disponibilităţii pe scară largă a reţelelor fixe de bandă largă de mare şi foarte mare viteză (în special în zonele urbane). Cu toate acestea, digitalizarea economiei a rămas în urmă, în condiţiile în care mai mult de o cincime dintre români nu au utilizat niciodată internetul şi mai puţin de o treime au competenţe digitale elementare.

În ceea ce priveşte serviciile publice digitale, România are cea mai scăzută performanţă dintre statele membre, în ciuda ponderii mari a utilizatorilor de e-guvernare (pe locul 7 în UE). Pe de altă parte, 45% dintre locuinţele din România sunt abonate la servicii de bandă largă de foarte mare viteză, România clasându-se astfel pe locul al treilea în UE. În ceea ce priveşte specialistele din domeniul TIC, România este bine situată în clasament, aflându-se pe locul al 16-lea datorită faptului că 1,3% din cetăţenele române lucrează în domeniu.

Strategia Naţională privind Agenda Digitală pentru România 2020 (SNADR), în care sunt definite patru domenii de acţiune, a fost adoptată în februarie 2015, însă progresele înregistrate în punerea în aplicare sunt în continuare limitate.

România se situează pe locul 22 în ceea ce priveşte dimensiunea conectivităţii. În 2018, România nu a continuat tendinţa de ameliorare cu aceeaşi viteză ca în anii precedenţi. În special, acoperirea serviciilor fixe de bandă largă a stagnat, proporţia gospodăriilor acoperite fiind de aproximativ 87%, şi rămâne încă în urma celor mai multe state membre (locul 26 în UE). Utilizarea serviciilor fixe de bandă largă stagnează la 66% dintre gospodării şi este cu mult sub media UE de 77%.

Concurenţa puternică bazată pe infrastructură înregistrată în România, în special în zonele urbane, se reflectă în indicatorii la care ţara are rezultate foarte bune, şi anume acoperirea serviciilor de bandă largă de foarte mare viteză şi utilizarea acesteia (75% şi, respectiv, 45%).

Cu toate acestea, decalajul digital dintre zonele urbane şi cele rurale din România este ilustrat de cifrele acoperirii serviciilor de bandă largă de foarte mare viteză, de care beneficiază 39% din zonele rurale (deşi este peste media UE de 29%). Proporţia locuinţelor care beneficiază de abonamente la servicii de bandă largă de mare viteză (≥ 30 Mbps) este mult mai mare (55%) decât media UE de 41%, deşi în anul precedent creşterea medie în UE (8 puncte procentuale) a depăşit creşterea înregistrată în România (2 puncte procentuale). În mod similar, în ceea ce priveşte utilizarea serviciilor de bandă largă de foarte mare viteză, România depăşeşte în continuare în mare măsură media UE (45% faţă de 20%). Cu toate acestea, situaţia din România nu a cunoscut decât o îmbunătăţire marginală în ceea ce priveşte acest indicator (1 punct procentual), după o îmbunătăţire impresionantă cu 12 puncte procentuale în anul precedent.

România a rămas în urmă în ceea ce priveşte acoperirea 4G (77%), clasându-se cu mult sub media UE de 94%. În mod similar, indicatorul de utilizare a serviciilor mobile de bandă largă plasează România printre statele membre cu cele mai slabe rezultate, în pofida scăderii semnificative a preţurilor conexiunilor mobile de bandă largă pentru ofertele care propun inclusiv achiziţionarea unui terminal mobil (de la 21 de euro la 10 de euro), cu mult sub media UE de 24 de euro.

Competenţele digitale, cele mai scăzute din UE

În ceea ce priveşte dimensiunea capitalului uman, România se situează pe locul 27 în rândul ţărilor UE, cu mult sub media UE. Nivelurile competenţelor digitale de bază şi avansate rămân cele mai scăzute în rândul statelor membre ale UE.

Doar 29% dintre persoanele cu vârsta cuprinsă între 16 şi 74 de ani au competenţe digitale de bază (57% la nivelul UE în ansamblu) iar 10 % au competenţe digitale avansate (faţă de o medie a UE de 31%).

În ciuda creşterii procentului de specialişti în domeniul TIC de anul trecut, aceştia reprezintă o proporţie mai mică din forţa de muncă în comparaţie cu ansamblul UE (2,1% faţă de media UE de 3,7%).

În ceea ce priveşte absolvenţii în domeniul TIC, România are rezultate bune, aflându-se pe locul 6 între statele membre ale UE, cu 4,9% din numărul total de absolvenţi. În ceea ce priveşte specialistele din domeniul TIC, România se află pe locul 16, aceste specialiste reprezentând 1,3% din femeile încadrate în muncă în România, ceea ce situează această ţară cu puţin sub media UE de 1,4%. România se află pe locul trei în ceea ce priveşte ponderea femeilor în rândul tuturor specialiştilor în domeniul TIC (25,7% în 2017, faţă de media UE de 17,2%). România se situează pe locul 11 în ceea ce priveşte decalajul de remunerare între femei şi bărbaţi, diferenţa de remunerare fiind de 16%.

Cel mai scăzut nivel de utilizare a serviciilor de internet

În general, România înregistrează în continuare cel mai scăzut nivel de utilizare a serviciilor de internet dintre statele membre ale UE. 21% dintre persoanele cu vârste cuprinse între 16 şi 74 de ani nu au utilizat niciodată internetul (faţă de media UE de 11%).

În România, oamenii sunt dornici să se implice în diverse activităţi online, în special reţele sociale şi apeluri video. Utilizarea reţelelor sociale este mai răspândită decât în toate celelalte ţări ale UE, România situându-se pe primul loc la acest capitol; astfel, 86% dintre utilizatorii de internet utilizează reţelele sociale (faţă de 65% în UE). De asemenea, cetăţenii români au utilizat apeluri video (51%) peste media UE (49%).

Cu toate acestea, utilizarea serviciilor bancare şi a celor de cumpărături, muzică, materiale video şi jocuri (10%, 26% şi, respectiv, 63%) este sub media UE, în principal din cauza lipsei de încredere în tehnologia digitală.

La serviciile publice digitale, situaţia s-a înrăutăţit

În ceea ce priveşte serviciile publice digitale, situaţia s-a înrăutăţit, România ajungând pe ultimul loc în clasamentul UE. Cu toate acestea, ţara performează satisfăcător în ceea ce priveşte anumiţi indicatori. Există un nivel ridicat de interacţiune online între autorităţile publice şi cetăţeni, întrucât România se situează pe locul şapte în ceea ce priveşte utilizatorii de e-guvernare, care reprezintă 82% dintre utilizatorii de internet, faţă de media UE de 64%. Acest lucru contrastează cu punctajele scăzute obţinute în ceea ce priveşte formularele precompletate şi serviciile realizate integral online, ceea ce ar putea indica o problemă sistemică în ceea ce priveşte calitatea şi uşurinţa cu care pot fi utilizate serviciile oferite.

Deşi utilizarea schimbului de date medicale este scăzută (19% dintre medicii generalişti, faţă de media UE de 43%), serviciile de reţete medicale electronice sunt mai răspândite, iar România se situează pe locul 16, proporţia medicilor generalişti care efectuează astfel de schimburi fiind de 39% (comparativ cu media de 50% din UE). În 2018, performanţa României s-a îmbunătăţit cu 5 puncte procentuale faţă de anul precedent în ceea ce priveşte serviciile realizate integral online (punctajul crescând de la 62 la 67). În plus, România se situează uşor sub media UE în ceea ce priveşte politica privind datele deschise şi portalul naţional de date deschise (62% faţă de 64%).

Per ansamblu, sistemul informatic al administraţiei naţionale este fragmentat, ceea ce reprezintă o sarcină administrativă pentru cetăţeni şi întreprinderi. În general, nivelul de interoperabilitate între serviciile administraţiei publice este scăzut, deoarece fiecare instituţie publică s-a concentrat asupra propriului său serviciu public digital. Prin urmare, nu este clar în ce măsură informaţiile transmise sunt reutilizate ulterior de celelalte instituţii.