Respect pentru România. Şi un studiu de caz

Proiectul de Ţară al României este în plină desfăşurare. Obiectivul strategic – creşterea convergenţei faţă de ţările dezvoltate din UE este completat cu obiective tactice – aderarea la Zona Euro în 2018, modernizarea României pe cele cinci domenii strategice definite în Planul Naţional de Investiţii Strategice şi Locuri de Muncă.

De asemenea, se doreşte conectarea infrastructurii din marile regiuni istorice ale Romaniei, cresterea potentialului economic prin capacitarea resurselor umane, tehnologice, naturale, reducerea polarizarii sociale si asigurarea unui acces decent la educatie si sanatate, revigorarea diplomatiei economice … si asa mai departe. O noua Strategie de tip Snagov, consensualizata politic, este stringenta.

Prin Proiectul de Tara, Premierul Victor Ponta trebuie sa reprezinte cu fruntea sus Romania. Avem nevoie de respect mai mult ca oricand. Romania este a saptea tara din Uniunea Europeana ca numar de voturi in principalele institutii europene. Intrarea Romaniei in Uniunea Europeana a adus castiguri nete din punct de vedere economic, social, politic si institutional. Invers, dinamica de dezvoltare a Romaniei a adus castiguri comerciale importante tarilor europene dezvoltate, a adus locuri de munca in aceste tari si a contribuit la un ritm mai mare de crestere economica in Vest. Romanii care au emigrat au adus valoare adaugata importanta in Occident.

Nu suntem nici mai rai nici mai buni ca altii. Multi suntem mandri ca suntem români. Da, pe toti ne enerveaza “zgomotele” politice in dauna viziunii si lipsei de strategie. Ne doare încremenirea în proiect, suntem dezamagiti ca nu am reuşit nici până acum să facem “unirea românilor cu românii” nici la propriu nici la figurat.

Prin Proiectul de Tara, Premierul Victor Ponta are miza de a ne scoate din profunda criză de încredere in care am intrat. Trebuie sa reprezinte interesele tuturor romanilor si sa creasca convergenta reala prin politici publice de reducere a decalajelor. Mi-e rusine cand vad romani care merg cu para la Bruxelles dupa cum mi-e rusine când văd spitale închise şi români morţi din cauza lipsei de acces la servicii medicale decente. Sunt siderat şi eu când vad diferenta dintre cele doua Românii, una reprezentata de polii de crestere si competitivitate – urbanul mare – in care exista acces la civilizatie si alta -  rurala si urbanul mic - unde se traieste ca in Evul Mediu – 8 milioane de romani nu au acces la canalizare si apa potabila, cand 5 milioane de romani traiesc in gospodarii fara dus si grup sanitar in interiorul locuintei, accesul tinerilor din mediul rural la educaţia superioară este practic blocat din cauza sărăciei. Jumatate dintre copiii din Romania sunt afectati de riscul de saracie si excluziune sociala.

Majoritatea tăcută a României consimte la Proiectul de recastigare a respectului Romaniei. Avem destui oameni inteligenti, ne mândrim cu o capacitate de inovare cum puţine naţii se pot mândri, ne lăudăm cu o capacitate de înţelegere a lucrurilor mult mai mare decât a altora.

Avem nevoie de o Românie demna. Gradual, dar sustenabil, Romania va atinge standardele de civilizatie dorite. Deja sunt instituţii unde reformele s-au făcut şi ele sunt structurale. Sunt instituţii independente care sunt imune la zgomote, la interese personale şi la presiuni de orice natură. Ele trebuie încurajate să-şi facă treaba în mod profesionist. De la individual la general nu va fi decât un pas.

Romania are potential de dezvoltare. Romania are toate tipurile de resurse – de la cele naturale la cele umane – pentru a impinge potentialul in sus. Trebuie doar puse la treaba. S-a inceput prin deblocarea programelor din fonduri europene si cresterea de patru ori a gradului de absorbtie, dezvoltarea unei gandiri probusiness pentru atragerea de investitii straine, acordarea de ajutoare de stat pentru investitii in clusterele de competitivitate, stimulente pentru cercetare dezvoltare si industrii IT, programe de ajutor de minimis pentru IMM uri etc. Se va continua cu reducerea CAS la angajator, pentru a stimula cresterea ocuparii fortei de munca, printre altele.

Schimband putin registrul, un studiu de caz care arata, inca o data, lipsa de incredere si demnitate de care suferim si apogeul unei perceptii negative care transpare in afara. Aseara citeam fiului meu Prima mea poveste de Craciun, o traducere-adaptare a unei povesti publicate in Italia. Vechea poveste despre Mos Craciun si spiridusii care pregatesc cadouri pentru copiii din diverse tari. Italianul Marco vrea un tren si il primeste, un eschimos vrea o undita o primeste, o fetita din Australia vrea o jucarie – o primeste, un copil african SARAC vrea o alta jucarie – o primeste, fetita japoneza primeste o papusa si ... Mihai, un copil roman ORFAN, vrea un catelus si il primeste, pentru a-si alina unul altuia singuratatea. Iata pana unde a ajuns perceptia! Incercati sa explicati dumneavoastra unui copil discriminarea si vedeti ce reusiti.

Sarbatorile de iarna sunt un prilej de bucurie dar si o perioada de meditatie. Sa ne gandim totusi daca nu trebuie sa cerem mai mult respect. Intre noi si in afara.