Prin ce „portiţă“ poate să-ţi intre Fiscul în casă

Pentru a putea pătrunde în domiciliul unui contribuabil, în vederea controlului fiscal, inspectorii trebuie să obţină o ordonanţă preşedinţială de la tribunalul din localitate, dovedind riscul de a se pierde dovezi.

Potrivit proiectului normativ prin care se stabilesc drepturile şi obligaţiile contribuabililor supuşi controlului fiscal, persoanele vizate au „obligaţia de a permite funcţionarilor împuterniciţi de organul fiscal să efectueze o cercetare la faţa locului“, dar în acelaşi timp au şi „dreptul de a refuza intrarea în domiciliu sau în reşedinţă“.

Pentru a lămuri această situaţie ambiguă (obligaţia de a permite şi, în acelaşi timp, dreptul de a nu permite intrarea Fiscului în casă), „Adevărul“ a apelat la erudiţia unor experţi care pot explica pe ce temeiuri juridice poate avea sau nu loc o vizită oficială în domiciliul persoanelor fizice.

Ce este „cercetarea la faţa locului“

„În general, refuzarea accesului la anumite date este considerată contravenţie, dar domiciliul este zonă protejată inclusiv printr-o decizie a Curţii Europene pentru Drepturile Omului, astfel că Fiscul trebuie să obţină mandat judecătoresc pentru a intra în casele oamenilor. Iar pentru a obţine acest mandat, trebuie să urmeze procedurile de cercetare la faţa locului, cercetare care poate fi demarată numai pe baza unei ordonanţe preşedinţiale“, ne-a declarat expertul fiscal Emilian Duca. El a arătat că această cercetare la faţa locului este reglementată prin codurile de procedură.

Într-adevăr, potrivit Codului de Procedură Civilă, „cercetarea la faţa locului se efectuează atunci când este necesar să se facă constatări cu privire la situaţia locului săvârşirii infracţiunii, să se descopere şi să se fixeze urmele infracţiunii, să se stabilească poziţia şi starea mijloacelor materiale de probă şi împrejurările în care infracţiunea a fost săvârşită“.

Iar potrivit Codului de Procedură Fiscală „persoanele fizice vor fi informate asupra dreptului de a refuza intrarea în domiciliu sau reşedinţă. (...) În caz de refuz, intrarea în domiciliul sau în reşedinţa persoanei fizice se face cu autorizarea instanţei judecătoreşti competente, dispoziţiile privind ordonanţa preşedinţială din Codul de Procedură Civilă fiind aplicabile“.

În fine, potrivit normativelor citate, cercetarea la faţa locului se poate face, la cerere sau din oficiu, „când instanţa apreciază că ea este necesară pentru lămurirea procesului". Iar încheierea prin care se admite cercetarea „va determina împrejurările de fapt ce urmează să fie lămurite la faţa locului“.

Altfel spus, când vrea să intre în casa unui contribuabil, Fiscul trebuie să pornească de la premisa că în acel domiciliu are loc o infracţiune (cel mai probabil, infracţiunea de evaziune fiscală) şi să ceară Judecătoriei mandatul de intrare care seamănă izbitor cu o percheziţie.

Pentru liniştea contribuabililor obişnuiţi, reamintim că Ministerul Finanţelor a luat în vizor, în 2011, aproximativ 300 de persoane fizice cu venituri mari şi foarte mari suspecte că ar practica evaziunea fiscală, pentru ca în 2013 să declanşeze procedurile de urmărire doar în 30 de astfel de cazuri.