Lipsa definitivării noţiunii de capacitate în sistemul gazier românesc se datorează legiuitorului (atât pentru elaborarea legislaţiei primare cât şi pentru cea secundară), care din anumite motive nu au dorit să definiteveze acest instrument. Motivele ţin în primul rând de „gunoiul” care l-ar scoate la suprafaţă acest instrument. Fără a ne propune să analizăm acest instrument în prezentul material, dorim să precizăm că pe fluxul de gaze  producţie/import – transport – înmagazinare – distribuţie – consumator, rezervarea de capacitate este folosită exclusiv în activitatea de transport, creând confuzie în piaţă. Lipsa unei abordări unitare a acestui istrument pe întreg lanţul gazier determină, funcţionarea defectuasă a pieţei, dar şi folosirea speculativă sau chiar cu rea voinţă a acestui instrument.

Capacitatea rezervată într-un contract de furnizare a gazelor către clientul final, conform legislaţiei existente, o putem definii ca fiind capacitatea orară pe care furnizorul o rezervă în Sistemul Naţional de Transport în orice moment pe durata contractuală.

În legislaţia românească, lipseşte noţiunea de capacitate în punctul de livrare la consumatorul final, dar şi metodologie care să stabilească cum se determină acestă capacitate. Astfel,  consumatorul se trezeşte în faţa de a nu cunoaşte care este capacitatea pe care trebuie să o rezerve în sistemul de transport.

Aici furnizorii „binevoitori”, au  ajutat consumatori punându-le o clauză în contract prin care furnizorul, unilateral, stabileşte capacitatea pe care o va rezerva în numele consumatorului în sistemul de transport.

Aparent, consumatorul este mulţumit, dar se pot întâmpla cel puţin două scenarii:

  1. Furnizorul rezervă capacitatea de transport în numele clientului pe pe baza cantităţii maxime orare de gaze naturale consumată – în această situaţie consumatorul plăteşte inutil un serviciu 365 de zile pe an (8760 ore), care îl foloseşte poate, doar cîteva ore din acel an;

  2. Furnizorul rezervă o capacitate de transport în numele clientului, care fiind depăşită de consum determină penalităţi pentru cota depăşită de 100% din componenta tarifului de transport, respectiv consumatorul va constata că are un cost cu gazele la sfărşitul lunii  peste preţul din contract.

De reţinut că în prezent tariful de depăşire a capacităţii de transport, este prorogat (nu se aplică în România), dar acest tarif este curpins în contractele dintre furnizori şi clienţii non-casnici, practic furnizorii pot încasa aceşti bani fără a fi obligaţi să – i plătească transportatorului.

Alături de aspectele financiare ale acestei clauze, apar şi elementele de natură operaţională. Astfel, orice depăşire a rezervării de capacitate în sistemul de transport, peste limita în care furnizorul a rezervat-o pentru client, se face numai cu acordul prealabil, în scris, al furnizorului.

Pe înţelesul tuturor, dacă consumatorul nu va trimite cu 24 de ore înainte o scrisoare către furnizor în care să-i comunice faptul că a doua o zi, va consuma (deoarece scade temperatura exterioară şi este nevoie să se încălzească)  mai mult decât rezervarea de capacitate din sistemul de transport, efectuată de furnizor, acesta poate să rămână fără gaze.  

Ordinele ANRE sunt folosite de unii furnizori de gaze, în relaţia cu clienţii non-casnici, într-un mod manipulator.

 

Folosindu-se de Ordinele emise de ANRE, anumiţi furnizori „conving” clienţii să accepte anumite clauze contractuale, atrăgându-şi avantaje economice. Astfel, consumatorilor, invocându-se Ordinului ANRE nr.70/2014 pentru anul gazier 2014-2015 (01 august 2014-30 septembrie 2015), li se percep tarife pentru rezervarea de capacitate în Sistemul Naţional de Transport (tarif care se adaugă la preţul mărfi), mai mari decât tarifele pe care le plătesc către operatorul de transport.

Pentru a mă face înţeles, voi încerca să exemplific unul din modurile de abordare. Furnizorul a rezervat capacitatea în sistemul de transport pe termen de un an, fiind necesar să plătească pentru aceasta 1,55 lei/MWh/h, dar percepe de la consumatorii săi pentru acelaşi serviciu un tarif  de 8,73 lei/MWh/h.

Ambele tarife sunt aprobate prin Ordinul ANRE 70/2014, dar ele sunt obţional alese într-un contract negociat între părţi. Astfel, există posibilitatea ca rezervarea de capacitate să se realizeze, anual, sezonier, trimestrial, lunar şi zilnic, dar la tarife diferite. În situaţia în care consumatorul semnează obţiunea rezervării trimestriale - tariful de rezervare de capacitate este mai mare cu 280%, rezervare lunară - tariful este mai mare cu 463% şi rezervare zilnică – tariful este mai mare cu 744%.

Consumatorii trebuie să-şi urmărească propriile interese şi să nu mai accepte ca furnizorul să-i stabilească tipul tarifului şi cantitatea rezervată în sistemul de transport.

În tabelul de mai jos se prezintă tipurile de servicii şi tarifele reglementate aprobate de ANRE, observându-se că alegerea unui tarif sau a altuia se face în condiţile oportunităţilor din piaţă.

Tarife de rezervare de capacitate al gazelor naturale prin Sistemul naţional de transport  (extras) Ordinului ANRE nr.70/2014 pentru anul gazier 2014-2015 (01 august 2014-30 septembrie 2015) (lei/MWh/h)

Punct/Grup de puncte de intrare/ieşire în/din Sistemul naţional de transport

Tipuri de servicii de transport al gazelor naturale

Termen lung

Termen scurt

Anual

Trimestrial

Lunar

Zilnic

vară

iarnă

vară

iarnă

vară

iarnă

Punct/Grup de puncte de ieşire din SNT

grupul punctelor de ieşire către sistemele de distribuţii, reţelele de conducte din amonte şi clienţii finali racordaţi direct la sistemul de transport

1,55

2,76

5,90

4,09

8,73

6,13

13,09

 

Dar, cireaşa de pe tort în ceea ce reprezintă manipularea capacităţii în sistemul de transport, în interesul furnizorilor care au avut în captivitate clienţii non-casnici, constă în folosirea ei ca element de blocaj, în preluarea unor clienţi de către alţi furnizori, prin impunerea preluării odată cu clienţii de gaze şi a unor capacităţi de transport mult mai mari şi foarte mari. Furnizorii, pentru a evita să-şi piardă clienţii, se folosesc de un ordin al ANRE prin care  acesta a stabilit obligaţia „capacitatea urmează clientul”. Lipsa unei legislaţii unitare pe întreg lanţul producţie/import – consumator final determină ca acest principiu să nu poată să fie aplicat. Am arătat la începutul materialului, că nu este definită noţiune de capacitate decât pentru sistemul de transport, lipsind acest instrument la nivelul celorlalte activităţi şi mai ales la nivelul consumatorului final racordat în sistemul de distribuţie gaze. Aceasta face, ca în fapt clientul non-casnic să nu aibă o capacitate rezervată individualizată şi să permită furnizorului existent să considere aproape oricât capacitatea pe care să o transfere la plecarea unui client. Având în vedere că iarna aproape a trecut, furnizorii au tot interesul să renunţe la capacitate deoarece aceasta reprezintă în perioada caldă  un balast, nemaifiind nevoie de ea.

Furnizorii clienţilor non-casnici folosindu-se de această „neconcordanţă” legislativă:

  • blochează intenţia de plecare a clienţilor, care au găsit oferte mai avantajoase;

  • îşi reduc propriile costuri, transferându-le abuziv altora;

  • reduc posibilitatea clienţilor non-casnici de a obţine preţuri mai mici prin încărcarea, acestora la schimbarea furnizorului cu costurile cu capacitatea transferată;

  • se folosesc de această conjunctură pentru a revenii asupra clienţilor care vor să plece şi le propun anumite avataje în schimbul renunţării la intenţia lor;

     

Aceste abuzuri pot şi trebuie să fie rezolvate de către ANRE, deoarece a depăşit caracterul izolat şi a atins stadiul unui fenomen în piaţă. Rezolvarea presupune cel puţi introducerea noţiunii de capacitate la nivelul întregului lanţ, producţie – transpor-distribuţie-înmagazinare – consumator final, astfel încât să existe o trasabilitate asupra acesteia.

ANRE trebuie să devină o instituţie imparţială, şi să nu mai repete greşelile din procesul liberalizare a clienţilor non-casnici.

Un al doilea aspect, pe care ANRE trebuie să-l realizeze rapid este pregătirea momentului liberalizării totale a pieţei clienţilor non-casnici, respectiv data de 1 iulie 2015, deoarece anomaliile, neregulile, ilegalităţile, abuzurile etc. liberalizării de la 1 ianuarie 2015 trebuie să se transforme rapid într-un Lesson Learn care să stea la baza Road-Map-ului de liberalizare totală a pieţei clienţilor non-casnici.

Campania Preţ Corect La Gaze, vine în întâmpinarea ANRE, prin platformele:

Facebook https://www.facebook.com/PretCorectLaGaz?ref=hl

Twiter: https://twitter.com/PretCorectLaGaz

Blogurile: www.dumitruchisalita.ro, www.adevarul.ro, www.enpg.ro, www.energy-center.ro, www.energynomics.ro, www.bizenergz.ro 

unde vom continua să prezentăm situaţii din piaţă şi recomandări pentru participanţii la piaţă.