Prin urmare, dacă Guvernul României îl primeşte pe premierul chinez la Bucureşti, trădează Europa şi creează o problemă imensă întregului continent. Tare, nu?

Altfel spus, această vizită nu doar că nu e utilă, dar face rău României! E bine că n-a fost niciodată invitat în România un premier chinez în ultimii 10 ani? Eu cred că nu.  

Dincolo de propagandă, iată care sunt pe scurt reperele vizitei de săptămâna viitoare:

1.   Este prima vizită în România a unui premier chinez după 19 ani, şi una din cele mai importante vizite în Europa. Va veni la Bucureşti cea mai mare delegaţie oficială care vizitează Europa Centrală şi de Est.  
 
2.   La Bucureşti, se vor semna acorduri care, conform surselor, vor concretiza marile proiecte discutate în vară, în vizita făcută la Beijing de premierul român. Asta ar putea aduce investiţii de câteva miliarde în anii următori.  
 
3.   În afara premierului chinez, la Bucureşti vor fi prezenţi câteva sute de oameni de afaceri din China, şi alte câteva sute de oameni de afaceri din toată Europa Centrală şi de Est, într-un summit economic care reuneşte peste 1000 de invitaţi.  

 4.   Reuniunea este una de amploare, la Bucureşti venind vreo 16 premieri din toată regiunea, ceea ce înseamnă că acţiunea nu este una doar românească.  

5.   Forumul economic nu este o invenţie românească. El s-a mai organizat anii trecuţi în Polonia, de exemplu, iar atunci nu s-a isterizat nimeni pe ideea că polonezii divizează Europa.  
 
6.   Imaginea României în lume va avea de câştigat, câtă vreme vor există ştiri care ajung peste tot despre aceste acţiuni. Vor fi la Bucureşti, de altfel, câteva sute de ziarişti străini cu această ocazie. Şi nu cred că vor vorbi despre temerile unor talibani din presă noastră, ci despre relaţiile economice dintre această parte a lumii şi China.

Să admitem, pentru o clipă, că teoria criticilor ar fi corectă şi că UE ar fi uşor geloasă pe România, pe organizarea acestui eveniment. De ce ar fi acest lucru ceva rău? De când întărirea regională a României şi asumarea unui rol activ în UE (până la urmă, un obiectiv dorit de toată lumea) ar fi ceva rău?  

Anul acesta, pentru prima data în istorie, România a fost un beneficiar net al banilor europeni (a absorbit mai mulţi decât a dat către Bruxelles), a întărit relaţiile cu partenerul strategic SUA, a deschis canale de discuţie şi colaborare cu parteneri ignoraţi în trecut, precum Franţa, a reparat blocajul din relaţia cu Germania şi a început consolidări regionale importante, cu ţări precum Polonia sau Turcia.  

Toate acestea ar putea însemna, în viitor, bani mai mulţi pentru România, influenţă mai mare, interes mai solid pentru investitori. Este rău? Eu cred că nu...