Premieră. Sindicaliştii cer ajutorul statului pentru patronii lor: Populaţia riscă să intre în sărăcie. Care sunt revendicările

FOTO Inquam Photos / Octav Ganea

Sindicaliştii afiliaţi în Blocul Naţional Sindical (BNS) au solicitat Guvernului să implementeze un set de măsuri menite să revigoreze situaţia financiară a patronilor, indiferent de forma juridică de organizare sau de domeniul de activitate.

„Angajatorii ar trebui să aibă acces la măsuri de sprijin, sub forma ajutoarelor de stat, pentru păstrarea locurilor de muncă. Angajatorii care concediază lucrători în această perioadă nu ar trebui să beneficieze de măsuri de sprijin / ajutor de stat, indiferent de forma lor.

Măsurile de sprijin ar trebui să fie disponibile pentru toate categoriile de angajatori, indiferent de forma lor juridică de organizare”, se arată în revendicările sindicaliştilor.

Redăm principalele solicitări

Considerăm că se impune ca setul de măsuri adresate contextului actual să se subsumeze unui set de principii, astfel:

Măsurile propuse, în special modificările legislative ce vor fi aduse relaţiilor de muncă, ar trebui să aibă un caracter temporar, să fie în strânsă corelare cu situaţia de urgenţă determinată de COVID-19 şi să înceteze o dată cu încetarea stării de urgenţă.

Separarea tipurilor de intervenţii pe 3 categorii de sectoare: sectoare solicitate în mod excesiv; sectoare ce-şi restrâng activitatea şi sectoare ce-şi întrerup temporar activitatea. Pentru fiecare categorie de sector în parte ar trebui pregătit un pachet de măsuri de intervenţie, fie sub forma ajutoarelor de stat, fie sub forma suspendării sau prorogării unor obligaţii prevăzute de legislaţia în vigoare.

Este important ca în această perioadă măsurile luate de Guvern şi de angajatori să nu expună în mod excesiv populaţia la risc de sărăcie.

Cumulat, mixul de măsuri aplicate în acest context de criza nu ar trebui să poată afecta mai mult de 25% din salariul brut de bază al salariatului (indiferent de măsurile aplicate cumulat salariatul nu poate primi mai putin de 75% din salariul de bază brut).

Măsurile ce ar urma să fie luate în această perioadă nu ar trebui să afecteze capacitatea salariaţilor de a face situaţiei excepţionale  cu care se confruntă ca urmare a COVID-19. Măsurile ar trebui să se ia doar după consultarea sindicatelor, în unităţile în care salariaţii sunt organizaţi sindical sau ale reprezentanţilor salariaţilor, acolo unde nu există organizare sindicală.

Pentru a nu risipi resurse atât de necesare funcţionării serviciilor publice de bază se impune ca intervenţiile să fie ţintite şi clar delimitate, atât ca adresabilitate, cât şi ca parametrii de implementare.

Având în vedere principiile mai sus menţionate propunem Guvernului să aibă în vedere şi următorul set de măsuri:

• Evaluarea de urgenţă a disponibilităţilor Guvernului pentru intervenţii suport pentru salariaţi şi mediul de afaceri.
• În următoarele 6 luni se propune suspendarea aplicării art 50 lit f) Codul Muncii (suspendarea contractului de muncă pentru caz de forţă majoră), având în vedere situaţiile cu care ne confruntăm deja în aceste zile, în mod abuziv se invocă această prevedere pentru suspendarea contractului de muncă şi implicit a salariului. De asemenea, se impune clarificarea situaţiei juridice şi financiare a salariaţilor ale căror contracte individuale de muncă au fost deja suspendate, având ca motivaţie epidemia de coronavirus.
• Ca măsură de sprijin, angajatorii care se confruntă cu reduceri sau întreruperi de activitate pot utiliza şomajul tehnic, în condiţiile stabilite de art 53 Codul Muncii, indemnizaţia primită de salariat în acest caz, în această perioadă, urmând să fie suportată parţial de angajator şi parţial de bugetul public.
• Considerăm că măsura de suspendare a contractelor de muncă prin şomaj tehnic aplicată pentru o parte din personal, pentru reducerea temporară a activităţii, ar trebui să fie incompatibilă cu utilizarea măsurilor temporare de flexibilizare a timpului de muncă sau a programului de lucru, utilizând astfel excesiv restul personalului rămas în unitate.
• La nivel de companie / instituţie măsurile special adoptate în această perioadă trebuie să îmbrace forma unui acord încheiat cu sindicatul sau reprezentantul salariaţilor, acolo unde nu există sindicat. Obligatoriu, setul de măsuri aplicat la nivel de întreprindere, dimensiunea, salariaţii vizaţi, perioada de aplicare, evaluarea impactului, toate vor face obiectul unui acord între angajatori şi sindicate sau reprezentanţii salariaţilor, acolo unde nu există sindicat.
• Este foarte probabil ca situaţia de criză sa conducă la o creştere a costurilor pentru alimentele de bază şi cele de igienă. O astfel de creştere de costuri va afecta în mod direct şi nemijlocit veniturile salariaţilor.  În situaţia în care un număr mare de salariaţi au venituri la nivelul sau în jurul salariului minim pe economie, cu precădere salariaţii din industria de retail sau servicii poştale, o reducere a veniturilor acestora echivalează cu imposibilitatea asigurării unor condiţii minime de existenţă şi poate avea ca efect direct inclusiv un val de demisii şi o criză de personal. Ca urmare, în mod special în această perioadă, trebuie avut în vedere ca, pachetul de măsuri aplicat, cumulat, să nu afecteze veniturile salariaţilor cu mai mult de 25%.
• Pentru a reduce sarcina administrativă generată de operarea în Revisal a modificărilor contractelor individuale de muncă, se poate avea în vedere prorogarea unor termene de declarare, cu excepţia celor ce ţin de înregistrarea încheierii şi respectiv încetării contractelor de muncă.
• În acest moment toată presiunea sistemului de sănătate se află poziţionată pe FNUASS. În acest context considerăm că o eventuală măsură de amânare la plată a contribuţiilor sociale acordată angajatorilor nu ar  trebui să vizeze contribuţia de asigurări de sănătate.
• Se impune modificarea sistemului de calcul al indemnizaţiei de şomaj, astfel încât persoanele concediate în această perioadă să beneficieze de un venit care să reprezinte cel puţin 50% din salariul de bază din ultimele 6 luni, dar nu  mai puţin de 750 lei. În acest moment o persoană ce intră în şomaj, cu vechime între 10 şi 20 ani, cu un salariu brut în ultimele 12 luni la nivelul salariului mediu brut pe economie în 2019 – 4923 lei, ar primi o indemnizaţie de şomaj de 622 lei. Pentru cei care în ultimul an au avut salariul egal cu salariul minim, indemnizaţia de şomaj ar fi 479 lei / lună. In 2018 pragul de sărăcie era de 750 lei /pers/lună pentru gospodăriile formate dintr-o singură persoană. Intrarea în şomaj în aceste condiţii ar putea condamna la sărăcie un număr semnificativ de gospodării.
• Pe perioadă limitată şi pentru cazuri de carantină, se impune o derogare temporară de la obligaţia de stagiu minim de cotizare, pentru a beneficia de indemnizaţie de concediu medical pentru carantină, inclusiv salariaţii ce nu au un stagiu de cotizare de minim 6 luni.
• Extinderea accesului la concediu medical plătit inclusiv pentru lucrătorii ce desfăşoară activitate sub altă formă de ocupare decât cea de relaţie de muncă, cum sunt lucrătorii sezonieri sau lucrătorii angajaţi pe cont propriu.