Pericolele ce pândesc Europa dacă BCE îşi asumă rolul de salvator al monedei unice

BCE s-a angajat să salveze moneda unică europeană, dar vocile sceptice ridică semne de întrebare asupra capacităţii instituţiei de a-şi duce la bun sfârşit misiunea FOTO: Shutterstock

Banca Centrală Europeană nu şi-a căutat rolul de salvator al zonei euro, pentru care nici nu este pregătită şi care nu este nici consemnat în statutul BCE, comentează analistul financiar Georges Ugeux, în publicaţia franceză „Le Monde”, la nicio săptămână după ce preşedintele BCE, Mario Draghi, şi-a făcut oficial planul „îndrăzneţ” menit să salveze moneda unică europeană.

Banca Centrală Europeană nu este pregătită pentru a salva zona euro, dar acestui fapt i se adaugă şi proiectul de uniune bancare prin care BCE va monitoriza aproximativ 6.000 de bănci europene. Ea va fi, cel mai probabil, obligată să-şi asume rolul salvator, deşi nu a cerut acest lucru şi nici nu-şi doreşte o asemenea sarcină, comentează  Georges Ugeux, reprezentant al băncii de afaceri internaţionale Galileo Global Advisors de la New York şi vicepreşedinte executiv în cadrul Bursei de Valori de pe Wall Street, în perioada 1996-2003.

În editorialul postat pe site-ul publicaţiei franceze „Le Monde”, Ugeux atrage atenţia asupra „concentrării periculoase a puterii”.

„Decidenţii politici ai Uniunii Europene s-au spălat, fizic, pe mâini de responsabilităţile pe care le au şi au pus BCE într-o postură imposibilă.”

„O bancă centrală nu este autoritatea responsabilă de politica unei ţări în ceea ce priveşte piaţa monetară. Este responsabilitatea ministerelor de finanţe. Aceastea însă au demisionat. O bancă centrală nu are nici de-a face cu reducerea datoriei abuzive a statului. Este rolul statului respectiv şi al tratatelor europene”, explică analistul bancar Georges Ugeux (foto dreapta).

În continuare, specialistul atrage atenţia că rolul unei bănci centrale este acela de a preveni inflaţia, fiind responsabilă totodată de stabilirea ratei dobânzii de referinţă, şi asta pe termen scurt. Nu are nici mijloace financiare adecvate, nici structura necesară pentru a le stabili pe termen lung.

O bancă centrală este creditorul de ultim resort al altor bănci, dar nu şi pe termen mediu. Stabilizarea fluctuaţiilor pe termen scurt se află în datoria băncilor.

Rolul său de ultim resort de salvare este completat de cel de reglementare a uniunii bancare europene. Această ultimă funcţie nu este o noutate, în condiţiile în care băncile centrale îl îndeplinesc deja în multe ţări.

„Dar este uimitor să constaţi că nimeni nu ridică problema democraţiei şi a politicii în faţa concentrării puterii de decizie în mâinile unei singure instituţii care ar trebui să rămână, de fapt, independentă de aceste hotărâri. Nicăieri o astfel comasare a puterii nu a fost pusă la dispoziţia unei bănci centrale, într-o manieră atât de organizată”, comentează editorialistul francez.

„Acumularea de putere de către BCE fragilizează tocmai instituţia responsabilă de păstrarea echilibrului financiar al Europei. Acesta este motivul opoziţiei feroce şi legitime din Germania, faţă de lărgirea puterii de acţiune a autorităţii bancare”, este de părere Georges Ugeux.

Mai mult de atât, puterea crescută de decizie a BCE permite statelor UE să se debaraseze de propriile responsabilităţi şi să dea vina pe Banca Centrală Europeană atunci când apar perturbări pe plan financiar-bancar. Iar statele, în opinia analistului francez, ne pot dezamăgi prin acţiunile lor.

„Pe de altă parte, BCE va trebui dotată cu mijloacele necesare pentru funcţionarea sa, dar în caz de criză aceste mijloace vor trebuie returnate, fără doar şi poate, celor 29 de «acţionar»: statele UE. Mai e necesar să precizez că într-un astfel de angajament nu scrie nimic de datoriile publice?” se întreabă retoric Ugeux.

Nu trebuie să facem acuzaţii în perioadă de recesiune. Dar este important ca organismele politice europene să se gândească la ce va deveni statutul BCE pe termen lung, recomandă fostul vicepreşedinte executiv în cadrul Bursei de Valori de pe Wall Street.

„Europa nu se poate mulţumi cu o organizare care dispune o singură instituţie pe fronturi de luptă atât de diferite, dar şi interconectate. Europa se joacă cu focul. Acţionând astfel, aruncă de fapt toate aşteptările asupra unei singure entităţi care nu are mijloacele necesare pentru a le transmite mai departe, altor instituţii. Astfel, (BCE, n.r.) îşi asuma practic toate riscurile.”

Pentru BCE este mai degrabă o capcană decât un privilegiu. Preşedintele Mario Draghi (foto dreapta) ar trebui să-şi amintească proverbul roman prin care era descrisă instabilitatea senatorilor Imperiului: „De la Capitoliu la stânca Tarpeiană nu-i decât un pas!” (După ridicarea templului lui Jupiter pe Capitoliu, una dintre cele şapte coline pe care a fost ridicată Roma, aceasta a devenit un simbol poetic pentru glorie unde mai marii imperiului erau încununaţi. Dar chiar în spatele Capitoliului se afla o râpă adâncă, ce pornea de la stânca Tarpeiană, de pe marginea căreia erau aruncaţi trădătorii, conspiratorii şi criminalii, n.r.)