Pentru oameni, mai putin pentru cifre

Eficacitatea politicilor publice poate fi analizata relevant doar prin analiza indicatorilor legati de nivelul de trai. Performanţa unei guvernari nu se vede in mod exclusiv în tintele economice atinse, asa cum ar crede economistii - deficit bugetar in PIB de x%, datoria publică nu trebuie sa depăseasca x%... Nu.

Eficienta unei guvernari se analizeaza in functie de castigurile de bunastare pentru oameni. Definim o guvernare proasta cea in care castigurile de putere de cumparare nu depasesc rata de crestere economica.  Punem eticheta de guvernare buna cand plusul de putere de cumparare este mai mare decat rata de crestere economica.

 Sunt cativa indicatori relevanti ce merita a fi inclusi in matricea de analiza a performantei unei guvernari.

Primii dintre acestia se refera la evolutia puterii de cumparare a castigului salarial mediu si a pensiei medii lunare.

Al doilea set de indicatori se refera la dinamica avutiei nete a populatiei. Raportul asupra Stabilitatii Financiare publicat de BNR zilele trecute arata ca avutia neta si-a consolidat ritmul de crestere inceput in 2012.Se observa ca avutia neta a populatiei a tot crescut incepand cu 2012. In ultimul an, pe fondul cresterii activelor financiare şi imobiliare (2,5 la sută), cât şi al reducerii datoriilor (2,8 la sută). 

Toate bune si frumoase, o sa spuna sociologii. Haideti sa vedem si daca populatia percepe aceste castiguri de bunastare. Si atunci ne uitam la cel mai prestigios raport legat de calitatea guvernarii, Raportul Bancii Mondiale Worldwide Governance Indicators, 2015. Vedem acolo ca indicatorul Eficacitatea guvernamentala (indicator care capteaza perceptia publicului asupra calitatii serviciilor publice, calitatea formularii politicilor publice si a implementarii lor precum si gradul de credibilitate al guvernului in aplicarea adecvata a acestor politici)are o evolutie ascendenta in perioada 2012 – 2014, “rupand” seria baltirilor din perioada 2002-2012.

Sa refaci plasa de siguranta sociala dupa criza este o provocare interesanta. Sa crezi ca poti continua un proces de consolidare fiscala calitativa si respecta regulile fiscale fara solidaritate pentru reforme din partea populatiei este o utopie. Austeritatea poate fi o idee periculoasa asa cum spunea Mark Blyth intr o carte recent tradusa si la noi.

Sigur ca trebuie sa te uiti si in viitor, sa vezi “sustenabilitatea”. Dar viitorul fara oameni care sa inteleaga ce vrei si sa simta ca daca muncesc mai mult si mai bine se vede in buzunarul lor nu exista.

Pentru oameni, mai putin pentru cifre. Restul sunt vorbe.