O primă analiză a „Normelor de aplicare în domeniul gazelor naturale“ ale Ordonanţei 114/2018

ANRE a publicat „Normele de aplicare în domeniul gazelor naturale“ ale OUG 114/2018, prin care doreşte să se armonizeze legislaţia secundară existentă cu prevederile legale în vigoare. Analizând cu foarte mare indulgenţă, făcând abstracţie de articolele şi anexele care lipsesc din documentele publicate, nu pot să afirm decât că este un act normativ amatoricesc, lipsit de o aplicabilitate efectivă.

Depăşindu-şi atribuţiile legale stabilite în legea de funcţionare, ANRE doreşte să reglementeze vânzarea tuturor gazelor naturale din producţia internă, fapt pentru care doreşte aprobarea unui Contract-cadru de vânzare – cumpărare a gazelor naturale încheiat între producătorii de gaze naturale şi furnizorii de gaze naturale sau clienţii finali eligibili. Conform art. 10 din legea de funcţionare a ANRE, atribuţiile sale sunt să elaboreze şi aprobe contractele-cadru pentru furnizarea gazelor naturale către clienţi, în condiţiile legii. Legea pentru sectorul gazelor naturale, cu modificările aduse de OUG 114/2018 stabileşte la art 124 că „producătorul are obligaţia să vândă cu prioritate către furnizori, în condiţii reglementate de ANRE, pentru asigurarea întregului necesar de consum al clienţilor casnici“, fără nici o trimitere la alte tipuri de consumatori.

Analizând prevederile Contractului Cadru de reglementare a vânzării producţiei interne de gaze, ne surprinde amatorismul cu care s-a realizat acesta:

• obligaţia de vânzare – cumpărare a gazelor naturale cu un profil zilnic constant pe tot parcursul anului. România este caracterizată de variaţii ale consumului zilnic de gaze de până la 10 ori între consumul zilnic minim şi consumul zilnic maxim;  
• preţul gazelor naturale din producţia internă extrase din depozitele de înmagazinare subterană este de 68 lei/MWh, la care se adaugă tarifele de înmagazinare subterană a gazelor naturale, aprobate de ANRE, este o prevedere care nu ia în considerare costurile de finanţare a depozitării care sunt cuprinse între 6-8 luni, marja comercială etc. operaţie care în afara clienţilor casnici nu poate fi susţinută financiar, de către furnizori;  
• facturarea contravalorii gazelor naturale livrate este obligatoriu a se realiza de Vânzător, în termen de maximum 1 zi de la terminarea fiecărei luni de livrare. Acest articol dovedeşte necunoaşterea realităţilor din teren, a faptului că sunt necesare adunarea datelor de la un număr de câteva sute de panouri de măsurare, calculul energiei, divergenţe, erori, semnarea PV, alocarea pe cumpărători etc.;  
• în contract se stabileşte obligaţia de a nu constitui garanţii pentru contravaloarea gazelor naturale vândute dacă se face plata în avans în condiţiile în care Contractul cadru stabileşte că modalitatea de Plată a contravalorii gazelor naturale livrate se efectuează în termen de 15 zile calendaristice de la data emiterii facturii de către Vânzător.  

Metodologiile de aplicare a OUG 114/2018 propuse de ANRE împreună cu Contractul cadru de vanzare a producţiei de gaze, scoate de asemenea în evidenţă modificări ale legislaţiei secundare inaplicabile şi neoperabile:

• obligarea participanţilor pe piaţa de gaze ca în cadrul punctelor de intrare/ieşire în/din SNT să realizeze nominalizări/renominalizări, corelarea nominalizărilor, alocarea inclusiv calcul dezechilibrelor zilnice şi finale şi a tarifelor pentru dezechilibru să se realizeze defalcat la nivel de clienţi casnici şi clienţi non casnici pe care îi are un furnizor în portofoliu. De asemenea există obligaţia ca alocarea gazelor naturale să se facă separat în baza citirilor zilnice la clienţii finali şi a cantităţilor alocate în baza profilelor de consum. Aplicarea acestei prevederi este imposibil să se realizeze de la 1 aprilie 2019, deoarece impune realizarea unor modificări masive în platforma TRANSGAZ în termen de câteva zile, modificări care probabil trebuie să se realizeze de către firme specializate, pentru a apela la serviciile acestor firme trebuie să ai bani în buget, serviciile se achiziţionează prin licitaţie, licitaţiile au termene legale care trebuie respectate, şi în final este nevoie de timp să analizezi, să realizezi modificările în platformă, să le verifici şi să le validezi. Adică TRANSGAZ are nevoie de mai mult decât 30 de zile, cât alocă ANRE acestor operaţiuni.  
• se stabileşte o nouă procedură care validează alocarea zilnică de vânzare şi prestare a serviciilor ca fiind definitivă. Un element care deşi este necesar, deoarece este incomplet abordat şi reglementat, va duce în practică la multe probleme în aplicare ei: va aduce diferenţe în minus între suma zilnică alocată de Operatorii de distribuţie pe bază de profile de consum şi măsurarea efectivă la final de lună la consumatori. Această diferenţă în minus va plasa furnizorii în situaţia de a fi vândut gaze a căror proprietari nu erau, în fapt îi plasează în situaţia realizării unor ilegalităţi.   va aduce diferenţe în plus între suma zilnică alocată de Operatorii de distribuţie pe bază de profile de consum şi măsurarea efectivă la final de lună la consumatori. Această diferenţă în plus, va plasa furnizorii în situaţia de a fi acuzaţi de “furt“ de gaze, aceştia apărând că au achiziţionat mai multe gaze şi au vândut mai puţine gaze. Dar gazele “furate“ sunt purtătoare de accize, TVA, impozite pe profit etc., respectiv furnizorii sunt în situaţia realizării şi a unei evaziuni fiscale.   gazele incorect determinate se vor regăsi în creşterea/reducerea artificială şi ilegală a consumului tehnologic la operatori.  
• va aduce diferenţe în minus între suma zilnică alocată de Operatorii de distribuţie pe bază de profile de consum şi măsurarea efectivă la final de lună la consumatori. Această diferenţă în minus va plasa furnizorii în situaţia de a fi vândut gaze a căror proprietari nu erau, în fapt îi plasează în situaţia realizării unor ilegalităţi.  
• va aduce diferenţe în plus între suma zilnică alocată de Operatorii de distribuţie pe bază de profile de consum şi măsurarea efectivă la final de lună la consumatori. Această diferenţă în plus, va plasa furnizorii în situaţia de a fi acuzaţi de “furt“ de gaze, aceştia apărând că au achiziţionat mai multe gaze şi au vândut mai puţine gaze. Dar gazele “furate“ sunt purtătoare de accize, TVA, impozite pe profit etc., respectiv furnizorii sunt în situaţia realizării şi a unei evaziuni fiscale.  
• gazele incorect determinate se vor regăsi în creşterea/reducerea artificială şi ilegală a consumului tehnologic la operatori.  
• Echilibrarea comercială aşa cum este propusă a se desfăşura prin Normele de aplicare a OUG 114/2018, nu este posibil de pus în practică. Respectiv în situaţia în care este excedent într-o zi pe pe piaţa de gaze, adică datorită creşterii temperaturilor s-au consumat mai puţine gaze din producţia internă, nu are cine să le cumpere deoarece s-a atins nivelul stabilit prin coş pentru toţi participanţii pe piaţă. În situaţia în care este deficit într-o zi pe piaţa de gaze, respectiv datorită scăderii temperaturilor s-au consumat mai multe gaze din producţia internă şi toată lumea vrea să cumpere gaze din producţia internă pentru a-şi realiza coşul de gaze lunar impus de ANRE, gaze care de fapt nu există. Articolul privind echilibrarea comercială, aşa cum este scris se poate aplica doar dacă intrările de gaze din producţia internă sunt perfect egale cu ieşirile prognozate de gaze din producţia internă şi sunt doar dezechilibre între UR. O situaţie în fapt teoretică, inexistentă în practică.  
• se impune TRANSGAZ – ului să pună la dispoziţia UR platformele de tranzacţionare destinate tranzacţiilor cu produse intra zilnice sau pentru ziua următoare până la data de 1 aprilie 2019. O obligaţie, care consider, că nu poate fi pusă în practică într-un termen atât de scurt, dovedind lipsa conectării în realitate a autorilor acestor texte.  
• se stabileşte că preţul marginal de cumpărare, în cazul gazelor naturale din producţia internă necesare pentru acoperirea consumului clienţilor finali, este egal cu preţul mediu ponderat, plus componenta de ajustare, reprezentând un procent de 10%. În acest articol nu se stabileşte despre ce fel de preţ este vorba, preţul gazelor din intern, a gazelor din import, a unui coş intern-import, nu se stabileşte care este formula de ponderare – zilnică/lunară. În conformitate cu elementele precizate în lege şi prezenta normă, furnizorii trebuie să vândă şi consumatorii să cumpere gaze conform elementelor stabilite: doar producţie internă pentru populaţie, ceea ce înseamnă că gazele necesare acoperirii dezechilibrelor pot să fie achiziţionate la un preţ maxim de 68 lei/MWh (conform OUG 114/2018)   producţie internă şi import în baza unui coş lunar stabilit de ANRE, ceea ce face ca pentru gazele din producţia internă preţul, inclusiv pentru gazele necesare acoperirii dezechilibrelor nu poate să fie mai mare decât 68 lei/MWh (conform OUG 114/2018).  
• doar producţie internă pentru populaţie, ceea ce înseamnă că gazele necesare acoperirii dezechilibrelor pot să fie achiziţionate la un preţ maxim de 68 lei/MWh (conform OUG 114/2018)  
• producţie internă şi import în baza unui coş lunar stabilit de ANRE, ceea ce face ca pentru gazele din producţia internă preţul, inclusiv pentru gazele necesare acoperirii dezechilibrelor nu poate să fie mai mare decât 68 lei/MWh (conform OUG 114/2018).  

Astfel, se ajunge în situaţia în care orice deficit din producţia internă să nu poată fi penalizat, ceea ce invită la dezechilibre pentru componenta de gaze din producţia internă.

• un articol care sfidează profilul anual de consum de pe piaţa casnică, prevede: „Cantităţile lunare de gaze naturale din producţie internă pentru care cei doi producători au obligaţia să încheie contracte de vânzare-cumpărare cu furnizorii în scopul asigurării necesarului de consum al clienţilor casnici se determină prin împărţirea cantităţilor determinate în conformitate cu art. 9 la numărul de luni aferent perioadei respective şi se avizează de către ANRE prin Decizie a preşedintelui ANRE“.  
• ANRE va stabili anual un coş lunar de gaze intern-import pe baza datelor anului precedent şi a estimărilor pe anul în curs, pe care consumatorii non-casnici trebuie să-l respecte sub ameninţarea amenzilor. Acest coş stabilit anual nu poate fi modificat decât dacă se modifică previziunile lunare ale consumului casnic sau dacă se modifică previziuni ale estimărilor de producţie ale producătorilor de gaze. Cu alte cuvinte este imposibilă modificarea coşului de gaze în timpul lunii, ceea ce va determina situaţii în care vom fi pusi în situaţia de a opri/porni zilnic sonde de gaze (operaţiune în fapt aproape imposibil de pus în practică şi periculoasă din punct de vedere tehnologic şi economic), în detrimentul importului de gaze.  
• având în vedere variaţiile mari ale consumului de gaze din România cu temperatura exterioară, în nici o lună din an, furnizorii de gaze nu vor respecta coşul anual stabilit de ANRE, fiind supuşi unui proces continuu de amendare. Nerespectarea coşului de gaze va determina imposibilitatea respectării cerinţelor Codului Reţelei sub aspectul încadrării în capacitatea rezervată pe fiecare componentă a sursei de gaze, în asigurarea echilibrării între cantitatea intrată/ieşită din SNT pentru cantitatea de gaze din import, intern, înmagazinare intern, înmagazinare import, pentru clienţii casnici şi non casnici, în funcţie de modul de realizare a alocărilor prin măsurare sau profil de consum.  
• o altă prevedere controversată este modul în care s-a dorit rezolvarea accesului la cantităţile de gaze din intern: în situaţia în care cantitatea de gaze naturale din producţia internă este mai mare decât necesarul anual solicitările furnizorilor sau NC, se realizează pro-rata cu ponderea fiecărui producător în producţia totală de gaze naturale. Această prevedere este inutilă deoarece nu se va ajunge în perioada 2019-2022 într-o astfel de situaţie.   în situaţia în care cantitatea de gaze naturale din producţia internă este mai mică decât necesarul anual solicitările furnizorilor sau NC, se realizează pe baza principiului primul venit-primul servit până la contractarea întregii cantităţi de gaze naturale puse la dispoziţie de fiecare producător în parte. Această prevedere deschide drumul apariţiei noilor Băieţi Deştepţi.  
• în situaţia în care cantitatea de gaze naturale din producţia internă este mai mare decât necesarul anual solicitările furnizorilor sau NC, se realizează pro-rata cu ponderea fiecărui producător în producţia totală de gaze naturale. Această prevedere este inutilă deoarece nu se va ajunge în perioada 2019-2022 într-o astfel de situaţie.  
• în situaţia în care cantitatea de gaze naturale din producţia internă este mai mică decât necesarul anual solicitările furnizorilor sau NC, se realizează pe baza principiului primul venit-primul servit până la contractarea întregii cantităţi de gaze naturale puse la dispoziţie de fiecare producător în parte. Această prevedere deschide drumul apariţiei noilor Băieţi Deştepţi.  

Normele de aplicare nu tratează situaţia în care în anumite zile consumul de gaze al populaţiei depăşeşte potenţialul surselor interne şi ale gazelor extrase din înmagazinare (situaţie care a fost prezentă în anii anteriori). În această situaţie, populaţia ar trebui să consume gaze din import, dar este interzis prin lege!