Mizele Strategiei Dunării şi de ce România trebuie să reinventeze acest proiect macroregional

Corina Creţu şi Viorica Dăncilă FOTO gov.ro

Rezultatele Eurobarometrului arată că 46% din românii care locuiesc în Regiunea Sud mai cred că e un lucru bun că România e în Uniunea Europeană. Proiecte precum Strategia Dunării ar fi trebuit să aducă prosperitate în oraşele din această zonă, dar implicarea insuficientă a autorităţilor a accentuat sentimentul că nimic nu s-a schimbat pentru aceşti oameni de când ţara noastră a aderat la UE.

Bulgaria i-a predat României vineri, 19 octombrie, preşedinţia prin rotaţie a Strategiei Dunării, la finalul forumului anual dedicat acestui proiect care, cu această ocazie, a fost ţinut la Sofia.

Deşi la eveniment au fost prezenţi specialişti din mai multe ministere, România nu a fost reprezentată la nivel înalt decât de Cristina Tărteaţă, secretar de Stat la Ministerul Economiei şi de Victor Negrescu, ministrul delegat pentru Afaceri Europene. Rolul ministrului a fost mai mult simbolic, participând la ultimul panel din cea de-a doua zi a forumului de la Sofia pentru a prelua, formal, în numele Guvernului României, preşedinţia prin rotaţie a „Strategiei Dunării”.

Fără a nominaliza în mod expres România, joi, 18 octombrie, Corina Creţu, comisarul european pentru Politici Regionale, critica în discursul pe care l-a ţinut în timpul forumului modul în care unele state au înţeles să trateze importanţa Strategiei Dunării.

Ca să fiu sinceră, ar trebui să privim la Strategia Baltică. Are un rol foarte important pe agenda politică, sunt foarte multe proiecte transnaţionale şi este păcat, pentru că şi voi puteţi face mai multe. Sper ca toate aceste eforturi să fie transpuse în nişte proiecte concrete. Vorbind la modul general, Comitetul General al Zonelor Prioritare nu este întotdeauna onorat şi ar fi bine ca prezenţa să fie măcar la nivelul secretarilor de stat atunci când au loc astfel de întâlniri cu privire la Strategia Dunării. Corina Creţu, 18 octombrie, Sofia

Ce este Strategia Dunării?

Valurile de extindere ale Uniunii Europene din perioada 2000 – 2008 au adus în blocul comunitar regiuni cu decalaje mari de dezvoltare.

Pentru a combate provocările economico-sociale, Comisia Europeană a introdus conceptul de macro-regiuni şi a implementat mai multe proiecte orientate geografic. Unul dintre ele este „Strategia Dunării”, la care au aderat 14 ţări - 9 din UE (Germania cu regiunile Baden-Württemberg şi Bavaria), Croaţia, România, Austria, Cehia, Bulgaria, Ungaria, Slovacia şi Slovenia – şi 5 non-UE, precum Bosnia, Muntenegru, Serbia, Ucraina şi Republica Moldova.

Ideea de bază a acestui proiect prespune o colaborare regională în sectoare precum cultura, transporturile, inovaţia, securitatea navigabilă sau turismul.

Strategia Dunării a fost pregătită de Comisia Europeană folosindu-se exemplul Strategiei Mării Baltice pentru a găsi soluţii la diferenţe socio-economice dintre partea occidentală şi cea de est a UE.

Aceste diferenţe între statele de-a lungul Dunării de ordin economic, demografic, cultural, teritorial sau militar au generat o serie de îndoieli cu privire la succesul unei integrări mai profunde, întrucât iniţiativa a fost limitată în cadrul instrumentelor financiare, a organismelor instituţionale şi a legislaţiei existente.    

Strategia Dunării ar trebui să fie un proiect-cheie pentru România

Dunărea este o legătură importantă între statele UE şi statele non-UE dar care speră că, într-o bună zi, vor reuşi să adere în blocul european. Pentru România şi Bulgaria, această iniţiativă ar fi trebuit să fie o carte importantă pe care autorităţile locale şi centrale să o fi jucat pentru a atrage fonduri europene în scopul cooperării regionale şi a creării de locuri de muncă.

În schimb, s-au creat foarte multe proiecte în zona biodiversităţii şi a moşternirii culturale. La acest forum, România a propus, de exemplu, o rută culturală a meşteşugurilor artistice în ţările SUERD, prin care meşteşugurile artistice tradiţionale existente în cultura şi civilizaţia românească să se îmbine cu cele existente în celelalte ţări dunărene 

Pe de altă parte, această regiune necesită investiţii importante care să aducă valoare adăugată. Spre exemplu, un al treilea pod peste Dunăre şi completarea coridoarelor pan-europene 4, 8, 9 şi 10 ar fi putut atrage investiţiile necesare pentru o dezvoltare industrială care să aducă bunăstare în zonă. Despre a treia legătură rutieră dintre România şi Bulgaria se discută de ani de zile iar ideea fostului guvern Tudose, de exemplu, era să ne folosim de banii chinezilor, în loc să fie atrase fonduri europene prin numeroasele facilităţi puse la dispoziţie de bugetul UE, una dintre ele fiind Connecting Europe.

Problema navigabilităţii Dunării pe o lungime de 480 de kilometri între România şi Bulgaria este o altă chestiune nerezolvată, în ciuda faptului că, de data aceasta, proiecte există. Faptul că operaţiunile de mentenanţă nu sunt făcute ca la carte, cursul navigabil generează mari dificultăţi iar turismul este profund afectat. Cum nici proprietarii vapoarelor de croazieră nu sunt stimulaţi financiar să investească în reînnoirea flotei, Dunărea şi-a pierdut din atractivitate iar în topul preferinţelor a ajuns Rhinul.    

De ce ar trebui România să propună ca temă pentru preşedinţia Consiliului UE şi strategia Dunării  

Dezvoltarea durabilă, reducerea decalajelor de dezvoltare, convergenţa, inovarea, digitalizarea, conectivitate şi competitivitatea sunt câteva dintre obiectivele menţionate pe agenda României pentru preşedinţia Consiliului UE. Ele nu sunt, însă, deocamdată, prinse în nişte proiecte concrete, închegate.

Întrucât România va deţine, concomitent, atât preşedinţia Comisiei Europene cât şi cea a Strategiei Dunării, ar putea să propună crearea unui fond special pentru finanţarea acestei iniţiative cât şi a unei structuri administrative care să guverneze implementarea proiectelor. În contrapartidă, Guvernul României ar trebui să-şi asume implementarea unor programe regionale. România ar putea să continue tema Bulgariei avansată în primele şase luni ale anului, aceea de a apropia şi mai mult Balcanii de Vest de UE şi, cu ocazia aceasta, să introducă în joc şi Ucraina şi Republica Moldova ca beneficiari ai conectării şi dezvoltării regionale.

Dar ce este mai important este ca ţara noastră să se folosească de Strategia Dunării ca o soluţie pentru a revitaliza zona de Sud a ţării, una dezvoltată insuficient, în ciuda oportunităţilor uriaşe de care ar putea să beneficieze.