Mitul celor 30 de bani care distrug economia românească şi duc preţurile la cer

Dacă tot este inflaţia din România la minime istorice, în compensare ultimele săptămâni au cunoscut un alt tip de inflaţie. Este vorba despre inflaţia de bocitoare, a celor care se plâng de se cutremură pământul că vor creşte preţurile la alimente pentru români ca urmare a taxei de 30 bani introdusă în Codul Fiscal (nu în buget, domnule Preşedinte!).

Bine, dânşii uită de impactul scăderii TVA la pâine, altă componentă importantă în această construcţie de preţuri. Dar să trecem mai departe.

Pe cei convinşi de creşterea automată a preţurilor la alimente, nu vom putea să-i convingem în nici un chip. Le va intra pe o ureche şi le va ieşi pe cealaltă. Dânşii nu vor explicaţii, dânşii vor emoţii, catastrofe, nenorociri. Dar asta nu afectează în nici un fel justeţea argumentelor.

Aşa că, dincolo de nevoia de retorică dezastruoasă justificată politicianist, cred că ar fi foarte util să îi investigăm şi pe cei care, politicieni fiind, acum plâng taxa de şapte eurocenţi ca fiind cel mai mare blestem căzut peste români. Să-i judecăm, aşadar, după ce au făcut, nu după ce spun la oră fixă la televizor.

Să lăsăm cifrele să vorbească, deci.

Din ianuarie 2009 până în mai 2012, când România a avut în persoana lui Traian Băsescu şi Preşedinte, şi Premier (dovadă stă şi ceea ce a spus Curtea Constituţională în iulie 2012, cu ocazia celei de-a doua suspendări), preţul benzinei a crescut cu 77%. Al motorinei a crescut cu „doar” 58%. Repet: 77%. Repet: „doar” 58%.

Dacă nu credeţi, uitaţi graficul: evoluţia preţurilor la combustibili în România din 2000 până în 2013. Sursă europeană, specializată în analiza energetică: Europe’s Energy Portal. www.energy.eu.

Spre deosebire de guvernarea anterioară, în timpul guvernării Ponta, din mai 2012 şi până în septembrie 2013 (cele mai recente date disponibile), preţul benzinei a scăzut cu 2%. Da, e adevărat, A SCĂZUT. Iar motorina s-a scumpit cu doar 1%. Adică marginal. Adică rezidual, pentru cei care nu înţeleg atributul „marginal” din comunicatele BNR. Nimic. Nici o creştere. O evoluţie constantă, bine definită în graficul anterior.

E strigător la cer. Timp de ani întregi preşedintele României nu a venit cu nici o declaraţie privind creşterea preţurilor la carburanţi. Din 2009 până în 2012, 3 ani grei în care preţul benzinei a crescut cu 77% iar cel al motorinei cu „doar” 58%, preşedintele României a tăcut înţelept. Probabil să nu sperie şi mai rău preţurile afectate de creşterea combustibililor.

Acum însă, dintr-o dată, preşedintele care a tăiat salariile cu 25% vine brusc şi subit să plângă de soarta economiei româneşti afectate de cei 30 de bani. Ce consecinţe! Ce catastrofă! Inadmisibil! Resping bugetul! Nu vreau să accept negocierile cu FMI!

Doar că nu-i chiar aşa. Persoane mult mai pricepute în domeniul economic susţin contrariul. Viceguvernatorul BNR Cristian Popa, o persoană din conducerea uneia din cele mai avizate instituţii privind starea economiei româneşti în general şi controlul inflaţiei în particular, afirmă că aceste consecinţe vor fi marginale:

„Efectul majorării accizelor se va resimţi marginal în preţurile de consum de anul viitor întrucât economia este sub potenţial.”

Marginal. Adică rezidual. Adică nesemnificativ. Din păcate, pe de altă parte, consecinţele declaraţiilor preşedintelui Traian Băsescu privind respingerea bugetului şi a scrisorii de intenţie cu FMI sunt oricum, dar nu marginale ori nesemnificative.

Urmările acestor declaraţii iresponsabile au început deja să se vadă, deşi nu au trecut nici 48 ore. Leul a luat-o încetişor la vale, banii pe care ar vrea România să-i împrumute au devenit brusc mai scumpi, iar FMI şi CE se uită la noi cu uimire, aşteptând să ne ţinem de cuvânt. În plus, am pierde 150 milioane de lei pe lună numai din creşterea contribuţiei proprii la accesarea fondurilor europene.

Din păcate pentru noi toţi, al doilea mandat al lui Traian Băsescu reprezintă o perioadă ratată pentru România. A crescut TVA-ul, s-au pierdut 600.000 locuri de muncă, s-au închis 300.000 IMM-uri, ne-am împrumutat cu 20 miliarde euro, salariile în sectorul public s-au redus cu 25%, iar pensionarilor li s-a băgat adânc mâna în buzunar.

Ce a făcut Preşedintele în ultimele zile aratâ cât de performant poate fi în a face rău României. Mă alătur celor care speră ca, intrat în această săptămână în ultimul an de mandat, Preşedintele să nu înlocuiască patru ani rataţi cu orchestrarea unui dezastru pentru România.

Domnule Preşedinte, un cântec recent are un vers tare potrivit pentru vremurile pe care le trăim noi astăzi: „Only know you love her when you let her go”. Credeţi că s-ar putea să slăbiţi puţin România de atenţia dumneavoastră?