Marile succese ale celor mici şi creativi

Timp de multă vreme, mărimea – în sensul de foarte mare, imens, gigantic – a fost sinonimă cu succesul. Însă de mâine, succesul va fi mai degrabă al celor mici şi dinamici, creativi şi motivaţi intrinsec. Marile corporaţii ar trebui să aducă, de fiecare dată şi în orice industrie, sinergie, economie la scară mare, eficienţă şi inovaţie. Dar de multe ori,opusul e valabil.

Economiile globale şi întregi paradigme sociale suferă de propriul lor gigantism insular - mărimea lor a fost mereu o justificare, un apendice al succesului. Şi pentru mult timp, pentru multe decenii, a mers - a fi mare era egal cu a fi puternic şi de succes.

Mărimea ca scop

Trăim azi vremuri de gigantism corporatist fără precedent, unde o sumedenie de firme „obeze" funcţionează fiecare pe insula ei, ocrotite în faţa prădătorilor de către guvernele lor. E o poveste veche, dar merită repetată: guvernele protejează activitatea standardizată, la scară mare, în agricultură, banking, producţie sau în retail.

Ce ni se spune este că toată „consolidarea" aceasta aduce, de fiecare dată şi în orişice industrie, sinergie, economie la scară mare, eficienţă şi inovaţie. Dar de multe ori opusul e valabil. Exemplul cel mai bun e industria auto americană, cu cei trei mari producători auto locali (Big Three).

Timp de jumătate de secol, Ford, General Motors (GM) şi Chrysler au reuşit orice altceva, mai puţin să fie eficienţi, economi şi inovativi. Lipsa lor de viziune a născut, pe lângă drame colective - oraşul Detroit este considerat azi măseaua stricată a întregii Americii -, şi glume: Ross Perot, fost membru al boardului GM, spunea, într-un interviu mai vechi din presa americană, că „dacă găseşti un şarpe în sediul companiei, primul lucru pe care îl faci e să angajezi un consultant pe probleme de şerpi".

Apoi se întruneşte un comitet care discută problema pentru câţiva ani. În final, decizia e amânată sau suspendată. Acestea sunt glumele. Lucrurile serioase ţin de faptul că Big Three s-au opus mereu economiei de combustibili sau reducerii emisiilor toxice; că în unele oraşe americane cele trei companii au fost implicate în distrugerea transportului public, cu intenţia de a atrage cât mai mulţi oameni în maşinile lor; că au distrus proiectul maşinii electrice - inventată în laboratoarele lor înainte ca cineva să audă de Prius -, iar acum caută alţi bani (publici) pentru a o reinventa.

Povestea celor mari

Bariera de creativitate e bine cunoscută şi în alte industrii: vicepreşedintele General Electric spunea, încă din 1953, că „nici măcar unul dintre aparatele electrocasnice pe care le folosim azi nu a fost inventat de concernele mari - nici prima maşină de spălat, nici primul feon, aparat de ras, maşină de tuns iarbă, congelator, aparat de aer condiţionat, aspirator, maşină de spălat vase ş.a.".

Giganţii nu se ocupă de inovaţii. Marile corporaţii nu produc mereu sinergii, aşa cum ni se spune. Şi nici nu fac mereu economii la scară mare, şi nici nu sunt mereu eficiente - dovadă că o serie de astfel de companii au trebuit să fie salvate de la prăbuşire de guvernele lor.

Mai puteţi citi în numărul 39 al revistei „Forbes România":

Cum să creezi un job? În România se găsește greu un loc de muncă. Sub presiunea creșterii șomajului, companiile trebuie să caute soluţii. Forbes SUA propune patru măsuri revoluţionare fără a pune presiune pe buget. ideile americanilor pot fi puse în practică şi la noi?

Afaceri cu grade Celsius. Schimbările climatice dictează, după legi nescrise, planurile pentru o treime dintre afacerile mondiale. În luptă cu „volatilele" grade Celsius, managerii sunt tot mai atenţi la prognozele meteo care fac diferenţa dintre câştig şi pierdere. Sau cel puţin aşa ar trebui.

Un român bancher la Geneva. Cum a ajuns Alin Radu să gestioneze portofolii de sute de milioane de franci elveţieni pentru clienţii celei mai mari bănci de private banking din Elveţia? A avut noroc şi a muncit cu precizie elveţiană.