Marile provocări din Energie pentru noul guvern: redevenţele, suprataxarea gazelor naturale, Hidroelectrica şi companiile cu pierderi uriaşe din sistem

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
hidro

Anul 2016 a fost unul teribil pentru unele dintre cele mai importante companii care activează pe piaţa energetică din România. Noul guvern care se va instala la Palatul Victoria are de rezolvat o serie de probleme în domeniu care influenţează, evident, preţul pe care îl plătim la final de lună pentru aceste servicii, dar şi siguranţa energetică a ţării.

Am încercat să identific care ar fi cele 5 priorităţi pe care noul ministru al Energiei ar trebui să se aplece după preluarea mandatului.

1. Nivelul redevenţelor

Blocată timp de 10 ani, Ordonanţa de Urgenţă care stabileşte nivelul redevenţelor a tot fost prorogată în ultimii 3 ani. Practic, din 2014, România ar fi trebuit să implementeze un nou sistem de taxare al producţiei energetice rezultate din exploatarea petrolului şi a gazelor naturale. Acest lucru s-a amânat, având consecinţe serioase asupra bugetului de stat. Guvernul Cioloş a preferat să lase această decizie în sarcina următorului guvern, motivând acest lucru prin faptul ca noul Executiv va avea susţinere parlamentară.

Nivelul banilor colectaţi la bugetul de stat din redevenţe se situează, în prezent, în jurul valorii de 1.2 miliarde de lei anual. În mod normal, statul ar putea să urmărească impunerea unui sistem gradual. Când preţurile şi profitul companiilor din domeniu cresc, statul ar trebui să impună mai mult. Când preţul scade, statul ar putea să acorde deduceri pentru operaţiunile de explorare. Potrivit unui raport al Curţii de Conturi, România a pierdut peste 7 miliarde de lei în perioada 2016 - 2015 din cauză că a stabilit defectuos redevenţele şi preţurile de referinţă la gazele naturale extrase.

Deşi Curtea de Conturi a constatat, încă din anul 2011 (pentru perioada 2006 - 2010), suspendarea nelegală a prevederilor Ordinul preşedintelui ANRM nr. 98/1998 privind aprobarea metodologiilor de stabilire a preţului de referinţă pentru petrolul (ţiţei şi gaze naturale) extrase în România şi modificarea şi completarea unor instrucţiuni tehnice privind activitatea titularilor de acorduri petroliere, în ceea ce priveşte metodologia de stabilire a preţului de referinţă la gaze naturale, ANRM a rămas în pasivitate, procedând în continuare, în perioada 2011-2015 la stabilirea preţului minim de referinţă în mod eronat la valoarea de 495 lei/mc.

2. Suprataxa aplicată gazelor naturale

OUG 7/2013 prevede suprataxarea cu 60% pe diferenţa dintre preţul de referinţă de 72 de lei Mw/oră şi cel la care se ajunge după fiecare scumpire.

Problema este că nici în 2014, nici în 2015, şi nici anul acesta, Ministerul de Finanţe nu a regândit preţul de referinţă pentru gazele de pe piaţa internă, stabilit la 72 de lei Mw/oră în baza Ordonanţei de Urgenţă 7/2013.

Asta înseamnă că, potrivit legislaţiei care instituie supraimpozitarea de 60% pe venitul suplimentar din liberalizare, producătorii de gaze plătesc acest impozit pentru un nivel de preţ de 72 de lei pe MWh chiar dacă ei vând la un preţ mai mic.

Suprataxarea este prevăzută numai pentru actorii de pe piaţa internă, nu şi pentru gazele din import, fapt ce a condus la un mediu mai favorabil pentru gazele ruseşti pe piaţa românească.

În mod ciudat, ANRE insistă pentru eliminarea acestei suprataxe, deşi, banii obţinuţi la bugetul de stat se ridică, undeva, la 800 de milioane de lei anual.

Cum deficitul public nu are culoare politică, este greu de crezut că noul Guvern va elimina această suprataxă, însă ar putea să reconsidere preţul de referinţă.

3. Continuarea recrutărilor de management profesionist la Hidroelectrica şi Romgaz

Hidroelectrica este compania de stat cu cea mai spectaculoasă ascensiune. Scăpată de insolvenţă, compania a înregistrat anul acesta un profit de peste 1.13 miliarde de lei (nivel calculat la finalul lunii septembrie), dublu faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. O mare parte din aceşti bani a fost obţinută graţie înjumătăţirii valorii contractelor cu Hidroserv, filiala Hidroelectrica ce asigură operaţiunile de mentenanţă, în condiţiile în care gradul de subcontractare era foarte mare iar tarifele practicate erau, uneori, peste nivelul pieţei. În plus, anul acesta, Hidroelectrica a produs cea mai mare cantitate de energie din istoria companiei şi stă pe o rezervă impresionantă de lichidităţi.

Ce se urmăreşte cu această companie vom afla, însă, în data de 15 ianuarie 2017, atunci când este convocată AGA. În prezent, are loc un proces de recrutare de personal pentru Consiliul de Supraveghere al Hidroelectrica, fiind desemnată o companie germană pentru a face evaluările tuturor celor înscrişi, pe criterii profesioniste.

Surpriza mare a fost că o serie de oameni grei din sistem au fost respinşi în urma evaluărilor. Printre aceştia se numără şi Gabriel Dumitraşcu, fost administrator special al societăţii şi fost director la OSPI, pe vremea când s-au privatizat câteva companii importante din sectorul energetic.

El a depus o plângere penală împotriva lui Victor Grigorescu, ministrul Energiei, invocând faptul că s-a încălcat procedura în procesul de selecţie. Aceasta ar fi singura variantă prin care procesul să fie întrerupt, dacă acţiunea penală ar merge mai departe.

La Romgaz, în schimb, am avut parte de o serie de decizii foarte ciudate. Producţia de gaze naturale a companiei de stat a scăzut cu 26,6%, cu mult sub cea totală, semn că, la Romgaz, s-a întâmplat ceva. Curtea de Conturi a constatat, în urma unui control derulat în acest an la Romgaz, faptul că producătorul ar fi vândut gaze în valoare de peste 160 de milioane de lei fără a respecta legislaţia şi a cerut companiei să recupereze acest prejudiciu, se arată într-un referat explicativ privind convocatorul Adunării Generale a Acţionarilor Romgaz din 11 august. Practic, Romgaz a vândut prea mult pe piaţa reglementată. Curtea de Conturi i-a atras atenţia că a depăşit cota din bandă iar pe piaţa nereglementată, când a vrut să pătrundă, nu a mai avut loc.

Romgaz nu numai că s-a expus atât de mult pe piaţa internă de gaze, dar putea să intre din nou în coliziune cu Curtea de Conturi, pentru că, prin reducerea producţiei îşi diminuează încasările şi riscă să nu mai plătească preţul redevenţelor la care s-a angajat conform legii. Conducerea Romgaz „s-a speriat” de acest control al Curţii de Conturi şi a OUG 7/2013 şi nu a mai vândut gaze sub preţul de 72 lei/Mwh, lucru care a facilitat creşterea importurilor de gaze ruseşti, care sunt mult mai ieftine, deşi preţul de referinţă pentru gazele româneşti a fost „îngheţat” de Comisia Europeană la 60 de lei/Mwh.
La Romgaz s-a mai întâmplat anul acesta un lucru interesant: Virgil Metea, directorul general, a fost înlăturat din Consiliul de Administraţie al societăţii. El ocupă, în prezent, numai funcţia de director general. 

4. Continuarea procesului de restructurare la Elcen, Radet, Compania Naţională a Uraniului, la Complexul Hunedoara şi la Complexul Energetic Oltenia

Toate aceste companii enumerate mai sus, plus Regia Autonomă de Activităţi Nucleare, însumează datorii de peste 10 miliarde de lei! Elcen, Radet, Complexul Energetic Oltenia şi RAAN au intrat sau sunt în insolvenţă iar CNU a fost salvată in extremis de la faliment, cu un ajutor de stat. 

„Complexul Energetic Oltenia are o grămadă de active care nu sunt core-business (afacerea de bază – n.r.). Au cimitire, biserici, şcoli, clădiri, drumuri naţionale. Le păstrează în patrimoniu, plătesc taxe, au obligaţia de a le întreţine.” Corina Popescu, secretar de Stat în Energie

Câteva dovezi de risipă de bani:
 

  • Elcen a cheltuit 613.767 de lei pe licenţe Microsoft nefolosite. În plus, le acorda angajaţilor prime de vacanţă, sporuri de vechime, prime de sărbători şi cantităţi de electricitate gratuite, toate acestea ridicându-se la peste 300 de milioane de lei în perioada 2009 - 2014. Asta, în condiţiile în care are datorii de 2 miliarde de lei şi trebuie să recupereze 3.6 miliarde de lei de la Radet, societate intrată în insolvenţă.  
  • Radet are datorii de 3.6 miliarde de lei către Elcen şi 1.6 miliarde de lei către alţi furnizori. În toamnă, din cauza datoriilor, Bucureştiul a fost în situaţia de a nu mai fi alimentat cu apă caldă!  
  • Complexul Energetic Oltenia este al doilea producător de electricitate din ţară, dar a ajuns să aibă pierderi de 1.7 miliarde de lei. Compania ajunsese să deţină bunuri precum biserici, cimitire şi şcoli pentru care plătea impozite şi din care nu câştiga absolut nimic.  
  • Regia Autonomă de Activităţi Nucleare a intrat anul acesta în faliment, lăsând oraşul Turnul Severin fără căldură! Compania producea nu numai apă grea pentru reactoarele de la Cernavodă, dar deţinea şi termocentrala de la Halânga, cea care alimenta cu căldură şi apă caldă acest oraş.   
  • Compania Naţională a Uraniului a fost la un pas de faliment, salvată în ultimul moment cu un ajutor de stat de 65 de milioane de lei, aprobat de Comisia Europeană. Societatea a ajuns în probleme financiare după un proces pierdut cu cei de la Curtea de Conturi. Cu pierderi de aproximativ 140 de milioane de lei, CNU a trebuit să mărească preţul la concentratul de uraniu. Problema este că singurul său client era Nuclearelectrica, iar aceasta nu a mai dorit să plătească preţul majorat către CNU, reorientându-se spre canadienii de la Caneco.

5. Aprobarea Strategiei Naţionale a Energiei

La începutul lunii noiembrie, Ministerul Energiei a propus în dezbatere publică un document extrem de important. Este vorba despre „Strategia Energetică a României 2016-2030” care se bazează pe cinci obiective fundamentale:

  • securitate energetică
  • dezvoltarea depieţe de energie competitive
  • modernizarea sistemului de guvernanţă energetică
  • protecţia consumatorului vulnerabil
  • reducerea sărăciei energetice.   

În document se arată că, în condiţiile în care rezervele naturale dovedite de gaze naturale ne mai ajung doar pentru următorii 10-15 ani, în funcţie de cât de bine sunt gestionate, investiţiile necesare în sectorul energetic românesc se ridică la 1,5 - 2 miliarde de euro pe an.

În anul 2030, România nu se va mai baza, în principal, pe energia produsă din termocentralele pe cărbuni, ci pe gaze naturale într-o proporţie de 45%, pe energia nucleară - 12%, cărbune, petrol şi hidro câte 7%, vânt şi biomasă câte 6% şi fotovoltaic 2%.

Documentul ar trebui să fie îmbrăţişat de viitorul ministru al Energiei şi de noul Guvern, însă există şi posibilitatea ca Executivul social-democrat să configureze o altă Strategie Naţională.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite