Lupta antifraudă, lungă şi degeaba. Neregulile descoperite la DGAF

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Antifrauda face controale lungi, pe care uită să le mai încheie, nu oferă motive întemeiate pentru verificări şi, drept urmare, evaziunea şi frauda fiscală continuă nestingherite, arată raportul Curţii de Conturi pe anul 2018.

Curtea de Conturi a descoperit că Direcţia Generală Antifraudă Fiscală din cadrul ANAF îşi face treaba ineficient şi că există numeroase deficienţe în prevenirea, descoperirea şi combaterea faptelor care au ca efect evaziunea fiscală şi frauda fiscală şi vamală.

Pe scurt, Antifrauda face controale prea lungi, nu explică motivele verificărilor şi nu respectă planurile de control. Specialiştii în fiscalitate susţin că aceasta este o situaţie obişnuită şi că există contribuabili care au controale pe cap de peste 5 ani, iar tergiversarea tranşării unei speţe este o mare problemă a Antifraudei.

Ştiu un contribuabil care are control de 6 ani! Mihaela Mitroi, consultant fiscal

Controale excesiv de lungi

Curtea de Conturi arată că, la nivelul direcţiilor regionale antifraudă fiscală, s-a constatat durata „exagerat de mare“ a unor acţiuni de control. Mai precis, instituţia a descoperit că, în anul 2018, 1.006 acţiuni de control au fost finalizate într-o perioadă mai mare de 100 de zile.

Gelu Diaconu, fost preşedinte ANAF, care a inventat şi a dezvoltat direcţia Antifraudă, este de părere că nu poate fi trasă o concluzie relevantă în ceea ce priveşte durata controalelor. „Depinde de complexitatea cazului, eu cunosc verificări care au durat şase luni sau chiar mai mult. Se fac verificări încrucişate, cu furnizori de date de la alte organe, nu pot trage o concluzie pripită“, ne-a explicat el.

Pe de altă parte, Mihaela Mitroi, consultant fiscal, în prezent la compania EY, susţine că există controale mult mai lungi de atât: „Ştiu un contribuabil care are control de 6 ani!”.

„Contribuabilii mici au drept termen maxim de efectuare a inspecţiei 45 de zile. Dacă raportăm termenul mediu de 100 de zile la acest tip de contribuabil, termenul este excesiv, mai ales că există sancţiunea anulării inspecţiei pentru depăşirea dublului duratei maxime a inspecţiei fiscale”, ne-a spus Mitroi.

Totuşi, potrivit ei, la contribuabilii mijlocii termenul maxim este 90 de zile, iar la marii contribuabili de 180 de zile. „Dar în practică la marii contribuabili inspecţiile durează între un an şi jumătate şi 2 ani. Avem mari contribuabili la care inspecţia durează şi peste 5 ani”, spune ea.

Consultantul susţine că acest lucru se întâmplă pentru că inspectorii fiscali se folosesc de instituţia suspendării (cu o durată de maxim şase luni) pentru a prelungi durata unei inspecţii fiscale, fără a se încadra în ipotezele prevăzute de Codul de procedură fiscală.

Planuri de control tergiversate

Totodată, Curtea de Conturi mai critică Antifrauda pentru că nu au fost finalizate acţiuni de control incluse în Planul de control încă din anul 2014.

Mai precis, Antifrauda nu a derulat controalele la timp, nu a impus instituit măsuri asiguratorii sau nu şi-a motivat deciziile în timp util, fapt pentru care nu a mai reuşit să colecteze sumele estimate. 

„Au existat situaţii de neefectuare în timp real a acţiunilor de control la societăţi cu risc fiscal ridicat, fapt ce a condus la următoarele situaţii: încheierea de procese-verbale de control în lipsa reprezentanţilor legali ai societăţilor comerciale devenite între timp „firme fantomă”, instituirea de măsuri asiguratorii pentru debite estimate după ce activele societăţilor comerciale au fost înstrăinate, finalizarea acţiunilor de control şi instituirea de măsuri asiguratorii cu puţin timp înainte de intrarea societăţilor comerciale în insolvenţă, întocmirea de sesizări penale după ce unii reprezentanţi legali ai societăţilor comerciale auditate – cetăţeni străini, părăsiseră deja teritoriul României”, arată Curtea de Conturi.

Totodată, Antifrauda a institut măsuri asiguratorii cu întârzieri cuprinse între 5 şi 131 de zile, motiv pentru care a existat riscul ca datornicul să se sustragă de la colectare, să îşi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul.

Gelu Diaconu este de părere că tergiversarea este o mare problemă a Antifraudei şi a organelor de control în general. „Se eschivează în a tranşa într-un fel o speţă şi sfârşesc prin a o suspenda. Planurile sunt făcute de regulă pe baza unor profile de risc care arată o anumită situaţie la acea dată. Nu poţi tergiversa cu anii“, spune el.

O altă neregulă descoperită de Curtea de Conturi este că nu în toate cazurile de verificări sunt precizate în mod punctual obiectivele controlului.

Economie



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite