Exporturile şi industria au crescut cu peste 8%, trăgând în sus întregul Produs Intern Brut? Foarte bine, dar vedem şi că salariile cresc mai puţin decât preţurile, strictul necesar se scumpeşte imparabil, factura la întreţinere creşte dincolo de limita suportabilităţii şi, per ansamblu, românii cumpără tot mai puţină mâncare, produse nealimentare şi carburanţi.

Românii au ajuns săracii Europei, cu doar 48% din media UE a puterii de cumpărare, depăşindu-i până şi pe bulgari, într-o Românie care domină topurile europene cu dinamica sa macroeconomică. Ne numărăm printre campionii Europei la creşterea PIB şi, simultan, la sărăcie suntem campioni absoluţi. Ceva sună fals în această „simfonie“ a cifrelor, nu vi se pare?

Bine, că nici creşterea noastră de 2,2% în trimestrul I, faţă de un prim trimestru al anului 2012 în care fusese viscol şi economia pierduse miliarde de euro din această cauză, nu e tocmai o performanţă. Interesantă este însă creşterea PIB exprimată în preţuri, care a fost de 5,2% – cu trei puncte procentuale mai mare decât cea exprimată în volum. Asta înseamnă că românii au cumpărat mai puţine produse cheltuind mai mult. Iar dacă acest fenomen se reflectă într-o medie generală atât de stufoasă cum este PIB-ul ţării, atunci la nivelul familiilor mai puţin avantajate financiar decalajul volum/preţuri a forfecat mult mai adânc bugetele lunare.

Şi ce dacă? Politicienii tocmai au răsuflat uşuraţi după ce FMI ne-a dat o notă de trecere (cam trasă de păr şi aceasta, fie vorba-ntre noi), fapt care le dă destulă apă la moară să ni se laude cu „performanţele“ economiei.

O explicaţie ar fi, totuşi: economia trebuie lăudată, pentru ca potentaţii zilei să vină la ea cu sacul. Macroeconomic vorbind, avem bani şi pentru salarii nesimţite, şi pentru cheltuieli forfetare exagerate, şi pentru contracte fără licitaţii (chiar dacă, microeconomic vorbind, familiile românilor de rând au cel mai de jos nivel de trai din UE).

Chiar zilele trecute am aflat că aleşii din Camera Deputaţilor vor primi 4.000 de lei lunar (!) pentru a-şi asigura cazarea în Bucureşti. Într-un Bucureşti în care nici chiriile de lux nu trec de jumătate din această sumă. În fine, tot zilele trecute am mai aflat că regiile şi companiile de stat vor putea face achiziţii fără niciun fel de licitaţii, adică fără a mai fi nevoite să-şi amelioreze astfel cheltuielile.

Lăudat să fie „pomul“ economiei româneşti, că sunt destui să vină la el cu sacul! Numai să aveţi grijă, distinşi aleşi, că va veni momentul în care undeva trebuie să se rupă.

Economia trebuie lăudată, pentru ca potentaţii zilei să vină la ea cu sacul.