Japonia se trezește încet la realitatea riscului dat de imensa sa datorie publică

Fuga capitalului, creșterea bruscă și enormă a costurilor de împrumut, prăbușirea burselor de acțiuni și o bancă centrală forțată să finanțeze băncile naționale. Aceasta este realitatea cu care Japonia s-ar putea confrunta în cazul în care nu reușește să stăvilească creșterea datoriei sale publice.

Nu demult, asemenea scenarii ar fi fost respinse de oficialii de la Tokyo drept fanteziile unor străini dezinformați care au pariat greșit la bursă contra Japoniei. Astăzi, această posibilitate este subiectul fierbinte dezbătut de politicienii și birocrații din centrul puterii economice și politice a Japoniei.

„Este înspăimântător când te gândești la ce s-ar putea întâmpla dacă, dintr-o dată investitorii ar vinde concomitent pe bursă acțiunile, obligațiunile și yenul. Șansa ca acest lucru să se întâmple este mult mai mare decât cred piețele”, a declarat un înalt oficial japonez citat de agenția de știri Reuters.

Acest oficial, ca și alții intervievați de agenția de știri, nu a dorit să fie numit din cauza gradului de sensibilitate a subiectului iar îngrijorarea sa față de datoria publică de 10.000 de miliarde de dolari care atârnă de gâtul Japoniei nu se reflectă, încă, în dezbaterile sau acțiunile publice. Dar acești oficiali vor fi cei care vor lua deciziile în cazul în care și Japonia va fi lovită de o criză a datoriilor suverane.

Enorma datorie

La finele anului 2011 Japonia avea o datorie publică de peste 200% din PIB-ul naţional, iar până în anul 2013 aceasta ar putea ajunge la 228% din PIB. Guvernul continuă să se împrumute mai mult decât obține prin taxe și impozite, iar datoria sa a atins valoarea producției economice a Japoniei pe doi ani de zile, cea mai mare rată a datoriei relative la PIB din lume.

Jumătate din veniturile din taxe sunt cheltuite doar pentru a rostogoli această datorie și în fiecare an, aceasta crește cu mai mult decât valoarea PIB-ului Greciei și Portugaliei luate împreună.

Planul Yoshihiko Noda, primul ministru al Japoniei, de a dubla taxa pe vânzări de la 5% la 10% pe următorii trei ani este considerat ca fiind mult prea timid pentru a opri creșterea vertiginoasă a datoriei. Mai mult, el nu a reușit să convingă o parte din parlamentarii partidului său și jumătate din electorat iar opoziția, cu toate că, oficial, susține acest plan, amenință să pună bețe în roate acestui proiect pentru a forța alegeri anticipate.

Opinia generală este că Japonia va fi în siguranță atâta timp cât va reuși să-și acopere 95% din nevoile de împrumut pe piața domestică. Cu toate acestea, riscul investitorilor autohtoni de „a intra în grevă” a crescut foarte mult în ultimele luni, fapt care-i face pe oficialii japonezi extrem de neliniștiți.

„Patriotismul” de pe piață locală

Principala diferență dintre Japonia și țările europene îndatorate este că Japonia se împrumută aproape exclusiv pe piața locală, și în condiţiile în care economiile populaţiei sunt la nivelul de 1.500 miliarde de yeni (19.000 de miliarde de dolari) poate să reușească acest lucru la o dobândă sub 1% pentru obligațiunile cu scadența la 10 ani.

Deflația și creșterea puternică a yenului pe piața valutară încurajează un bias „patriotic” pentru gospodăriile și instituțiile japoneze, transformând economiile private în fonduri aproximativ publice.

Mai mult, banca centrală se comportă ca un cumpărător de ultim resort pe piață, achiziționând largi cantități de obligațiuni suverane ca parte a cotei anuale de 20.000 de miliarde de yeni și a programului de achiziționare de active lansat în 2010.

Acest lucru explică felul în care o țară cu una din cele mai scăzute niveluri de fiscalitate din OECD și o economie stagnantă nu a întâmpinat, până în prezent, nicio problemă în a subvenționa asistența socială. De fapt, sistemul este atât de osificat încât obligațiunile sunt raportate deseori drept „venituri” bugetare, și nu împrumuturi.

Întrebarea în valoare de 10.000 de miliarde de dolari este ce se va întâmpla când banii sau răbdarea investitorilor locali va lua sfârșit.