Iuliu Winkler, despre relaţia comercială a Uniunii Europene cu SUA: „Politica protecţionistă a lui Donald Trump este un fel de sărut al morţii!”

Uniunea Europeană este cea mai integrată construcţie economică atunci când vine vorba despre politici comerciale şi este cel mai mare susţinător al comerţului liber. SUA şi China, pe de altă parte, combină la prima vedere interesele economice cu cele geopolitice. Va avea de câştigat, însă, cineva de pe urma unui război comercial?

Imediat după criza financiară globală, Uniunea Europeană a ajuns la concluzia că stabilitatea financiară trebuie să fie una dintre ambiţiile de bază la nivel instituţional iar apărarea multilateralismului şi a comerţului fără restricţii sunt două dintre mijloacele prin care poate fi atinsă această stabilitate.

În acest sens, UE a început să-şi modernizeze acordurile de liber schimb. Astăzi, însă, foarte multe statistici arată că măsurile protecţioniste cresc în toată lumea. Începând cu anul 2008, conform Global Trade Alert, ţările din întreaga lume au implementat peste 14.000 de măsuri protecţioniste sub formă de subvenţii, tarifarea importurilor sau tot felul de măsuri pentru stimularea investiţiilor naţionale, duse de multe ori chiar în zona dumpingului, pentru a obţine avantaje în raport cu alte produse competitoare.

Pe fondul intensificării războiului comercial dintre SUA şi China şi a unui potenţial duel între SUA şi UE, am încercat să identific cu ajutorul lui Iuliu Winkler, vicepreşedintele comisiei pentru comerţ internaţional (INTA) din cadrul Parlamentului European care va fi noua paradigmă a schimburilor comerciale internaţionale.

„Taxarea economiei virtuale este o problemă!”

Acordurile comerciale sunt un subiect de discuţie arzător la nivelul instituţiilor europene. O atenţie deosebită cade, însă, pe relaţia transatlantică. Oare ce impact au măsurile tarifare adoptate de Donald Trump şi care sunt principalele probleme cu care se confruntă comerţul global şi instituţiile de reglementare? „Astăzi, lumea nu mai este atât de simplă ca în anii `60 - `70. Astăzi, comerţul global este o lume a lanţurilor de aprovizionare, unde plus-valoarea este un lucru foarte volatil. Discutăm aici despre comerţul cu bunuri dar, dacă introducem şi comerţul cu servicii, situaţia este şi mai complicată”, spune Iuliu Winkler, probabil unul dintre cei mai vechi membri ai comisiei INTA.

Apariţia lanţurilor de valoare globale înseamnă că mai multe ţări adaugă valoare în lanţul de producţie al unui bun înainte de a fi consumat. Astfel, majoritatea mărfurilor exportate astăzi nu sunt exclusiv produsul ţării exportatoare, ci reprezintă o combinaţie între valoarea adăugată internă şi valoarea adăugată străină, prin importul de mărfuri intermediare. Acest lucru înseamnă că producţia în străinătate a devenit din ce în ce mai importantă. Şi, în acest context, apare şi o primă problemă, mai ales în domeniul industriei colaborative şi în ceea ce-i priveşte pe giganţii tech.

De la fondarea OMC, comerţul cu mărfuri a crescut cu 240%, dar doar cu 25% între 2007 şi 2017. În comparaţie, comerţul cu servicii a crescut cu 327% în perioada 1994 şi 2007 şi a crescut cu 55% între 2007 şi 2017. Creşterea fluxurilor digitale ar putea fi un factor care să determine creşterea fluxurilor comerciale, fie că vorbim despre serviciile de e-mail, transmisii video, transfer de fişiere sau de „Internet of Things”. Începând cu anul 2000, numărul utilizatorilor de internet din întreaga lume a crescut de la 412 milioane la 3,4 miliarde în 2016, reprezentând o creştere de 727% în numai 16 ani.

Completează Iuliu Winkler: „Vedeţi că se fac eforturi pentru localizarea profitului în domeniul serviciilor financiare şi a noii economiei, cea a produselor pe internet, care înseamnă sume de bani imense. Este foarte greu să identifici locul unde este făcut profitul pentru a putea taxa. Taxarea economiei virtuale este o problemă.” Jumătate din comerţul cu servicii globale depinde acum de tehnologia digitală. Deşi fluxurile digitale leagă în principal ţările dezvoltate, cele în curs de dezvoltare încep să vină tare din urmă.

„Politica protecţionistă a lui Donald Trump este un fel de <<sărutul morţii!>>”

În acest context, drumul parcurs de la Parteneriatul Transatlantic pentru Comerţ şi Investiţii (TTIP) la măsurile de retaliere în domeniul comerţului reprezintă un regres major în evoluţia relaţiei dintre SUA şi UE. „Noi am pierdut negocierea transatlantică atunci când a fost oprită de preşedintele Trump. S-au pierdut nişte şanse deosebite dar, opinia mea este că aceste lucruri vor fi reluate, post-Trump”, spune Iuliu Winkler.

Negocierile cu SUA cu privire la TTIP s-au încheiat fără concluzii în 2016, iar Consiliul a declarat la 15 aprilie 2019 că directivele de negociere pentru TTIP erau învechite şi nu mai erau relevante. În prezent, Comisia Europeană negociază cu SUA un acord pe două planuri: unul strict comercial axat pe eliminarea tarifelor la bunurile industriale, excluzând din această schemă produsele agricole şi un acord privind o evaluare de conformitate care ar putea ajuta la eliminarea barierelor non-tarifare.

Cu toate acestea, administraţia Trump este decisă să continue politica supra-taxării importurilor. „Sunt mijloace de informare în SUA foarte puternice care vin cu acel fact check, pentru a arăta care sunt roadele politicii protecţioniste ale preşedintelui Trump. Vin şi demonstrează, chiar producători mari din industria auto americană că, de fapt, ei pierd competitivitate, locuri de muncă şi scumpesc produsele. Deci, această protecţie a lui Trump este „sărutul morţii”. Pe de altă parte, contextul global este de aşa natură încât de zece ani nu au fost atât de multe locuri de muncă, creşterea este puternică... Motivul? Este greu de spus! Este la fel ca la Brexit. Degeaba vii să aduci motive când, de partea cealaltă, argumentele sunt emoţionale”, afirmă vicepreşedintele INTA.

În acelaşi timp, Uniunea Europeană vrea să se asigure că Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC) va deveni un organism mai agil şi mult mai potrivit ca să asigure condiţii de concurenţă echitabile pentru a favoriza comerţul internaţional. UE a prezentat propuneri de adaptare a OMC la provocările actuale, concentrându-se, în special, pe deblocarea sistemului de soluţionare a litigiilor, abordarea problemelor care denaturează piaţa şi care nu sunt acoperite în mod adecvat de regulile existente, introducând o abordare mai transparentă.

În schimb, disputele comerciale dintre SUA şi UE au escaladat după o decizie recentă a Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC) care a setat terenul pentru o confruntare în toată regula între preşedintele Donald Trump şi noii lideri de la Bruxelles. Practic, SUA au primit undă verde pentru a impune sancţiuni comerciale în valoare de miliarde de euro ca măsuri de retaliere deoarece Uniunea Europeană i-a acordat subvenţii ilegale gigantului Airbus.

„Într-un mod foarte interesant, Donald Trump este un duşman al OMC-ului. El nu doreşte să facă numiri în cadrul OMC şi, acum, în decembrie, activitatea instituţiei se va bloca în domeniul litigiilor comerciale. Pe de altă parte, iată, când OMC aduce o decizie favorabilă SUA, atunci, Trump o laudă”, comentează Iuliu Winkler.

Pe masa OMC, în lunile următoare, se aşteaptă soluţionarea unei plângeri depusă de Uniunea Europeană pe tema subvenţiilor acordate de SUA pentru Boeing. „Şi Boeing a fost subvenţionat de SUA, aşa că va fi o decizie similară. Era normal ca cele două decizii, care sunt de aceeaşi natură, să fie discutate la masa negocierilor. „Există, de cealaltă parte, la DG Trade, o listă a contra-contra măsurilor în urma deciziei OMC care va veni şi pe care o ştim, de principiu. În definitiv, cine este cel care plăteşte? Consumatorul! El va cumpăra fie produse de o calitate mai slabă, fie mai scumpe!”, spune Iuliu Winkler.

Citeşte pe europolitics.ro cum analizează Iulliu Winkler relaţia comercială a Uniunii Europene cu China şi de ce spune că ea este, de fapt, „o cacofonie”

Luni voi publica a doua parte a dialogului cu Iuliu Winkler care s-a concentrat pe modul în care evoluează comerţul exterior al României şi cum se poziţionează ţara noastră în noua paradigmă a schimburilor comerciale europene şi mondiale.