Instrumente europene în combaterea corupţiei

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Mita

Potrivit unui studiu al Forumului Economic Mondial, guvernele din întreaga lume cheltuiesc anual aproximativ 4 trilioane de dolari pentru achiziţionarea de bunuri, servicii şi lucrări, în condiţiile, în care un minimum de 400 de miliarde de dolari (estimat la 10-20% din totalul costurilor contractuale), se pierde fără ca acest lucru să reprezinte o plusvaloare pentru cetăţeni, din cauza mitei / comisionului / ciubucului / alte forme

Corupţia într-un final duce la sărăcie şi inegalităţi pentru anumite categori sociale, privind veniturile cetăţenilor unei ţări şi la o îmbogăţire fără justă cauză a unui grup restrâns (denumit – băieţii deştepţi / cu ochii albastri). Având un impact direct asupra cheltuielilor publice şi, prin urmare, asupra resurselor contribuabililor.

Achiziţiile publice reprezentând unul dintre sectoarele cele mai vulnerabile la fraudă, având o pondere de 14 – 19 % din P.I.B. - ul Uniunii Europene şi constituie un aspect esenţial al investiţiilor publice care stimulează dezvoltarea economică, mai ales în perioada de post - criză.

Autorităţile publice achiziţionează bunuri, servicii şi lucrări pentru cetăţenii lor, din bugetul public. Acest lucru trebuie să se realizeze în cel mai eficient şi corect mod. Având în vedere acest deziderat, vom analiza metodele de prevenire al conflictul de interese, de incompatibilitate şi pantouflage, fenomene / concepte economice relativ recente în economia României, dar care au un impact major la nivelul de diminuare a corupţiei.

Conflictul de interese

Se caracterizează prin faptul că factorul determinant nu este neapărat o situaţie juridică sau o activitate necompatibilă cu cea care este relizată în cadrul atribuţiilor de serviciu, ci un interes personal, de natură patrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor ce-i revin funcţionarului public, potrivit Constituţiei României, republicată şi a altor acte normative.

Noţiunea de conflict de interese acoperă cel puţin orice situaţie în care membrii personalului autorităţii contractante care sunt implicaţi în desfăşurarea procedurii de achiziţie sau care pot influenţa rezultatul acesteia au, în mod direct sau indirect, un interes financiar, economic sau un alt interes personal, care ar putea fi percepute ca elemente care compromit imparţialitatea sau independenţa lor în contextul achiziţiei publice.

Procedura impune de regulă restricţii persoanelor care exercită funcţii de demnitate publică, funcţii publice sau contractuale, şi au în vedere modul de soluţionare a conflictului de interese şi al incompatibilităţi.

Procedura se aplică în cadrul aparatului propriu al primarului / al preşedintelui consoliului judeţean / al ministrului, persoanelor care execută funcţii de demnitate publică, funcţii publice sau contractuale.

Procedura se referă la activitatea de gestionare a situaţiilor de conflict de interese prin identificarea situaţiilor concrete şi stabilirea măsurilor în scopul sancţionării faptelor ce periclitează buna desfăşurare a procesului decisional.

Având ca scop evitarea unui interes, fie că este: nefinanciare – spre exemplu: avansarea în carieră, publicarea unei cărţi, îmbunătăţirea propriei imagini, a reputaţiei, dobândirea ori menţinerea unei poziţii onorifice, etc., sau financiare / economice care, la rândul lor, pot fi clasificate: în interesul personal direct – spre exemplu: în domeniul achiziţiilor publice, în cazul în care persoana cu funcţie de decizie este în acelaşi timp şi acţionar al unui candidat / ofertant sau interesul personal indirect – atunci când folosul necuvenit nu este în beneficiul direct al persoanei cu funcţie de decizie, ci în beneficiul unor terţi persoane cu care se află / s-a aflat în raporturi de muncă sau rude până la gradul al II-lea inclusive, respectiv, interesul de altă natură – care pot fi în legătură cu viaţa de familie, activitatea politică şi profesională.

Categoria de funcţionari publici

Dar, pentru a înţelege acest concept, trebuie să avem în vedere noţiunea de funcţionar public, în sensul Legii penale, persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autorităţile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public.

Prin termenul public se înţelege tot ce priveşte autorităţile publice, instituţiile publice sau alte persoane juridice care administrează sau exploatează bunurile proprietate publică.

În concluzie, funcţionar public este acea persoană care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost învestită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei autorităţi publice, instituţii publice sau al unei instituţii sau altei persoane juridice de interes public, care administrează sau exploatează bunurile proprietate publică.

În ceea ce priveşte categoria de funcţionari publici asimilaţi în sensul Legii penale, instanţa supremă a decis că pentru ca o persoană să facă parte din această categorie este necesară întrunirea, în mod cumulativ, a două cerinţe obligatorii:

a) să exercite un serviciu de interes public;

b) să fie învestită cu îndeplinirea respectivului serviciu public de către o autoritate publică sau să exercite serviciul de interes public sub controlul ori supravegherea unei autorităţi publice.

Pe de altă parte, unele dintre persoanele care exercită profesii liberale sunt considerate funcţionari publici, atunci când, deşi funcţionează în baza unei legi speciale şi nu sunt finanţate de la bugetul de stat, exercită un serviciu de interes public şi sunt supuse controlului sau supravegherii unei autorităţi publice.

Aşadar, s-a mai susţinut că sunt asimilaţi funcţionarilor publici şi persoanele fizice care exercită o profesie de interes public pentru care este necesară o abilitare specială a autorităţilor publice, aşa-numitele profesii liberale.

În acest sens, s-a constatat că profesiile liberale se organizează şi se exercită numai în condiţiile legii, ale statutului profesiei şi codului deontologic şi au statutul unor funcţii autonome, care se exercită în birouri sau cabinete ori în cadrul asociaţiilor profesionale, înfiinţate potrivit legii.

Prin învestirea pentru realizarea unui serviciu public se înţelege fie acordarea calităţii din care derivă obligaţia de a realiza respectivul serviciu de către o autoritate publică (numirea în funcţia de notar, autorizarea ca interpret, etc.), fie încredinţarea realizării serviciului de interes public printr-o decizie a autorităţii (numirea de către instanţa judecătorească a administratorului şi lichidatorului judiciar în cadrul procedurii insolvenţei ori a expertului tehnic judiciar).

Sunt incluşi aşadar, particularii care primesc gestiunea unui serviciu public naţional sau local, economic sau socio - cultural, devenind astfel de utilitate publică. Este vorba despre subiecţi care îşi desfăşoară activitatea în cadrul persoanelor juridice de drept privat cu scop lucrativ: societăţi care, prin intermediul contractelor administrative, valorifică, în interesul colectivităţii, naţionale sau locale, după caz, bunurile şi serviciile publice.

Latura obiectivă şi subiectivă a infracţiunii de conflict de interese

Se realizează prin două modalităţi alternative, fie prin îndeplinirea unui act, fie prin participarea la luarea unei decizii. În ambele cazuri, acţiunile trebuie să se realizeze în exercitarea atribuţiilor de serviciu, ceea ce înseamnă că îndeplinirea actului sau participarea la luarea deciziei intră în competenţele funcţiei.

Termenul de act este folosit în descrierea faptei de conflict de interese în sensul de operaţie care trebuie efectuată de funcţionarul public, conform atribuţiilor acestuia de serviciu, şi poate consta, spre exemplu, în întocmirea unui înscris, în elaborarea unor acte juridice, în efectuarea unei constatări cu efecte juridice sau a altor activităţi date în competenţa unui serviciu al persoanei juridice de drept public.

În practica judiciară s-a decis că prin „folos patrimonial” se înţelege orice fel de avantaj patrimonial (bunuri, împrumuturi, premii, prestări de servicii gratuite, promovarea în servicii).

Norma de incriminare nu cere ca folosul să fie unul injust (persoana angajată să nu existe, angajatul să nu fi prestat activităţi remunerate), ci numai că acesta să fi fost efectiv obţinut printr- o procedură favorizantă.

Altfel spus, conflictul de interese nu presupune doar obţinerea unor foloase material necuvenite, ci obţinerea oricărui tip de folos patrimonial, conform textului de lege care incriminează fapta, întrucât incriminarea nu urmăreşte sancţionarea unor situaţii în care sunt încălcate normele legale care conferă temei şi justificare obţinerii unor foloase materiale, ci a situaţiilor în care exercitarea imparţială a atribuţiilor de serviciu ale funcţionarului public ar putea fi afectată.

Referitor la latura subiectivă, s-a reţinut că infracţiunea de conflict de interese se comite cu intenţie directă sau indirectă.

Astfel, făptuitorul trebuie să prevadă că prin îndeplinirea acelui act sau prin participarea la luarea acelei decizii se obţine un folos patrimonial pentru sine, pentru soţul său, pentru o rudă ori pentru un afin până la gradul II inclusiv sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de servicii sau foloase de orice natură şi să urmărească sau să accepte acest rezultat.

Legea nu prevede cerinţe esenţiale referitoare la scop sau mobil, cunoaşterea acestora interesând numai sub aspectul individualizării sancţiunii penale. Deci, norma de încriminare nu cere ca folosul obţinut să fie unul injust, de exemplu, angajatul să nu fi prestat în realitate activitatea remunerată ori persoana angajată să nu existe, ci doar ca acesta să fi fost efectiv obţinut printr-o procedură favorizantă.

Aşadar, infracţiunea de conflict de interese este o infracţiune de serviciu care presupune un pericol concret, deoarece nu este suficient ca funcţionarul să îndeplinească un act, ci trebuie ca acel act să fi produs, direct sau indirect, un folos material / patrimonial pentru sine, soţul său, o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de servicii sau foloase de orice natură.

Incompatibilitatea

Priveşte activitatea autorităţilor publice în care persoanele ce deţin funcţii de demnitate publică sau funcţii publice îşi desfăşoară activitatea, prin legislaţia în domeniul serviciului public, prin legile privind statutul alesului local, privind administraţia publică locală, privind combaterea corupţiei şi protecţionismului, precum şi prin alte legi. Incompatibilitatea reflectă acea situaţie în care un oficial public ocupă mai multe funcţii în acelaşi timp, deşi acest cumul este interzis prin lege.

Pantouflage

Constă în acele interdicţii ale salariatului după încheierea angajării în cadrul instituţiilor publice. Este un termen din limba franceză şi semnifică “uşă turnantă” (de transfer între sectorul public şi cel privat). La momentul încheierii angajării persoana responsabilă înmânează salariatului declaraţia de pantouflage spre a fi completată. Anual, timp de 5 ani de la data încheierii angajării, fostul salariat al instituţiei are obligaţia depunerii declaraţiei de pantouflage la instituţia cu care şi-a încheiat raporturile de serviciu / muncă.

Prevenirea situaţiei de conflict de interese 

Funcţionarii publici şi contractuali vor informa imediat, în baza unei declaraţii tip, dar nu mai târziu de 3 zile de la data constatării, în scris, şeful ierarhic sau organului ierarhic superior despre:

a) interesul, al său ori al persoanelor apropriate, legat de decizia pe care trebuia să o ia personal sau la luarea căreia trebuie să participe, ori de acţiunea pe care trebuia să o întreprindă în îndeplinirea atribuţiilor sale de serviciu;

b) calitatea, a sa ori a persoanelor apropriate, de fondator, acţionar, asociat, membru al consiliului de administraţie, membru al Comisiei de control sau de revizie a unei persoane juridice (comerciale sau necomerciale), dacă această persoană juridică a primit de la organizaţie publică în care activează bunuri, inclusiv mijloace băneşti, credite garantate de stat ori de autoritatea administraţiei publice locale sau o comandă de achiziţie publică.

c) Conducătorul instituţiei publice este obligat să informeze Comisia de Etică despre depistarea unui conflict de interese sau a unei situaţii de incompatibilitate. Decizia privind soluţionarea conflictului de interese se ia de către conducătorul instituţiei publice.

Declaraţia de interese personale se depune în termen de 15 zile de la data angajării, validării mandatului ori numirii în funcţie, după caz. Declaraţia de interese personale se depune anual până la data de 31 martie. Persoanele prevăzute mai sus vor actualiza declaraţiile de interese personale ori de câte ori intervin schimburi, în termen de 15 zile de la data intervenirii acestora. Subiecţii declarării intereselor personale sunt obligaţi să depună declaraţia după expirarea unui an de la încetarea activităţii până la data de 31 martie a anului următor.

Autoritatea judiciară a Uniunii Europene

Cadrul instituţional în materia conflictelor de interese şi al incompatibilităţilor în proiectele cu finanţare europeană, se bazează pe colaborarea cu instanţele din statele membre, şi pe următoarele instituţii: Agenţia Naţională de Integritate; Direcţia Naţională Anticorupţie, (a fost creată după un model adoptat de mai multe state europene – Spania, Norvegia, Belgia, Croaţia şi România); Departamentul pentru Lupta Antifraudă; Oficiul European de Luptă Antifraudă; Parchetul European, Oficiul European de Poliţie; E.U.R.O.J.U.S.T.; Curtea de Justiţie a Uniunii Europene.

În concluzie

1. La nivel european. Aşadar, achiziţiile publice reprezintă un domeniu major de risc. Cu toate că este unanim acceptat faptul că reformele achiziţiilor publice trebuie să adere la principiile de bună guvernare, eforturile de reformă din ultimul deceniu la nivel internaţional s-au concentrat în mare măsură pe elaborarea de contracte, criteriile de atribuire a contractului fiind în prezent cea mai reglementată şi mai transparentă fază a procesului de achiziţii publice.

Printre noi obligaţii la nivel de stat membru U.E., se numără şi obligaţia de a transmite Comisiei, la fiecare trei ani, un raport de monitorizare care include şi informaţii privind prevenirea, detectarea şi raportarea adecvată a cazurilor de fraudă, corupţie, conflicte de interese şi alte nereguli grave în achiziţiile publice. Pe baza rapoartelor primite de la statele membre, Comisia publică periodic un raport privind punerea în aplicare şi cele mai bune practici privind politicile naţionale de achiziţii publice în cadrul pieţei interne.

Uniunea Europeană, aliniindu-se practicilor internaţionale, a subliniat în noile directive privind achiziţiile publice necesitatea ca guvernele statelor membre să ia măsuri suplimentare pentru prevenirea riscurilor de corupţie în întregul proces de achiziţii publice, în special în etapa de identificare a necesităţilor, precum şi în domeniul gestionării contractelor şi a efectuării plăţii.

2. La nivel naţional. Opţiunea pentru soluţionarea pozitivă a conflictului de interese sunt:

- renunţarea sau lichidarea interesului personal de către persoana vizată;

- recuzarea / interzicerea implicării persoane afectate de un conflict de interese în procesul de luare a deciziilor cu păstrarea funcţiei acesteia, în cazul conflictului prezintă o probabilitate redusă de a se repeta;

- restricţionarea accesului persoanei afectate la un conflict de interese la anumite informaţii;

- transferul persoanei într-o funcţie neconflictuală;

- redistribuirea sarcinilor şi responsabilităţilor persoanei atunci când se consideră că un anumit conflict de interese va continua să existe, situaţie în care recuzarea nu mai este indicată;

- demisia persoanei din funcţia conflictuală deţinută în calitate de persoană privată.

Posibile mijloace de prevenţie a conflictului de interese, privesc:

-elaborarea documentului de politică internă privind prevenirea conflictelor de interese, stabilirea de standarde etice pentru personalul cu funcţii de decizie în special în ceea ce priveşte conflictele de interese;

-declararea cadourilor primite de catre personalul autorităţii contractante şi elaborarea unei politici interne cu privire la primirea de cadouri, în conformitate cu prevederile legale în vigoare;

-completarea unei declaraţii privind conflictul de interese pentru fiecare proces de achiziţii publice etc.

Se recomandă să se solicite auditul anual tehnic, financiar şi de achiziţii independent pentru achiziţiile cu un grad ridicat de risc şi să se organizeze cursuri de formare pentru persoanal cu funcţie de decizie în procesul de achiziţii publice din cadrul autorităţii contractante.

Dr.ec. Viorel Crăciuneanu

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite