"România care poate" este cea pe care ne-o dorim cu toţii, dar nu o avem, cu toate că ar fi posibil. "România care nu vrea" este cea pe care o avem, dar nu ne-o dorim.

România care poate:

** Cultivând o suprafaţă arabilă de peste nouă milioane de hectare, obţine produse agricole capabile să hrănească cel puţin 50 de milioane de oameni.

** Administrând zeci de staţiuni balneare cu apele lor tămăduitoare, având munţi cu peisaje inegalabile, un litoral marin ce se întinde pe mai bine de 150 de kilometri şi o Deltă unică în Europa (unii spun chiar unică în lume), ca să nu mai vorbim şi de Dunăre, cu ai săi peste 1.000 de kilometri, dezvoltă o industrie a ospitalităţii capabilă să relaxeze şi să distreze sute de milioane de turişti.

** Având cea mai amplă reţea de căi ferate, transportă ecologic zeci de milioane de pasageri şi sute de milioane de tone de marfă.

** Pe Autostrada Transilvania, care tocmai ce trebuia inaugurată, şoferii fac maximum patru ore de la Braşov la Borş; la fel, pe Coridorul IV paneuropean, aproape gata şi el, se ajunge de la Nădlac la Constanţa într-o jumătate de zi.

** Folosindu-şi resursele energetice şi naturale proprii, furnizează utilităţi la preţul corect pentru zeci de mii de companii, în care lucrează milioane de salariaţi.

** Absorbind cu nesaţ miliardele de euro din fonduri europene „gratuite“, îşi dezvoltă şi infrastructura, şi resursele umane, şi recuperează în ritm accelerat decalajul faţă de mediile UE.

** Păstrându-i acasă pe oamenii săi harnici şi cu mintea luminată, fructifică mai bine ca oricine oportunităţile vremii.

** Educându-şi copiii în şcoli respectate cu sfinţenie, ca în vremea lui Spiru Haret, îşi asigură un viitor de o mie de ori mai bun decât prezentul.

** Acţionând inteligent şi concertat, politicienii ne îndrumă, vizionari, pe calea către România pe care ne-o dorim cu toţii.

** În sfârşit, punându-şi în operă toate valorile, economia ţării creşte cu cel puţin 4% pe an, scuturându-se de imaginea prăfuită pe care o are acum în ochii investitorilor.

** Desigur, toate plusurile „României care poate“ se reflectă firesc în nivelul de trai al cetăţenilor, aceştia consolidându-şi statutul de europeni cu putere maximă de cumpărare.

România care nu vrea:

Cum, n-o cunoaşteţi?

** Îşi lasă milioane de hectare pârloagă şi importă cele mai banale produse agricole şi alimente.

** Îşi lasă în paragină staţiunile, munţii, litoralul, Delta (ca să nu mai vorbim de Dunăre) şi-i trimite pe români să-şi petreacă vacanţele, respectiv să-şi cheltuiască banii, în altă parte.

** Îşi fură singură căciula în afacerile de pe calea ferată, lăsând zecile de milioane de pasageri şi sutele de milioane de tone de marfă să circule, poluant, pe şosele.

** Îşi fură singură căciula în afacerile cu autostrăzi, cheltuind sute de milioane de euro pe kilometri care nu există.

** Sufocă zecile de mii de companii, în care lucrează milioane de salariaţi, furnizându-le utilităţi din cele mai scumpe.

** Refuză cu încăpăţânare fondurile europene „gratuite“ şi se împrumută, cu dobândă, de la diverse organizaţii internaţionale.

** Îi dispreţuieşte şi parcă vrea să-i alunge pe oamenii harnici şi cu mintea luminată.

** În şcoli, îşi bate joc de educaţia copiilor.

** Politicieni fără viziune, încuiaţi şi dezbinaţi, nu întreprind nicio acţiune pentru a ne îndruma pe calea către România pe care ne-o dorim cu toţii.

** În sfârşit, economia ţării se târăşte în jurul lui 0%, arătându-le investitorilor imaginea prăfuită a unei Românii care poate, dar care nu vrea.

** Desigur, toate aceste minusuri ale „României care nu vrea“ se reflectă firesc în nivelul de trai al cetăţenilor, care tocmai şi-au consolidat statutul de europeni cu putere minimă de cumpărare.

De la „România care nu vrea“ la „România care poate“ e un singur pas. Haideţi să-l facem!

(Text publicat în iulie 2013)

UPDATE Noiembrie 2014:

De la „România care nu vrea“ la „România care poate“ e un singur pas. Haideţi să-l facem!

HAIDEŢI LA VOT!