Vor indica astfel nu atât sensul dezvoltării următorului ciclu civilizaţional, ci, mai degrabă, vor spune care vor fi uneltele folosite pentru supravieţuirea merituoşilor în noul ciclu de dezvoltare. Pandemia generează enorma presiune de care este nevoie pentru a forţa efectuarea saltului. Faptul că pandemia va fi impredictibil de prezentă şi în viitor (vedeţi că se vorbeşte acum în mod deschis de valul 3, veţi auzi foarte curând naraţiunile legate de faza a patra) obligă marii jucători la intrarea într-o etapă dedicată analizei unui factor care, altfel, conta prea puţin deoarece aducea vorba despre populaţie, altfel element de decor în luarea deciziilor strategice. Ce s-a schimbat acum a fost provocat de viteza cu care pandemia a venit să corodeze toate sistemele administrative, expunând un nivel greu de închipuit al neglijenţelor, erorilor, neştiinţei de management care, an după an, deceniu după deceniu, au fost acoperite de vălul negru al complicităţii vinovate a tuturor partidelor şi politicienilor, toţi la fel de incapabil în a-şi asuma cea mai mică răspundere pentru starea sistemului.

Dar toate astea erau de mult cunoscute. De ce ne apropiem acum de un moment de mare ruptură care să schimbe sensul evoluţiilor planetare? Răspunsul este extrem de simplu, exista deja în cărţile de bună guvernare, dar mereu era considerat drept o ipoteză absolut teoretică din moment ce populaţia era şi este încă educată (e adevărat, cu din ce în ce mai puţin succes) în mitul infailibilităţii Conducătorului bine pregătit, cu inteligenţă multilateral dezvoltată şi creditat cu bune intenţii. Era un răspuns perfect convenabil deoarece, din start, elibera de responsabilitate populaţia, lăsând totul fie în voia proniei divine, fie în mâinile mai mult sau mai puţin experte ale primului dintre cetăţeni şi, eventual, în seama deciziilor luate de aleşii naţiunii. În oarece cunoştinţă de cauză, după minte şi putinţe.

Numai că regula respectivă mai spunea ceva: totul se poate, populaţia poate înghiţi cvasi la nesfârşit bălăriile şi gogoşile propagandei, totul este să nu se ajungă la un eveniment excepţional, foarte rar şi de aceea ce atât mai dramatic, care provoacă mulţi morţi. Exact ceea ce se întâmplă acum în SUA, spre exemplu, unde pandemia - gerată înfricoşător de prost în perioada Trump - adună acum mai mulţi morţi decât cei înregistraţi în cele două Războaie Mondiale, plus Războiul din Vietnam. Situaţia din multe ţări europene este asemănătoare, criza a atins în proporţii dramatice în Rusia, China, India, a atacat bazele sistemelor de supravieţuire din multe alte ţări, mai ales cele sărace sau în curs de dezvoltare.

Asta a făcut ca liderii ţărilor care participă la guvernanţa mondială să înceapă să caute soluţii urgente şi posibil eficace pe mai multe paliere. Unul dintre acestea este cel al sistemelor financiare globale, al circuitelor şi reglementărilor existente, în scopul de a reduce sărăcia şi a stimula fenomenul creşterii incluzive prin eliminarea obstacolelor tip organizaţii sau organisme parazitare existente. Cel puţin asta îşi doreşte să facă o organizaţie despre care aţi auzit vorbindu-se extrem de puţin (sau deloc): Better Than Cash Alliance, fondată de Bill şi Melinda Gates, Fundaţia Ford, Citi, MasterCard, Omydiar Network, US Agency for International Development şi VISA Inc., acum cu 75 de membri, state din Africa, zona Asia-Pacific şi America Latină, foarte multe dintre cele mai cunoscute companii multinaţionale din domeniul agriculturii, modei şi industriei alimentare, agenţii ale ONU şi organizaţii non-guvernamentale cu acoperire internaţională. Pe lista de membri figurează şi Republica Moldova. Totul gerat de United Nations Capital Development Fund (găsiţi aici).

Este principala alianţă globală care, din decembrie 2017, este poate principalul avocat pe plan mondial în favoarea digitalizării integrale a plăţilor bancare ghidându-se pe „principiile de înalt nivel pentru incluziunea financiară digitală“, conceptul foarte la modă în G20 sau în agenţiile ONU, spre exemplu, fenomen care începe să se concretizeze ca primă etapă în lupta organizaţiilor internaţionale pentru sprijinirea unui program real şi sustenabil de refacere a economiilor afectate de pandemie.

Cred că focalizarea de interes din acest moment pe problema digitalizării circuitelor financiare şi graba cu care diverse naţiuni vor să lanseze propriile lor monede digitale (fireşte, începând cu şocul major predictibil pe care-l va produce e-yuanul ce va fi lansat la Jocurile olimpice de iarnă Beijing 2022). Ceea ce se petrece acum începe să fie lupta reală între adepţii diverselor metode de trecere la digitalizarea completă a tranzacţiilor financiare, de unde, pentru prima oară, intervenţii directe de tipul lui Elon Musk care a produs o devalorizare importantă pentru BITCOIN doar afirmând că moneda i se pare a fi „prea scumpă“. Demonstrând cât este de fragil sistemul actual de criptomonede garantate doar de instituţii financiare comerciale private.

Lovitura este de proporţii pentru că nu face decât să grăbească procesul dorit de regularizare în domeniu. Dacă acum principalii actori în domeniu sunt băncile comerciale şi companiile de cărţi de credit, apariţia noului tip de cripto-monede, cele emise de băncile centrale din unele state şi beneficiind de garanţia deplină a acestora, ar fi elementul care ar schimba sistemele de referinţă actuale.

În acest moment de totală incertitudine, reapare întrebarea: oare cât va mai dura încrederea în sistemul format din mii şi mii de mari bănci comerciale (nemaivorbind de cele mai mici, operatori „de familie“ sau regionali)? Va rămâne acelaşi sistem de monede de referinţă pentru sistemul de schimburi internaţionale, în ciuda pierderilor dramatice de statut suferite de lira sterlină? Este limpede că urmează o perioadă în care elementele deciziei finale, începând a fi luate pe baza unor raţionamente strict economice, vor depinde de cel mai volatil dintre criteriile imaginabile: gradul de încredere al populaţiei în stabilitatea, credibilitatea şi bonitatea ofertei reprezentate de una dintre criptomonede, ea însăşi esenţă a valorii sistemului pe care îl reprezintă, tocmai fiindcă este emisă ca parte a politicii naţionale susţinută de banca centrală.

Asta este miza pentru următorii ani, până când sistemele se vor stabiliza în funcţie de noul punct referenţial central. Între timp, fiecare dintre jucătorii tradiţionali încearcă să câştige timp în speranţa că pandemia se va consuma rapid, înainte ca grupul masiv al nemulţumiţilor să înceapă protestul global şi, ca atare, să se simtă liber să acţioneze întru apărarea intereselor proprii. În acest sens, în acest context, bătălia pentru digitalizare (precum aceea, deja pierdută, pentru acces universal la vaccinare) vorbeşte nu numai despre criza de acum, având, întâmplător sau nu, aceşiaşi actori, fundaţii şi mari operatori internaţionali care trimit mesaje din ce în ce mai disperate. Spun acum că există o uriaşă criză de încredere a populaţiei în sisteme, ceea ce este adevărat. Dar ceva tot va fi ales, iar asta ne va modifica datele viitorului.

Oricum, ţineţi-vă cash-ul aproape, schimbarea presupusă de digitalizare va putea fi şi o investiţie de succes. Şi dacă vorbim despre alegerea unei anumite criptomonede, dincolo de propaganda de partid, judecaţi cu atenţie un singur criteriu, priviţi la economiile care dispun acum, pe timp de criză, de rezerve pentru creştere economică şi care deja sunt în urcare. Doar asta va conta, nu otrăvirea ideologică reciprocă.