EY: Eliminarea creditului fiscal din legea offshore pune piedici în luarea unei decizii pentru continuarea investiţiilor

Decizia Parlamentului de a elimina din legea offshore creditul fiscal acordat companiilor petroliere pune anumite piedici în continuarea discuţiilor şi luarea unei decizii pentru continuarea investiţiilor în proiecte pentru exploatarea gazelor naturale din perimetre offshore.

Acesta a fost conceput ca o măsură de stabilitate şi predictibilitate fiscală pentru titularii de acorduri petroliere pentru perimetre offshore aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a Legii, consideră Alex Milcev, liderul departamentului de asistenţă fiscală şi juridică, EY România.

De asemenea, potrivit lui, de ultimă oră sunt şi problemele ridicate de către reprezentanţii titularilor de acorduri privind deducerile acordate pentru investiţii în limita de 60%. „Deşi această deducere ar trebui, la nivel teoretic, să reprezinte un avantaj fiscal pentru titulari, formula de calcul detaliată în Anexa 2 la proiectul Legii offshore pare să condiţioneze deducerea de luna în care s-a realizat efectiv vânzarea gazelor naturale – ceea ce reprezintă o restrângere a efectelor benefice ale acestei măsuri şi o potenţială limitare a avantajului fiscal aferent”, atrage atenţia Milcev.

Potrivit lui, având în vedere valoarea mare a investiţiilor upstream iniţiale, specifică segmentului de offshore, ar trebui căutate mecanisme care să permită acordarea deducerilor pe parcursul realizării investiţiilor (şi nu doar la momentul vânzării propriu-zise).

În plus faţă de modificările de mai sus, rămâne în continuare controversa referitoare la obligativitatea angajării cetăţenilor români cu rezidenţă fiscală în România (după cum a fost şi cea legată de obligaţia de a folosi subcontractori români), subiect al contestării de către Ministerul Energiei în adrese trimise către Camera Deputaţilor. „Pot oare asemenea prevederi să conducă la un potenţial infrigement din partea Comisiei Europene din perspectiva încălcării principiilor pieţei libere? Rămâne de văzut”, susţine Milcev.

Potrivit lui, toate întrebările şi problemele ridicate mai sus pot găsi răspuns în urmarea unei proceduri corecte de aprobare a Legii offshore, necesitând, printre altele, o analiză detaliată de impact, cu date statistice, comparaţii cu pieţe internaţionale, cu dezbateri publice şi o colaborare strânsă şi transparentă cu mediul de afaceri din industria petrolieră românească. 

Titularii de acorduri petroliere din perimetrele offshore au primit, pe data de 9 iulie 2018, veşti importante din partea Parlamentului, care a înaintat spre promulgare, cu rapiditate, dar si cu nişte noi modificări, proiectul de Lege privind unele măsuri necesare pentru implementarea operaţiunilor petroliere de către titularii de acorduri petroliere referitoare la perimetre petroliere offshore (denumită în mod generic „Legea offshore”).

S-a produs - ca urmare - un val de reacţii din partea reprezentanţilor industriei petroliere româneşti, atât din cauza noilor articole de fiscalitate din proiectul de Lege (modificate semnificativ faţă de varianta propusă de Senat), cât şi din perspectiva procedurii de aprobare a proiectului de Lege (fără o consultare prealabilă, evaluări de impact sau dezbateri publice transparente).

Principalele probleme ridicate sunt, cum era de aşteptat, spune Milcev, referitoare la modificările de ordin fiscal aduse de ultima variantă a Legii offshore. Pe scurt, aceste modificări se referă, printre altele, la:

• Prevederile privind creditul fiscal (care ar fi reprezentat o garanţie a stabilităţii cadrului fiscal) au fost eliminate;

• Se introduce o impozitare progresivă a veniturilor suplimentare obţinute din vânzarea gazelor naturale extrase din perimetrele offshore. Cotele variază între 15% şi 50%, în funcţie de nivelul preţului pe MWh practicat; 

• Se introduce posibilitatea deducerii investiţiilor în segmentul upstream, în limita maximă de 60% din totalul veniturilor suplimentare;

• Vânzarea gazelor naturale din perimetre offshore va trebui să se realizeze în proporţie de 50% pe piaţa românească.