Este privatizarea singura soluţie pentru 2016?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Dacă Estul Europei nu intră într-o criză neaşteptată, 2016 are toate şansele să fie, economic vorbind, un an bun pentru România. Se simte deja interesul în creştere pentru companiile româneşti, cel puţin în rândul investitorilor instituţionali din străinătate care operează pe piaţa de capital.

România a făcut o serie de mutări inteligente prin listarea pe bursa de la Londra a Romgaz, Electrica şi, sper, Petrom. Listarea secundară a Fondului Proprietatea (FP) ne-a crescut semnificativ vizibilitatea. Credibilitatea şi experienţa Fondului, şi a acţionarilor acestuia, sunt net superioare experienţei acţionarilor români tradiţionali. Fondul are şanse mai mari să convingă pieţele internaţionale că România este o afacere bună. Desigur, efortul Fondului este direct legat de intenţia acestuia de a-şi vinde, mai devreme sau mai târziu, participaţiile deţinute.

Cel puţin pentru perioada următoare, România pare condamnată să rămână însă în categoria pieţelor de frontieră, cu risc ridicat, unde numai investitorii cei mai curajoşi se avântă. Asta în ciuda declaraţiilor optimiste ale unor oficiali de la Bucureşti, care ne văd deja promovaţi la rangul de piaţă emergentă propriu-zisă. Bunele intenţii şi declaraţiile nu sunt însă suficiente pentru a convinge. Volatilitatea comportamentului acţionarilor majoritari români sau lipsa de explicaţii transparente pentru schimbările dese de strategie, ori pentru lipsa unei strategii, atârnă greu în balanţă. Eforturile unor companii de a performa la standarde ridicate sunt percepute ca fiind cazuri izolate, nu o tendinţă general valabilă în România.

Fondurile de investiţii străine pot mobiliza sume impresionanate de bani, pot crea lichiditate sau, din contră, pot crea probleme, când decid să iasă din acţionariatul unor societăţi sau, mai rău, să părăsească cu totul piaţa de capital a unei ţări. Fondurile caută profit, parteneriate orientate către câştig substanţial, pe termen scurt sau mediu.

Stabilitatea politicii de dividende a companiei şi predictibilitatea legislaţiei de care depinde profitul acesteia sunt elemente cheie. Creşterea volumului investiţiilor, care să aducă profit, nu doar să risipească bani, creşterea cotei de piaţă şi lipsa corupţiei pot transforma o companie sau o piaţă de capital, chiar şi de frontieră, într-o poveste de succes.

Anul 2015 nu a adus anunţatele privatizări sau listări secundare de care se vorbea în 2014. Nici vorbă despre listarea societăţilor din domeniul transporturilor sau a Hidroelectrica, care, realist vorbind, nu a fost niciodată o opţiune, când există procese pe rol sau litigii în care se pretind sume impresionante. Nu este, de altfel, singura companie în această situaţie. Transmitem o senzaţie de arbitrar, de lipsă de profesionalism sau prudenţă. Cum s-ar spune, ne împuşcăm singuri în picior. Pe cale de consecinţă, în această toamnă, apetitul instituţiilor financiare pentru a întâlni în masă societăţi româneşti pare scăzut.

Investitorii se vor orienta, cel mai probabil, către un număr limitat de companii în care statul este acţionar, deja listate la bursă, cu vizibilitate pe pieţele internaţionale dar şi către societăţi româneşti cu capital privat care au confirmat, în ultimii ani, capacitatea de a face performanţă şi de la care există aşteptări mari. Societăţile neprivatizate vor continua să sufere de lipsă acută de capital şi, deci, de lipsa unor resurse pentru a se dezvolta şi a-şi creşte competitivitatea. Vor apăsa, în continuare, pe bugetul de stat, deci pe punga cetăţeanului, iar ineficienţa lor va fi plătită de fiecare dintre noi.

Privatizarea cu orice preţ nu este, nici pe departe, singura soluţie. Poate din contră, statul ar trebui să devină un jucător activ, achiziţionând mai degrabă decât vânzând societăţi. Poate că ar trebui să recapitalizeze operatori economici strategici utilizând instrumente ale pieţei şi nu eternul ajutor de stat. Desigur, această acţiune nu poate să nu fie însoţită de schimbări majore cu privire la modul în care aceste societăţi sunt administrate. 

Indiferent ce decide România să facă, acum este momentul perfect pentru a începe să planificăm acţiuni concrete, care să asigure că tendinţa de creştere economică care ar putea urma este exploatată la întregul potenţial. Dacă ratăm momentul, vom continua să utilizăm creşterea economică doar pentru a masca propriile ineficienţe.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite