Henry Hazlitt, unul dintre cei mai luminaţi intelectuali din spaţiul public al secolului XX, a fost jurnalist, critic literar, filozof şi, nu în ultimul rând, economist autodidact. Prin textele sale, Hazlitt a încercat să arate perspectiva economică sănătoasă în oglindă cu acţiunile politicienilor care urmăresc să obţină voturi.

A scris pentru cele mai importante publicaţii ale vremii: The NationThe Wall Street JournalThe New York TimesThe American MercuryCenturyThe FreemanNational ReviewNewsweek şi multe altele. Articolele sale aveau verb şi ridicau întrebări, fiind mereu menite să provoace, dar şi să educe.

Hazlitt intuia corect că arta ştiinţei economice constă în a lua decizii astăzi, având în minte consecinţele pe termen lung şi efectele lor asupra întregii societăţi. De cealaltă parte, politicienii vor acţiona, cel mai adesea, prin măsuri economice pe termen scurt şi vor viza doar grupuri restrânse de oameni, fiind mereu în căutare de voturi.

Întotdeauna vor exista tensiuni între cele două perspective, dar, pentru a le putea discerne, lecţia pe care Hazlitt ne-o propune se va dovedi foarte utilă.

 

Lecţia

„Economia este bântuită de nenumărare erori, ca orice alt domeniu de studiu, dar aceste erori sunt amplificate de interesul greşit înţeles. Cu toate că fiecare grup din societate are interese comune cu celelalte grupuri, vor exista, aproape mereu, şi interese contrare.

În măsura în care anumite politici economice vor fi, de-a lungul timpului, benefice pentru toţi, altele vor avantaja doar anumite grupuri, în detrimentul celorlalte. Prin urmare, grupul avantajat va milita pentru ceea ce îşi doreşte, folosind cele mai sofisticate şi nobile argumente de care dispune. Va angaja cele mai strălucite minţi pentru a-şi prezenta cazul în faţa opiniei publice. Iar, în cele din urmă, fie va reuşi să convingă lumea de justeţea cauzei sale, fie va zăpăci atât de tare situaţia, încât va deveni aproape imposibil să fie judecată limpede.

Pe lângă asta, numărul erorilor din economie este amplificat de comoditatea omului de a se uita doar la rezultatele imediate ale unei măsuri şi, mai mult, doar la impactul lor asupra unui grup izolat. Inevitabil, însă, în viitor, efectele se vor răsfrânge asupra tuturor generând consecinţe neintenţionate – cele mai multe dintre ele negative. Economistul slab pregătit sau rău intenţionat va propune întotdeauna o rezolvare rapidă a problemei momentului, fără să privească dincolo de clipa aceea. Va urmări doar consecinţele directe ale unei decizii şi va sublinia efectele pozitive de care se va bucura un anumit grup.

Distincţia pare evidentă.

Fiecare dintre noi ştie, pe pielea lui, acele mici plăceri – aparent inofensive – care duc la rezultate dezastruoase. În lumea economică vorbim despre acele cheltuieli care ştii că te vor îndatora sau te vor sărăci. Cu toate astea, când dezbatem despre politicile economice, aceste legi elementare sunt ignorate.

Economiştii în vogă ne învaţă să cheltuim îndatorându-ne şi să nu economisim, iar când sunt întrebaţi care sunt urmările acestei atitudini, răspund simplu şi sec: «Pe termen lung suntem toţi morţi.» Astfel de sintagme sunt transmise mai departe şi ajung să fie considerate sfaturi înţelepte.

Partea rea e că astăzi suferim deja efectele acestor politici ce au fost puse în practică ieri. Azi e acel «mâine» despre care ni s-a spus în trecut să nu ne îngrijorăm. Efectele apar, uneori, abia după luni de zile, alteori după ani sau chiar decenii, dar, fără îndoială, dacă au existat de la început în legea, măsura sau politica intrată în vigoare, mai devreme sau mai târziu, vor ieşi la suprafaţă, aşa cum iese floarea din sămânţă.

Având în minte acest aspect, întreaga ştiinţă economică poate fi redusă la o singură lecţie, iar lecţia poate fi redusă la o singură propoziţie:

Arta ştiinţei economice constă în a lua decizii astăzi, având în minte consecinţele pe termen lung şi efectele lor asupra întregii societăţi. 

Nouă din zece politici economice ignoră lecţia. Vedem această atitudine în mii de discursuri politice ca fiind elementul central al «noii» gândiri economice. Prin urmare, politicile privesc doar efectele imediate sau doar un anumit grup din societate, în unele cazuri chiar simultan. Desigur, nu este exclusă nici eroarea inversă, dar se întâmplă mult prea rar ca un decident să ignore complet problemele prezentului şi pe cei afectaţi acum de o anumită situaţie.”

Având lecţia lui Hazlitt în minte, putem observa cum demagogii şi falşii-economişti vor spune doar jumătăţi de adevăr.

„Când vor aduce în discuţie astfel de probleme, vor înşira argumente lungi şi greu de urmărit. Vor încerca să-şi plictisească şi să-şi inducă ascultătorii în eroare, cu scopul de a obţine ceea ce-şi doresc, fără a fi judecaţi atent.

Am expus natura lecţiei şi erorile care decurg din ignorarea ei. Însă, pentru a fi cu adevărat înţeleasă, lecţia trebuie prezentată şi consolidată prin exemple din economia reală. De la cele mai elementare probleme de economie, la cele mai complexe şi dificile. Prin studiul lor vom putea face diferenţa între cele mai directe erori şi cele mai sofisticate şi ascunse.”

 

„Lecţia”  este tradusă din Economia într-o lecţie de Henry Hazlitt