Este adevărat. Doar că ANRE are în responsabilitate, asigurarea funcţionării normale a pieţei de gaze şi nu un intervenţionism oricum, care aproape a dublat preţul pe piaţa liberă.

Consider că prea uşor se dă vina pe ceva care nu poate induce sentimentul de vinovăţie  – OUG 114. OUG 114 a fost pusă în aplicare de ANRE, care poartă răspunderea pentru ceea ce s-a întâmplat şi mai ales ce se va întâmpla, deoarece efectele economice şi comportamentale, se vor răsfrânge asupra consumatorilor români şi în iarna 2019/2020, dar şi în anul 2020. ANRE, putea să acţioneze cu celeritate şi să nu arunce decizii în piaţă care să determine deficit de gaze în vara 2019.

Da, trebuia să aplice OUG 114, dar putea să o facă fără să determine creşterea preţului gazelor pe piaţa liberă până la nivelul celui mai mare preţ din Europa, din vara 2019.

Deoarece depozitele de înmagazinare din România, sunt depozite sezoniere, adică nu pot fi folosite la acoperirea vârfurilor de consum, care lasă iarnă de iarnă consumatorii români fără gaze, decât într-o mică măsură, la finele iernii 2019-2020, în depozitele de înmagazinare vor rămâne probabil până la 1.3 mld mc, adică cca.75% din cantitatea de gaze de care are nevoie şi poate să o folosească România într-o iarnă.

Această situaţie va genera pe piaţa de gaze din România două tendinţe în vara anului 2020:

1. Cantitatea de gaze care se va putea înmagazina, va fi mai mică, o cantitate importantă de gaze rămânând din anul acesta. Această ipoteză aduce un excedent de gaze din producţia internă pe piaţă, ceea ce, în lipsa unor acţiuni manipulatorii, va genera un preţ mic al gazelor pe piaţă. De menţionat că o situaţie similară se prevede a se întâmpla şi în Centrul şi Estul Europei, unde se aşteaptă ca să rămână cantităţi importante de gaze în depozitele de înmagazinare, fapt ce va genera un posibil excedent de gaze în zona SSE Europeană. Această situaţie va determina o presiune suplimentară pe preţul producţiei româneşti de gaze. Această presiune, deja se resimte.

2. Cantitatea importantă de gaze care va rămâne în depozite va avea un puternic impact economic asupra furnizorilor, care se vor vedea cu cantitati mari care nu le vor putea extrage în această iarnă, datorită Deciziilor ANRE, cantităţi care alături de creşterea costurile financiare, vor suporta şi plata a încă unui tarif de depozitare aferent sezonului 2020, dar cel mai rău este că aceste gaze achiziţionate la preţuri foarte mari în anul 2019, datorită influenţării preţului gazelor prin Decizile ANRE, nu vor fi vandabile în iarna 2020/2021. Acest element, probabil îi va determina pe furnizori să cumpere gaze din import, dacă vor fi ieftine (având în vedere excedentul care se prefigurează), şi le vor schimba prin swap cu gazele din depozite, pentru a avea o şansa să le vândă în iarna 2020/2021. Astfel, anul 2020, probabil va aduce din nou o cantitate mare de gaze din import, care va pune presiune şi asupra preţului gazelor din producţia internă.

Mai mult situaţia pierderilor suferite de furnizori, îi va radicaliza împotriva înmagazinării forţate prin Decizii ale ANRE şi cu toate ameninţările ANRE nu vor mai dori să înmagazineze chiar sub ameninţarea amenzilor ANRE.

Consumatorii de gaze din România au avut de suferit urmare a Deciziilor ANRE de aplicare a OUG 114 şi mai ales a faptului că chiar şi atunci când tendinţele pieţei de gaze din România arătau calea gresită în care se îndreaptă aceasta, ANRE nu a intervenit să-şi corecteze propriile Decizii.

Astăzi degeaba învinovăţeşte ANRE OUG 114, pentru că felul în care se găseşte Piaţa de Gaze i se datorează.