De ce ne vindem ieftin terenurile agricole

Inexistenţa unei pieţe reglementate a tranzacţiilor de vânzare-cumpărare şi întârzierea efectuării cadastrului ţin agricultura pe loc. Fără o strategie clară de comasare,  terenurile  agricole din România sunt sortite să rămână cele mai ieftine din Europa. Paguba moşierilor, bucuria străinilor!

Mihai Anghel (48 de ani), unul dintre primii cinci agricultori ai ţării, care administrează aproximativ 25.000 de hectare de teren agricol, crede că s-au făcut greşeli teribile cu privire la fărâmiţarea terenurilor şi nu se întreprinde nimic pentru îndreptarea acestora. „Statul nu încurajează comasarea terenurilor şi nu există un cadru reglementat pentru a cumpăra teren agricol", explică omul de afaceri.

Lucrările de cadastru se află încă într-un stadiu incipient şi pun o frână puternică în tranzacţiile de vânzare-cumpărare. În mai bine de 20 de ani, autorităţile nu au reuşit să realizeze măsurători decât pentru aproximativ un sfert din suprafaţa agricolă totală a României, de 14,7 milioane de hectare. În al doilea rând, nu există o valoare a pământului, continuă Anghel. Susţinător al ideii că statul ar trebui să dea un reper în ceea ce priveşte preţul terenului agricol, el dă exemplul polonezilor, unde hectarul se tranzacţionează cu 7.000 de euro.

Finanţări blocate

Inexistenţa unei pieţe reglementate a tranzacţiilor, dar şi întârzierea realizării cadastrului îi împiedică pe agricultori să apeleze şi la finanţarea prin bănci. „Fără cadastru, terenurile agricole nu pot fi luate în gaj", spune Culiţă Tărâţă, care exploatează prin întermediul firmei TCE 3 Brazi aproximativ 56.000 de hectare de teren agricol (mare parte concesionate), în Insula Mare a Brăilei. O soluţie ar fi ca statul să susţină financiar efectuarea acestor măsurători. Câţi bani ar costa? „La o medie de 50 de euro/hectar, faceţi şi dumneavoastră un calcul", mă îndeamnă Adrian Rădulescu, secretar de stat în Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. Iar calculul arată că, la o suprafaţă de 9,4 milioane de hectare de teren agricol, statul ar trebui să cheltuiască 470 de milioane de euro.

Despre comasarea terenurilor s-a discutat intens în România ultimilor ani. S-a vorbit despre o lege care ar fi trebuit să îi amendeze pe cei care nu lucrează terenurile, dar şi despre transformarea Agenţiei Domeniilor Statului într-o „bancă funciară", care să cumpere din piaţă terenuri agricole, să le comaseze, pentru ca apoi să le arendeze sau să le vândă. Ambele însă au rămas doar la stadiu declarativ. Iar până când problema fărâmiţării terenurilor agricole nu va fi rezolvată este inutil să sperăm că  pământului românesc va ajunge, prea curând, să valoreze la fel ca în alte state europene.

Mai puteţi citi în numărul 62 al revistei „Forbes România"

- Noul el dorado. În primele luni de după căderea Lehman Brothers, când România descoperea pe propria piele ce înseamnă o criză financiară internaţională, consultanţii din domeniul strategiei păreau liniştiţi. Aflaţi în permanent contact cu colegii lor din Londra sau Frankfurt, strategii români îi sfătuiau pe investitori să mizeze pe energie şi sistemul medical. La trei ani de la venirea crizei, aşteptările consultanţilor au fost depăşite. Aflaţi din dosarul pe care „Forbes România" l-a pregătit pentru acest număr pe ce se bazează cei care au investit sute de milioane de euro în domeniul medical. 
- Sindicatul consumatorilor. „Clientul nostru, stăpânul nostru" e un refren de-o vârstă cu comerţul. Suntem însă pregătiţi pentru momentul în care consumatorii, înarmaţi cu puterea de agregare a internetului, vor răsturna modelele de business?