De ce urâm fondurile europene?

Ştirea zilei despre neputinţa României: Comisia Europeană nu e de acord cu proiectul propus de România în cadrul Planului Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR) pentru racordarea la reţelele de gaze naturale a sute de localităţi, aşa cum a anunţat luni preşedintele PNL, Ludovic Orban. Acesta este al doilea mare proiect respins de Comisie, după cel legat de refacerea sistemului de irigaţii.

Este o realmente o ştire în sensul că ar trebui să mire pe cine non-performanţa ministerului condus (a doua oară în istoria recentă) de ministrul Ghinea? Nu cred.  

De fapt, ar trebui de ales între "neputinţă", "neştiinţă", "haos administrativ". Sigur că avem nevoie de bani, în ultimă instanţă chiar şi de banii lor, dar nu vrem nicidecum să ne obişnuim că dacă e de luat (pentru ţară, cum s-ar zice în campania electorală) de ce să-i luăm neapărat în condiţiile lor, după priorităţile şi planurile lor?  

De ce să fim obligaţi să acceptăm liniile de forţă ale marelui lor proiect "Next Generation EU" când propriul nostru ministru se blochează în marea tentativă de a găsi un nume pentru cel românesc, asta fiind parte a grijii de a "da bine", în buna tradiţie de perdanţi care, an de an (ba câteodată mai des decât atât), a împins spre Bruxelles proiecte, programe minunat de bine şi artistic desăvârşit puse în pagină, cu desene, grafice, demonstraţii multiple, tipărite pe hârtie lucioasă, câteodată chiar la tipografii din străinătate, dar atât de abulice încât au rămas la stadiul de iniţiative pentru care doar consultanţii externi şi-au primit mulţii bani cuveniţi. Vreţi un exemplu? Poate vreun guvern (sau o comisie de anchetă) să ceară şi să dea publicităţii toate acele master-planuri în domeniul infrastructurii care se găsesc la DG Transporturi, în vreo arhivă unde se strâng lucrurile inutile. Să fie indicate, per capitole de celtuieli, toate sumele cheltuite anual şi ce-a ieşit. Am înţeles că am avea şi un comisar din partea României chiar cu acest domeniu de responsabilitate. 

Din punctul meu de vedere, explicaţia nu ţine nici de vreuna dintre multiplele teze ale conspiraţiei şi, până la urmă, de calitatea echipelor de funcţionari (aleşi, de regulă, dintre merituoşii cu calificare de partid), ci de o chestiune profundă de mentalitate: liderii noştri politici, sau cea mai mare parte dintre cei care ajung să fie şi decidenţi, se comportă conform obiceiului ancestral moştenirt de la fanarioţi. Tratativele nu se poartă niciodată nici conform unor reguli fixe şi, vedeţi asta în orice bazar, nici pe baza vreunui preţ stabilit în funcţie de criterii comerciale proprii sistemului administrativ şi economic din ţara respectivă. Ba chiar dimpotrivă: dacă plăteşti "din prima" ce ţi se cere, eşti considerat fie novice fie prost. Înveţi să te tocmeşti pentru că, de secole, ţi s-a spus că a fi deştept înseamnă a trişa fără a lăsa urme vizibile, realitatea strămoşească venind cu nenumărate confirmări, chiar recentă, că "hoţul neprins rămâne negustor cinstit". 

Aşa şi noi în relaţia asta cu banii europeni şi cu regulile stabilite la n ivel de UE şi validate şi prin semnătura Preşedintelui României. Iată ce s-a agreat la nivelul şefilor de stat şi guvern într-o prezentare exhaustivă în limba română documentul agreat de şefii de stat şi de guvern şi care, nu-i aşa, ar fi trebuit să se constituie ca un reper pentru ministrul nostru de resort, poate nu atât de important ca impusurile primite de la partid, dar totuşi măcar ca indicator general asupra limitelor care erau acceptate şi impuse pentru acordarea banilor pentru planurile naţionale de reformă din statele membre. Şi ar fi înţeles că, indiferent de ce scria în documentul românesc, era imposibil ca cineva să accepte depăşirea semnificativă a pragului de alocare şi că, din păcate pentru noi, asta nu constitie subiect de târguială. Atâtea negocieri între delegaţiile de la Bruxelles au consumat subiectul încât la ceea ce s-a ajuns nu mai deschide posibilitatea vreunei mici înţelegeri, cum ştim că e cutuma după care şi-a dus netulburată traiul administraţia noastră din toate timpurile şi sub toţi stăpânii săi vremelnici. 

Drept care ministrul nostru s-a dus la Bruxelles cu tot ce a putut produce guvernul mai bun ca soluţie şi  s-a întors cum a plecat.  

Previzibil.  

De ce? Ne spune unul dintre şefii săi, dl viceprim-ministru Dan Barna: „Nu au respins PNRR, dar e o discuţie în curs legată de calibrare”, a adăugat el. „Noi oricum am mers cu (cereri de) 40 de miliarde, ştiind că vor fi bucăţi pe care Comisia va solicita să fie modificate sau reduse şi atunci am mers cu o propunere de supracontractare tocmai ca să avem din ce tăia. Toate statele fac asta, toată lumea vrea să pună ca în pomul de Crăciun”. Are perfectă dreptate. Uite că se taie. Şi, dacă am auzit bine, e doar un mic început. 

Până sâ lămuresc guvernanţii noştri ce mai trebuie să taie din cererile lor evident mult peste alocarea decisă pentru România, poate ar fi util să mai vedm din nou despre ce e vorba într-o propoziţie de altfel foarte simplă.  

1. Faimosul plan european în valoare totală de 750 miliarde Euro a fost conceput pentru finanţare programelor naţionale de redresare, fie sub formă de subvenţii (390 miliarde euro), fie sub formă de împrumuturi (360 miliarde de Euro) Fiecare Stat Membru are alocată o sumă care este calculată de câţiva parametri printre care numărul populaţiei, PIB pe locuitor, nivelul de şomaj înregistrat înainte de pandemie pentru perioada 2015-2019. Procentele restante (30% din 2020 vor avea o valoare calculată în funcţie de scăderea PIB şi numărului de locuri de muncă înregistrată în 2020. 

Iată: 

De data asta, pentru a se evita pe cât se poate obiecţiile şi scuzele clasice privitoare la "hăţişul legislativ", Comisia Europeană a produs un document de lucru special COMMISSION STAFF WORKING DOCUMENT GUIDANCE TO MEMBER STATES RECOVERY AND RESILIENCE PLANS în care se indică tot ce este nevoie pentru ca  planurile naţionale "să treacă" cât mai uşor.  

Despre ce e vorba? Răspunde Comisia Europeană în documentul respectiv: planurile naţionale "trebuie să ofere o explicaţie detaliată asupra modului în care au fost luate în considerare recomandările per ţară. Aceasta poate fi regăsit foarte clar, pe puncte, în cadrul Semestrului European, acolo unde şi ai noştri, dacă ar dori, pot găsi orientări pe politici bugetare, reforme structurale şi prevenirea dezechilibrelor. 

Mai mult, pentru cine a vrut şi a ştiut să profite de această deschidere, serviciile Comisiei Europene, începând cu 15 octombrie 2020, au demarat discuţiile pe schiţele de plan naţional, cu fiecare Stat membru care a dorit acest lucru, înainte de depunerea formală de documentele. Discuţiile - se spune într-un document al Comisie Europene  pe baza căruia am realizat documentaţia, "au loc la nivel politic, între Preşedinta Comisiei i şefii de state şi guverne, dar şi pe plan tehnic, prin intermediul unei unităţi speciale de lucru dedicate care coordonează serviciile Comisiei pe acest subiect". Spre exemplu, ca să ştiţi cum lucrează jucătorii profesionişti în domeniu, programul naţional al Germaniei a fost prezentat pe 3 iunie 2020, pentru o valoare totală de 130 miliarde euro.

Cu două obiective care sunt considerate esenţiale: "stimularea cererii şi ofertei" şi "modernizarea economiei germane, mai ales a industriei sale auto".  

Sigur că termenul limită pentru depunerea proiectelor naţionale era stabilit pentru 30 aprilie. Imposibil de respectat pentru toată lumea. Pesemne că se va întârzia cel puţin până la jumătatea lunii mai. De atunci începe partea cea mai dificilă şi care, în anumite condiţii, poate fi parţial sau total eliminatorie. 

2. Conform proiectului iniţial, Comisia Europeană dispune de 2 luni pentru o primă evaluare pentru ca, în final, toate să fie evaluate de către Consiliul UE prin vot cu majoritate calificată. Dar, dacă un Stat membru consideră că un Plan Naţional nu respectă criteriile definite, poate cere sesizarea Consiliului European. Şi acesta poate decide în consecinţă. 

3. Pe de altă parte, accesul la acest fonduri europene poate fi suspendat în cazul nerespectării de către un Stat Membru a condiţionalităţilor devenite foarte severe în cee ce înseamnă statul de drept. Curtea de Justiţie a UE poate decide asupra cazului unuia sau altuia dintre Statele Membre. Deocamdată, în aşteptarea deciziilor care vor fi luate în cazul Poloniei şi Ungariei - ţări în mod obişnuit descrise ca fiind iliberale şi început de dictatură, grupul PPE din Parlamentul European a cerut în mod oficial punerea în mişcare a mecanismului de protecţie a bugetului UE - premieră absolută - în cazul guvernului ceh. Se cere oprirea imediată a oricăror plăţi din fonduri europene pe baza "devastatorului verdict de conflict de interese dat în auditul final privind conflictul de interese între Andrej Babis, primul ministru al Republicii Cehe şi Comisia Europeană". 

Aici puteţi accesa documentul respectiv, lecţie de cum se face o anchetă reală şi cu toate indicaţiile despre ce poate urma, posibil unul dintre cele mai mari scandaluri politico-financiare din istoria instituţiilor europene.  

Pentru moment, ce ne interesează este dacă, până la urmă, după ce i se va spus ce să facă, ministrul nostru va descrie rezultatul negocierilor de la Cotroceni şi măsurile care se regăsesc în consecinţă în ceea ce oricum nu va fi decât un proiect redactat sub presiune în cele două-trei săptămâni care ne-au mai rămas. Ar fi interesant. Nu neapărat şi obligatoriu deoarece nu cred că şi-a luat o obligaţie în acest sens faţă de dl. Cioloş. Dar aşa ar fi normal, să vedem ce mi rămâne prioritar dintre priorităţi. Prima schiţă care a ajuns la Bruxelles a fost supusă, cum este normal, avizului comisiei de specialitate din Parlament. Aşa se va întâmpla şi de această dată, aşa cum cere regula bunei guvernări?