Înainte de a discuta de liberalizarea preţului la populaţie să discutăm de campanii de informare şi educare a populaţiei, altfel efectul va  fi dezastruos şi pe termen lung

Liberalizarea pieţei de gaze naturale convenită de Guvernul României în anul 2012, cu Banca Mondială, UE şi FMI, stabilea obligaţia realizării unui set de măsuri de  către ANRE şi furnizorii de gaze, anterior liberalizării pieţei. Astfel se aproba un grafic de creştere a preţului de achiziţie a gazelor naturale din producţia internă pentru clienţii din piaţa reglementată şi programul de măsuri de informare ce trebuiau întreprinse anterior liberalizării totale a pieţei gazelor.

Programul de informare a clienţilor din anul 2012, urma să se desfăşoare pe perioada 2012-2018 şi conţinea:

- 35 de acţiuni convenite a se realiza anterior liberalizării pieţei, din care au fost realizate doar 10 acţiuni;

- 5 acţiuni, continue, de informare a clienţilor dar care nu au fost realizată deloc.

Majoritatea acţiunilor se găseau în obligaţia ANRE de a le realiza. A fost o mare greşeală, care a dus la o creştere puternică a preţului gazelor imediat după liberalizarea pieţei clienţilor non casnici, atunci când unii furnizori au profitat de lipsa cunoştinţelor specifice la nivelul consumatorilor.

Înainte de scoaterea prevederilor OUG 114 privind liberalizarea pieţei de gaze este nevoie de o puternică campanie Preţ Corect La Gaze, prin care clienţii să fie învăţaţi cum să se apere de anumiţi furnizori care vor profita de lipsa cunoştinţelor specifice unei pieţe libere.

Sursa

Trendul preţului gazelor naturale pe piaţa de gaze din România, indică faptul că în vara anului 2020, preţul gazelor naturale – preţul mărfii – se va apropia mult de valoarea preţului plafonat al gazelor naturale din producţia internă pentru populaţie, ceea ce face ideală anularea prevederilor OUG 114, privind plafonarea preţului gazelor şi liberalizarea pieţei gazelor naturale. Analizând trendurile viitoare ale preţului gazelor naturale, o astfel de situaţie probabil se va mai întâlni doar peste câţiva ani.

Preţul gazelor pe o piaţă liberalizată l-aş defini ca o rezultantă unitară a valorii de piaţă ce reprezintă suma pentru care o cantitate poate fi schimbată la o dată, între un cumpărător hotărât şi un vânzător hotărât, într-o tranzacţie echilibrată, după un marketing adecvat, în care fiecare parte acţionează în cunoştinţă de cauză (informat), prudent şi fără constrângeri.

Această definiţie reflectă, cât de departe sunt clienţii în România de a acţiona pe o piaţă liberalizată.

Cauzele principale sunt:

Neinformarea şi dezinformarea consumatorului

Prima condiţie care permite unei firme să exercite un anumit control asupra preţului este situaţia în care consumatorii nu sunt informaţi sau informarea este imperfectă despre bunul pe care firma îl oferă. Pentru cumpărători, a încerca să obţină informaţii de piaţă implică pricepere, o cheltuială de timp, efort etc. Existenţa imperfecţiunii informaţiei printre cumpărători le dă posibilitatea vânzătorilor să introducă şi să menţină preţuri diferite pentru oferte similare de gaze.

Consider că imperfecţiunea informaţională joacă un rol mai important în situaţiile în care cererea faţă de bunul respectiv este inelastică în raport cu preţul. Cu cât inelasticitatea este mai mare cu atât cumpărătorul este mai puţin dispus să cheltuiască pentru a obţine cel mai bun preţ. Un efort mai mic din partea cumpărătorilor va avea ca efect scăderea presiunii exercitate asupra vânzătorilor de a oferi preţuri mici.

Neinformarea şi dezinformarea consumatorului au stat la baza apariţiei aşa numiţilor „Băieţi Deştepţi în energie”.

Întrucât imperfecţiunea informaţiei este răspândită, este sigur că cumpărătorii vor face greşeli. Una dintre aceasta este achiziţionarea gazelor bazându-se pe ideea de continuitate şi tradiţie.

Tendinţa naturală a firmelor de a impune un monopol pentru a-şi securiza profitul

Culegerea de informaţii despre piaţă, client, concurenţă etc. înseamnă cheltuială de timp şi bani pentru vânzător, întâlnirea vânzătorului cu cumpărătorul presupune personal, timp, centre de informare, bani şi cel mai “periculos lucru pentru un vânzător” infidelitate.

Nici o societate nu doreşte aceste riscuri, dar majoritatea îşi doresc MONOPOLUL. Reglementările generale şi specifice interzic înfiinţarea acestor monopoluri (excepţie făcând cele naturale), dar tendinţa există permanent în piaţă.

Liberalizarea pieţei de gaze presupune eliminarea poziţiei monopoliste a firmelor care acţionează în acest domeniu, eliminându-se posibilitatea de a influenţa preţul gazelor pe piaţă prin intermediul unor reguli impuse în piaţă, dar necesită şi informarea adecvată la nivelul consumatorului.

Atât timp cât consumatorii nu vor dobândi cunoştinţe minime specifice care să permită o apreciere corespunzătoare faţă de gazul achiziţionat, ei vor rămâne “captivi” şi în piaţa liberalizată.

În fapt există riscul foarte mare ca piaţa liberalizată să se transforme într-o piaţă a furnizorilor deştepţi, care să beneficieze indirect de pe urma liberalizării pieţei, în fapt să profite de lipsa informaţiilor la nivelul consumatorilor, beneficiind de efectele financiare pe care o astfel de piaţă le-ar produce.

Piaţa liberalizată a gazelor naturale fără consumatori informaţi, încurajaţi să intervină, susţinuţi să negocieze, capabili să analizeze diverse oferte, determinaţi să acţioneze responsabil, prudent şi fără a se lăsa constrânşi, nu va fi decât o altă dezamăgire pentru poporul român şi un important motiv pentru ”populişti” de a invoca ”necesitatea monopolului pentru binele consumatorului”.