Vom face o analiză a perspectivei evoluţiei situaţiei gazelor naturale în sud-estul Europei şi ne vom opri la două abordări, politică şi statistică.

Premierul Ungariei, Viktor Orban declara în data de 18 februarie 2015, cu ocazia prelungirii contractului de import gaze din federaţia Rusă: „Oricine crede că Europa poate fi competitivă, că economia europeană poate fi competitivă fără cooperarea economică cu Rusia, oricine crede că securitatea energetică poate exista în Europa fără energia care vine din Rusia, acea persoană vânează fantome“.

După întărirea relaţilor cu Rusia din ultimii ani, acelaşi Viktor Orban declară în data de 9 februarie 2018, după o întâlnire a Ministrului de Externe Ungar cu reprezentanţii României: „Epoca monopolului gazului rusesc va ajunge la final în Ungaria în condiţiile în care ne vom putea acoperi peste jumătate din importuri din alte surse, în acest caz din surse româneşti“. Apreciez că cele două declaraţii nu se exclude, ele se completează pe termen scurt.

Analizând datele statistice din anul 2017, exporturile de gaze ale Gazprom spre Europa (inclusiv Turcia) au fost la un nivel de 194 miliarde de metri cubi (bcm), prin cinci rute: conductele din Ucraina vest (capacitatea de 142 mld mc), conductele din Ucraina sud (capacitatea de 25 mld mc), ruta Belarus-Polonia (capacitatea de 33 mld mc), Nord Stream  pe sub Marea Baltică (capacitatea de 55 mld mc) şi Blue Stream (capacitatea de 16 mld mc). Din întreaga cantitate exportată de către Gazprom, cca. 97 de mld mc gaze au fost exportaţi în anul 2017 prin sistemul de conducte Ucrainean, cca. 54 de mld mc gaze prin Nord Stream, cca. 30 de mld mc gaze prin Belarus-Polonia şi cca 13 mld mc gaze prin Blue Stream.

În contextul creşterii dependenţei Europei de gazul rusesc, coroborat cu intenţia de reducere până la eliminarea tranzitului gazelor ruseşti prin Ucraina, necesită dezvoltarea a două noi capacităţi de tranzit. Una din intenţiile declarate este realizarea gazoductului Nord Stream 2 cu o capacitate de 55 miliarde mc, iar o a doua rută care se prefigurează a fi realizată este Turkish Stream-South Stream (via Turcia-Bulgaria-Serbia-Ungaria) cu o capacitate de pană la 32 mld mc. Dar intenţia Rusiei de reducere a tranzitului de gaze prin Ucraina, poate pune în pericol statutul pe care Ungaria l-a câştigat parţial, de jucător important în sud-estul Europei pe piaţa de gaze.

Apreciez că a apărut o diferenţă de timp (întârziere) între momentul în care se doreşte reducerea utilizării sistemelor de conducte din Ucraina şi construcţia unui nou sistem de transport al gazelor în Sud-Estul Europei.

Aceasta poate explica paşii posibilului joc pe care-l face Ungaria (voi prezenta una din ipotezele viitoarelor potenţiale mişcări de pe piaţa de gaze Sud Est Europene):

  • Pasul 1 - Blocarea proiectului BRUA (iulie 2017), respectiv eliminarea României ca şi culoar de tranzit sud-est European, şi crearea justificării necesităţii realizării unei conducte care să lege Turcia de Austria (prin Bulgaria, Serbia şi Ungaria) – South Stream.
     
  • Pasul 2 - Necesitatea substituirii gazelor (2020 - 2030) care vin prin sistemul Ucrainean în Ungaria şi Slovacia, o perioadă suficientă de timp, până la construirea conductei South Stream, cele mai importante resurse pe care ar putea să le acceseze Ungaria fiind gazele din Marea Neagră.
     
  • Pasul 3 – Definitivarea HUNGARHUB-ului de gaze, poziţie pe care şi-o doreşte Ungaria şi la care construcţia pe piaţa de gaze începută în anul 2015 cuprinde:

    • finalizarea construcţiei unui sistem de transport STEA care să-I permit o capacitate mare de reacţie, manevră şi negociere,
    • acorduri cu toţi vecini săi în domeniul gazelor naturale, favorabile acestei construcţii,
    • capacităţi de înmagazinare suficiente, cât să asigure flexibilitatea funcţionării pieţei interne şi a ţărilor cu care se află în acord,
    • instituirea unui monopolul commercial asupra capacităţilor de transport în toate punctele de intrare/ieşire
    • dezvoltarea şi mai mult a subsidiarelor maghiare care se găsesc în toate ţările Europene, care chiar şi în prezent sunt foarte puternice şi foarte bine poziţionate în comerţul cu gaze, care le permit să acţioneze unitar în toate ţările vecine.
       
  • Pasul 4 – Captivitatea în care vor fi prinse unele ţări după anul 2037.

Articol publicat pe www.asociatiaenergiainteligenta.ro