De ce a fost ales Mediaşul reşedinţa companiei de gaz?

Multe voci critică amplasarea sediului societăţilor de exploatare şi de transport gaze naturale în oraşul Mediaş. Se cunoaşte foarte puţin cauza care a determinat această alegere şi cu atât mai puţin miza dorinţei de mutare. “Valoarea” unei comunităţi nu constă numai în mărimea numărului populaţiei şi numărul de edificii socio-culturale, ci mai ales în sinergia istoriei, culturii, comportamentului, atitudinii şi puterii economice.

Descoperirea gazelor naturale în Bazinul Transilvaniei, conduce la înfiinţarea în anul 1915 a Societăţii maghiare de gaz (U.E.G.) cu sediul la Budapesta şi concesionarea acesteia a locaţiilor: Cetatea de Baltă, Şaroş, Bazna, Zaul de Câmpie, Sânger, Şincai, Nadeş, Teleac în vederea exploatării şi valorificării gazelor naturale. Unirea Transilvaniei cu România (1918), conduce la punerea sub sechestru al bunurilor societăţii U.E.G. a cărui capital majoritar era cel german. Se impunea astfel organizarea activităţii, înfiinţarea unor compartimente de specialitate, atragerea şi angajarea de geologi, ingineri, contabili, economişti, tehniceni etc. şi construirea unui sediu unde aceştia să-şi desfăşoare activitatea. Pentru alegerea locului construirii acestuia trebuia să se ţină seama de următoarele aspecte:

- alegerea unui oraş pentru desfăşurarea activităţii;

- amplasarea cât mai aproape de zăcămintele concesionate de U.E.G.;

- amplasarea cât mai aproape de zăcămintele în exploatare ale U.E.G. (Şaroşul Unguresc, actualul Deleni şi Bazna);

- oraşul să aibă acces la căile de comunicaţii: linie ferată şi drumuri;

- abundenţa forţei de muncă ieftină;

- existenţa unei infrastructuri social-culturale capabile să motiveze personalul să-şi desfăşoare activitatea în momentul înfiinţării şi pe viitor (locuinţe, şcoli pentru copii, locuri de muncă pentru soţii, cinematografe, restaurante etc.);

- existenţa unei “culturi” al cărei sistem de valori (cinstea, loialitate, calitatea muncii prestate, planificarea, organizarea, feedback-ul etc.) să fie favorabile desfăşurării şi dezvoltării afacerii.

Alături de considerentele pragmatice expuse anterior, pentru alegerea localităţii în care să-şi desfăşoare activitatea Administratorul de Sechestrul al societăţii U.E.G., în persoana domnului Constantin Ioan Motas, a stat şi decizia politică de alegere a unui oraş în care să nu existe o  influenţă a maghiarilor, dat fiind litigiul existent la acea dată între Statul român şi acţionarii U.E.G. (într-o mare parte maghiari).

Plasarea Mediaşului între cele două zăcăminte aparţinând U.E.G. exploatate în anii ’20 şi în mijlocul locaţiilor concesionate de U.E.G., existenţa unui sistem de valori bazat pe cultura de peste 500 ani a saşilor,  alături de motivele expuse anterior a condus la desemnarea acestui oraş (martie 1923) ca loc unde îşi va desfăşura activitatea Administratorul de sechestru al U.E. G. în persoana domnului C.I. Motaş.

Pentru a încerca o explicaţie a motivului alegerii Mediaşului ca şi „capitală a gazelor naturale” vom prezenta un scurt istoric al acestei localităţi

Preluarea administraţiei transilvănene de către unguri în secolul XI conduce la o dezvoltarea diferită a zonelor şi oraşelor din Transilvania. Astfel, în anul 1267, anul atestării documentare a Mediaşului, acesta numără - 350 de persoane, clasificându-se printre primele localităţi din Transilvania, după numărul de persoane, secondând oraşele Alba Iulia, Cluj, Sibiu, Braşov.

Colonizarea saşilor în secolul XIII, în scopul [1]”, determină stabilirea saşilor în localităţile Sibiu, Bistriţa - Reghin, Alba - Sebeş, Şeica – Mediaş - Biertan etc. Comunităţile săseşti au beneficiat de o serie de privilegii şi avantaje conducând la dezvoltarea rapidă a localităţilor în care sunt stabiliţi.

Evoluţia în timp a meşteşugului în toate ramurile şi direcţiile posibile în decursul vremii a generat cadrul economic al Mediaşului şi înscrierea acestuia în cadrul dezvoltării economice a Transilvaniei. Puterea economică a medieşenilor era ridicată în secolele XIV-XVII datorită:

-uniunii existente între membrii comunităţii (existenţa unei singure etnii-saşi);

-tehnicii deţinute;

-buna organizare în fraternii sau corporaţii.

Breslele reglementau cu stricteţe tehnica producţiei adaptând-o la “pretenţiile” oraşului. Funcţionarea breslelor urmărea principiile introduse mai târziu de managementului modern: planificare, organizare, conducere şi control, cu rezultate deosebite. Particularităţile mediului în care era amplasat Mediaşul  a condus la dezvoltarea breslelor în multe domenii (breslele brutarilor, pielarilor, blănarilor, aurarilor, lăcătuşilor etc.), producând bunuri de înaltă calitate. De menţionat că în statutul majorităţii breslelor din Mediaş se găseau articole care sancţionau neasigurarea calităţii începând de la amenzi până la interzicerea dreptului de profesie. Poziţia nu lipsită de importanţă deţinută de Mediaş determină stabilirea aici a sediului Dietei transilvănene, ungerea lui Sigismund Bathory rege (1588), parafarea înţelegerii dintre Iancu de Hunedoara şi Regele Poloniei în vederea campaniei la sud de Dunăre (1448) etc.

 Mediaşul era dominat până în anul 1900 de saşi, care erau singurii locuitori din interiorul Cetăţii Medievale, fiind cei care conduceau breslele şi oraşul, impunând disciplina şi calitatea.

Construirea căii ferate Teiuş-Copşa Mică-Mediaş-Sighişoara (1872), al doilea tronson de cale ferată din Transilvania, face ca Mediaşul să fie al treilea oraş din Transilvania care beneficia de linie ferată.

În ultimele decenii ale sec XIX şi în primul deceniu al sec XX, Mediaşul ducea o viaţă comercială activă. Era un mic orăşel de negustori, în care predomina elementul german. În anul 1914 la o populaţie de 8.700 locuitori, în Mediaş funcţionau 135 de întreprinderi şi depozite comerciale, dintre care două reprezentante de negoţ, 4 depozite (3 de bere şi una de tutun), 4 firme de fierărie, 3 prăvălii piele şi 5 de încălţăminte, 14 firme pentru textile şi postav, 30 de băcănii şi 20 de cârciumi.

Reforma agrară din 1922 a avut un caracter mai limitat în Transilvania ceea ce a favorizat exodul populaţiei rurale sărace, care a făcut ca preţul forţei de muncă în industrii să scadă simţitor. Astfel, salariile muncitorilor din Transilvania erau în anul 1923 de 2157 lei/lună la Braşov şi 3573 lei/lună la Cluj, 2492 lei/lună şi de numai 1200 lei/lună la Mediaş. Această situaţie a favorizat alegerea şi dezvoltarea industriei în Mediaş şi atragerea unor noi ramuri industriale.