De ce exodul lucrătorilor români din ”sclavia modernă”. Şi cum?

Lucrătorii români sunt numiţi “sclavii europeni moderni”, fie că lucrează în domeniul bugetar sau în companii ce activează în România – de multe ori pe salarii de nimic, fie că au emigrat şi lucrează în afară.

Românii sunt recompensaţi prost în comparaţie cu valoarea adăugată adusă de efortul lor (o treime merge catre remunerarea salariatilor si peste jumatate in profitul patronilor, in timp ce in UE situatia este cu totul alta). Exodul lucrătorilor români spre standarde decente de muncă şi viaţă a început de câţiva ani şi se va accelera. Organic sau/şi prin măsuri administrative, creşterea veniturilor şi reducerea inegalităţilor vor avea un trend pronunţat cu toată împotrivirea cărturarilor libertarieni.

După ce veţi parcurge această analiză veţi înţelege viziunea guvernamentală – de ce crestere puternică a salariului minim, de ce reducerea CAS cu 5 puncte procentuale, de ce incurajarea angajatorilor care işi dezvoltă profesional angajaţii, de ce întarirea învăţământului tehnic, de ce scheme de ajutor de stat pentru subvenţionarea creării de locuri de muncă decent plătite în sectoare cu valoare adăugată şi de ce accelerarea accesării proiectelor europene de subvenţionare a locurilor de muncă pentru tineri s.a.

Lucratorii din ţară au fost catalogaţi de multe ori ca fiind leneşi, cu productivitate scăzută, ineficienţi. Au fost blamaţi că cer salarii mai mari decât cele de subzistenţă fiind trimişi să citească cu cât a crescut productivitatea. Nu au ştiut să răspundă ca productivitatea muncii este corelată cu tehnologia folosită în muncă, nu au ştiut să vadă că de multe ori avantajul competitiv al forţei de muncă ieftine şi relativ calificate era tocmai scuza pentru a nu aduce tehnologii moderne în procesele de producţie din România. Si nu au stiut sa valideze inca o data aportul cresterii veniturilor la consum si cresterea economica. Nu au stiut sa expuna lantul venituri egal consum si economisire mai mari egal investitii egala capitalizare interna mai buna pentru firmele romanesti. 

Guvernanţii care au crescut salariul minim au fost înjuraţi că forţează creşterea costurilor cu forţa de muncă pentru angajatori dar patronii au uitat să furnizeze şi răspunsul la întrebările legate de validitatea teoriei salariului de eficienţă şi a cercului virtuos venituri mai mari – calificare mai bună – productivitate mai mare .... Şi să vadă efectele negative ale economiei inegalităţilor... Si sa vada destinatia finala a beneficiilor care merg pentru remunerarea capitalului, data fiind ponderea de peste 80% a capitalului strain.

Lucrătorii români plecaţi în afară au fost acuzaţi că fac dumping social (muncesc mai mult pe bani mai puţini decât lucrătorii din ţara gazdă, neavand de multe ori si familia cu ei). Nu au ştiut să raspundă cu argumentele contribuţiei lor la creşterea economică din ţara respectivă, contribuţiei taxelor şi impozitelor plătite de ei la bugetele ţărilor gazdă şi nu folosit deloc argumentul flexibilizării pieţei muncii prin încadrarea pe job uri pe care occidentalii nu le vor.

Am citit argumentele libertarienilor împotriva creşterii salariului minim din ultimii ani şi din următorii doi ani. A le răspunde înseamnă a accepta să intru într-un labirint în care citatele din economişti pro/contra creşterii salariului minim să fie aduse în discuţie alături de diverse cercetări econometrice ad hoc care să ţină spatele unei abordări sau alta. Vorbele bine ticluite, citate din teorii de laborator înviate şi aduse pe tapet la nevoie, tăria dată de slaba cunoaştere a practicii şi a realităţilor economice înving pe oricine.

Aşa că m-am hotărât să nu intru în polemică şi să monitorizez în continuare realitatea cruntă în care se zbat mulţi dintre lucrătorii români. M-am uitat pe nişte indicatori şi am văzut aşa:

1.     Românii sunt “sclavii moderni” ai Europei. Aşa este, românii au printre cele mai mici câştiguri în euro din UE. Românii au tot sărăcit relativ la ceilalţi lucrători europeni, uitându-se nepiutincioşi la asimetria dintre viteza de convergenţă a preţurilor faţă de ţările UE, constant mai mare decât viteza de convergenţă a câştigurilor. Argumente în harta de aici http://ec.europa.eu/eurostat/web/labour-market/statistics-illustrated

2.     Cercul vicios sărăcie – venituri scăzute – imposibilitatea dezvoltării personale – sărăcie începe să se spargă, dar gradual, mult prea lent. Ultima statistică oficială Eurostat arată că 8,6 milioane români au risc de sărăcie şi excluziune socială (în scădere, de acord) şi că peste 1,3 milioane persoane (în scădere, din nou) trăiesc în gospodării cu intensitate a muncii foarte scăzută. Detalii aici http://ec.europa.eu/eurostat/documents/2995521/6035076/3-04112014-BP-EN.pdf/62f94e70-e43a-471f-a466-2e84d1029860. Sau putem completa cu graficul de mai jos, care ilustrează ponderea lucrătorilor din fiecare ţară UE care au venituri ce se afla sub pragul stabilit pentru risc de sărăcie. 

Ponderea lucratorilor cu venituri sub pragul de risc de saracie in tari UE (2013)

Sursa Eurostat, 2014

3.     Lucrătorii români primesc mult prea puţin din ceea ce produc. Comparaţia cu alte ţări din UE ne arată nişte concluzii interesante. Dacă ne uităm cum se distribuie creşterea economică vedem că în Romania anului 2013 aproape o treime din PIB (33,1%) a mers la forta de munca (salarii, indemnizatii si contributii in seama angajatorului), peste jumatate reprezinta excedentul brut de exploatare (55,1%), beneficii ce au mers la patroni pentru a remunera capitalul si ceea ce ramane, o pondere de 11,8% a mers la stat (taxe pe productie si importuri minus subventii). Media UE 28 este de 48% din PIB beneficii care merg către remunerarea lucrătorilor, 38,6% merge pentru beneficiul patronilor iar 13,4% merge la stat ca beneficiu net. Deci noi şi grecii primim doar o treime din ce producem drept valoare adaugata, polonezii si slovacii 37% iar ţările dezvoltate peste jumătate. Gasim astfel una dintre cauzele pentru care cresterea economica nu se vede total si imediat in buzunarele populaţiei. In primul rand ca o pondere prea mica din venitul national remunereaza  forta de munca iar in al doilea rand, putinul pe care il remunereaza se distribuie polarizat, total inegal. 15% din castigul obtinut se duce catre 85% din populatie si invers. Ilustrativ este şi graficul de mai jos.

Cum se distribuie PIB - metoda veniturilor - in tari UE 2013

Sursa Eurostat, 2014. Nota: pentru Polonia cifra privind EBE aferenta anului 2012

4.     Mare parte din povara crizei a picat pe umerii fortei de munca atat ca urmare a reducerii numarului de salariati cat si ca urmare a vitezei mai mici de crestere a salariilor in raport de PIB. Remunerarea fortei de munca în PIB a scazut in România de la 39,3% în 2008 la 32,8% în 2011 si 33,1% in 2013 (cifra prognozata de INS pentru 2013) iar excedentul brut de exploatare (beneficiul proprietarilor de capital, patronilor) a crescut de la 47,2% in 2008 la 55,1% in 2013 (cifra prognozata de INS). La nivelul UE tendinţa a fost inversă, remunerarea fortei de munca în PIB crescând de la 47,3% în 2008 la 47,6% în 2011 si 47,9% in 2013 (cifra prognozata) iar excedentul brut de exploatare (beneficiul proprietarilor de capital, patronilor) scăzând de la 39,7% în 2008 la 38,6% din PIB in 2013.

5.     Criza a adus cu sine şi un fenomen interesant. Lucrătorii cu calificări superioare (cu un grad de inovaţie ridicat) au primit venituri mai mari iar cei cu abilităţi şi calificări reduse au fost remuneraţi cu salarii nominale în scădere. Aceasta a făcut ca polarizarea veniturilor să fie ridicată în ciuda măsurilor de dreptate socială implementate în perioada 2012-2014. Noul model industrial promovat (mizând pe industrii cu valoare adăugată ridicată) (a se vedea detalii aici http://www.bnro.ro/Simpozion-Transformari-in-economia-romaneasca-10812.aspx în lucrarea Mozaicul modificărilor structurale: câteva piese, Elena Iorga, Directia Studii Economice, BNR) a avut şi un efect pervers pe lânga multiplele avantaje -  a permis creşterea mai rapidă a salariilor din sectorul producător de bunuri pentru export – tradables şi creşterea inegalităţii veniturilor faţă de celelate sectoare. România se află pe locul 6 in UE 28 la indicatorul privind inegalitatea veniturilor Gini.

Coeficientul Gini privind inegalitatea veniturilor (2013)

Sursa Eurostat, 2014

6.    România are cel mai mic salariu minim din UE (exprimat în euro pe lună) 

Sursa Eurostat, 2014

7.     In 2012 (ultimele date statistice), aveam cele mai mici cheltuieli publice din UE pentru măsuri active pe piaţa muncii din UE 28, de 0,286% din PIB, de circa 6 ori mai putin decat media europeană.

8.      Circa 64% dintre lucrătorii români consideră ”Total proaste” conditiile de muncă (media UE fiind de 43%).

Sursa Comisia Europeană, Flash Eurobarometru – Condiţiile de muncă, 2014

9.     Chiar dacă există o îmbunătăţire a percepţiei privind îmbunătăţirea accesului pe piaţa muncii din România anului 2014 faţă de aprilie 2012 (Eurobarometru de toamnă nr 82 din 2014 – 52% cred că piaţa muncii se va îmbunătăţi faţă de 42% în Eurobarometrul de primăvară nr 77 din 2012), grija pentru păstrarea/găsirea unui loc de muncă rămâne în top. 

Sursa: Comisia Europeană, Eurobarometrul de primăvară nr 77, 2012

Sursa Comisia Europeană, Eurobarometrul de primăvară nr 82, 2014

Pornind de la aceste câteva argumente selectate, viziunea pe care am gândit-o şi implementat-o în perioada mai 2012 - decembrie 2014 / pe care o vom implementa până în 2016 cu privire la creare de locuri de muncă / îmbunătăţirea condiţiilor de muncă din România a cuprins / va cuprinde: Cresterea salariului minim de la 700 Ron in 2012 la 1200 Ron in 2016; Cresterea salariilor mici pentru profesori debutanti si medici rezidenti; Reducerea CAS cu 5 puncte procentuale la angajator; Scutirea de impozit pe profitul reinvestit; Schema de ajutor de stat prin care statul va suporta pana la jumatate din cheltuielile salariale totale (in functie de regiune) pentru firmele care creează prin investitii minimum 10 noi locuri de muncă; Plata anticipata a despagubirilor pentru bugetarii ce au dat statul in judecata pv taierile de salarii din 2010; Promovarea masurilor active de sprijin pentru angajat si angajator- Stimulente pentru incadrarea mai rapida a somerilor in munca prin completarea veniturilor salariale, Stimulente pentru absolventii care se angajeaza cu program normal de lucru, pentru o perioada mai mare de 12 luni, Stimularea mobilitatii fortei de munca prin facilitati fiscale; Facilitati acordate companiilor pentru angajarea somerilor; Stimulente pentru angajatori la incadrarea absolvenţilor; Stimulente pentru incadrarea somerilor in varsta de peste 45 de ani sau a somerilor care sunt parinti unici sustinatori ai familiilor monoparentale; Stimulente pentru incadrarea şomerilor care mai au 3 ani pana la pensie; Stimulente pentru incadrarea tinerilor aflati in dificultate si confruntati cu riscul excluderii profesionale.

Din fonduri europene si resurse de la buget, statul va subventiona plata salariilor tinerilor absolventi elevi si studenti promotia 2014 pentru un an cu obligatia angajatorilor de a mentine postul nou creat inca un an. Subventia neta este de 900 de lei pentru tinerii angajati cu studii medii, respectiv de 1.300 de lei pentru tinerii angajati care au studii superioare.

Pana in 2016 se va adopta sistemul de Vouchere de formare profesionala (sistem finanţat 50% de firme, 50% de stat) prin care lucrătorii pot participa periodic la cursuri de formare continuă; vor fi extinse facilitatile fiscale oferite programatorilor şi pentru alte profesii care creează valoare adăugată ridicată (cercetători, medici etc) si se va incerca cresterea numarului de locuri de munca in mediul rural, prin înfiinţarea unei reţele de pieţe de gros pentru preluarea legumelor şi fructelor si incurajarea activitatilor neagricole.

De asemenea vedem ca fiind prioritar un Program pentru cresterea ocuparii si reducerea somajului in randul tinerilor, care sa prevada: Extinderea Programului pentru stimularea înfiinţării şi dezvoltării microîntreprinderilor de către întreprinzătorii tineri (startup uri incubatoare de afaceri, etc); Stimularea participarii tinerilor romani la programul "Erasmus for Young Entrepreneurs"; Facilitarea tranziţiei de la şcoală la muncă prin promovarea uceniciei şi combinarea oportunităţilor de muncă şi pregătire. Intreprinderile mici care angajează ucenici vor primi un ajutor suplimentar, o subvenţie pentru fiecare ucenic/an, cu conditia de a mentine acei angajati o perioada de timp stabilita; Facilitarea transformării internshipurilor în contracte de muncă permanente (contracte pe perioadă nedeterminată); Programe de tip “Pasarela” locurile de muncă din sectorul public pot fi oferite temporar tinerilor dezavantajaţi pentru a dobândi ”abilităţi transferabile” în joburile din sectorul privat; Generalizarea stagiilor de practica la toate nivelurile de educatie de tip invatamant profesional si tehnic, vocational si teoretic, la nivel preuniversitar si universitar; Extinderea colaborarii dintre scoala, universitate si angajatori prin crearea de platforme on line cu locuri de munca disponibile (intalnirea cererii cu oferta de munca); Stimularea mobilitatii tinerilor prin subventii de 1000 euro (primă de instalare) pentru cei care se muta in alt judet pentru primul loc de munca; Program de incurajare a tinerilor rromi sa intre pe piata alba de munca care prevede un stagiu platit de stat, cursuri de specializare si pregatire si la final, consiliere pentru plasamentul pe piata muncii dar şi Consolidarea schemelor de tip „Garanţii pentru tineri” în vederea îmbunătăţirii accesului pe piaţa muncii (finantare din fonduri europene).