Cum stăm cu venitul / salariul în pandemie?
0
Pornim de la următoarea premisă: consumul individual efectiv a fost, este şi va fi motorul creşterii economice. El este susţinut de o politică fiscală pro-ciclică, incluzând majorarea treptată a salariilor, a pensiilor şi reducerea impozitelor pe consum şi pe venit.
Mai este susţinut de restrângerea pieţei muncii autohtone, generată de migraţia externă a unui număr considerabil de persoane active în statele membre ale U.E., în principal, şi de criza coronavirusului în plan internaţional / global.
Cu precizarea faptului că în cadrul consumul individual intră bunurile şi serviciile consumate de gospodăriile populaţiei, atât cele cumpărate direct, cât şi serviciile furnizate de organizaţiile non-profit sau de guvern, precum serviciile de sănătate sau cele de educaţie.
În profida creşterii exporturilor, deficitul comercial al României s-a majorat de la an la an, deoarece cererea internă de mărfuri şi servicii s-a diversificat atât ca volum, cât şi ca calitate.
Se estimează că deficitul de cont curent s-a extins la 3,5 % din P.I.B. în anii 2018 – 2019, pe o tendinţă ascendentă din 2014, când era de 0,7 % din P.I.B. respectiv, de 1,2 % pe 2015. În condiţiile, în care deficitul bugetar a atins 3 % din P.I.B. în 2018, 4,6 % în 2019, şi este de aşteptat să continue să se majoreze la 9,2 % în 2020, având în vedere creşterea treptată a pensiilor, legiferate în vara anului 2019.
Pe partea pozitivă, datoria publică este moderată, conform standardelor regionale, aceasta a avut un trend de descreştere: de la 58,5 % în 2014 la 47,3 % în 2019, cu o prognozare pe anul 2020, a C.E., în procent de până la 46,2 % din P.I.B, iar pentru anul următor să ajungă la 54,7 %. În 2021, B.E.R.D. şi B.N.R., se aşteaptă la o revenire a economiei la un nivel de 4 % din P.I.B, iar, F.M.I. şi B.M., la un nivel de 3,9 %, respectiv, de 4,4 %.
Pentru a înţelege perspectivele macroeconomice la nivel naţional şi / european, al venitului real al populaţiei, vom analiza cifrele produsului intern brut (P.I.B.) pe cap de locuitor al României, ce provin din calculele P.P.P. Astfel de calcule sunt pregătite de diverse organizaţii, cum ar fi: F.M.I. şi Banca Mondială, având ca rezultat estimări şi presupuneri, pentru aceeaşi ţară.
Metoda de bază. Constă, în principal, în compararea averi naţionale acumulate la o anumită perioadă de timp, pe baza P.I.B. - ului nominal şi a economiilor, nu doar a veniturilor, ce măsoară nivelul de trai, care se presupune că nu reflectă diferenţele venitului personal din diferite ţări.
Prin urmare, utilizarea unei baze P.P.P., în dolari, este probabil considerată, mai utilă atunci când compari diferenţele generalizate ale nivelului de trai între naţiuni, ce ţine cont de costul relativ al vieţii şi de ratele inflaţiei din ţările analizate, care poate denatura diferenţele reale de venit. În cazul României, avem în vedere ratingul de ţară, ce se menţine la un rating de BBB, conform agenţiei Standard and Poor's.
Din această perspectivă, România se afla: pe locul 60, în clasamentul dezvoltării umane, al Băncii Mondiale, cu 12.920, pe anul 2019; pe locul 57, al Fondului Monetar Internaţional, estimări pe 2019, cu 12.482; pe locul 63, al Organizaţiei Naţiunilor Unite, pe anul 2017, cu 10.763, de pe siteul Wikipedia.
În prezent, România se află: pe locul 53, al F.M.I., estimări pe 2020, cu 29.555; pe locul 45, al B.M., cu 32.297, pe anul 2019; pe locul 61, al Agenţiei Centrale de Informaţii, cu 24.000, estimare pe 2017.
Conform datelor oficiale de la Banca Mondială, P.I.B. - ul din România a fost în valoare de 250,08 miliarde de dolari americani în 2019. Valoarea P.I.B.-ului al României reprezintă 0,21 la sută din economia mondială, având următoarea evoluţie: pe 2020 se prognozează să ajungă la 240,001; în 2019 de 250,08; în 2018 de 241,63; în 2017 de 211,7; în 2016 de 188,49; în 2015 de 177,89; în 2014 de 199,63; în 2013 de 190,95; în 2012 de 171,2; în 2011 de 183,44; în 2010 de 166,23, etc.
Totodată, ca metodă, se utilizează / se are în vedere şi indicatorul ce măsoară P.I.B. trimestrial la preţul de piaţă, ce se estimează prin trei metode: metoda de producţie, având în vedere formula: valoarea adăugată brută la preţul de bază + impozitele pe produs - subvenţiile pe produs; metoda cheltuielilor: (consumul final efectiv + formarea brută de capital + exportul de bunuri şi servicii - importul de bunuri şi servicii); metoda veniturilor: (remunerarea salariaţilor + excedentul brut de exploatare + impozite pe producţie si importuri - subvenţii pe producţie şi importuri).
În condiţiile în care principalele surse de date utilizate pentru estimarea produsului intern brut trimestrial sunt: surse statistice: anchete anuale privind producţia industrială, de construcţii, servicii, comert; contul de producţie al agriculturii; anchete anuale privind câştigurile salariale şi efectivul de salariaţi; surse financiar - contabile: bilanţuri contabile ale instituţiilor financiare; surse administrative: execuţia bugetului de stat şi a bugetelor locale, precum şi a bugetului asigurărilor sociale de stat; balanţa de plăţi.
Faţă de toate aceste metode complexe şi inprevizibile, în opinia autorului, se propune utilizarea / măsurarea P.I.B.-ului nominal pe locuitor, având în vedere o bază a informaţiilor financiare, istorice, naţională, pornind de la evoluţia P.I.B. - ului pe cap de locuitor din România între 1920 şi 20192.
În acest sens, s-a luat ca bază anul 1920 şi s-a aplicat o creştere reală până în prezent. A rezultat faptul că în anul 2019, valoarea PIB - ului pe locuitor din România a fost de aproapre 24 ori mai mare decât cea înregistrată în România Mare a anului 19203.
Între 1920 – 1939, PIB-ul pe locuitor a crescut în valoare reală de 53 ori, în anul 1939, s-a înregistrat o creştere modestă dacă se ţine cont de evoluţia ulterioară. În cei 20 de ani, România a experimentat şase ani de recesiune, (din care trei în afara perioadei de recesune economică de la începutul anilor 1930), în care s-a înregistrat o evoluţie a P.I.B. - ului în valori inferioare faţă de prerioada precedentă. Explicaţia porneşte de la, ponderea mai mare a agriculturii în economia naţională (34 % - 41 % din P.I.B.), faţă de ponderea scăzută a industriei (15 % - 23 % din P.I.B.), ce a determinat o fluctuaţie ridicată a productivităţii pe cap de locuitor.
La finele anului 1945, celui de-al Doilea Război Mondial, P.I.B. - ul pe locuitor al României a ajuns la 82 % din cel existent în 1920. În anul 1947, la abdicarea regelui Mihai, P.I.B.-ul pe locuitor a fost de două ori mai mare faţă de 1920. Cifrele aferente anilor 1948 şi 1949 lipsesc din seria de date, au fost anii în care România a plătit cea mai mare parte din datoria de război către URSS.
Între 1950 – 1960, economia României înregistrează trei ani de recesiune (1952, 1956 şi 1958), dar, per ansamblu evoluţia P.I.B. - ului pe locuitor e pozitivă, la finalul perioadei indicatorul ajungând la un nivel de 3,4 ori mai mare decât cel din 1920.
Între 1965 - 1989, pe perioada epoci comuniste, s-au înregistrat cinci ani de recesiune economică (1974, 1980, 1985, 1988 şi 1989). La căderea regimului, în 1989, economia României experimenta al doilea an de recesiune, dar nivelul P.I.B. - ului pe locuitor era de aproape 13 ori mai mare decât 1920.
În primul an de libertate, 1990, România experimenta al treilea an de recesiune economică, ce a mai continuat cu încă doi, (1991 şi 1992). Crizele ciclice economice dintre anii 1988 şi 1992 au fost considerate ca fiind cea mai lungă perioadă de recesiune neîntreruptă din istoria României. Nici măcar în al Doilea Răzvoi Mondial nu a existat o perioadă de recesiune atât de îndelungată.
Între 2000 şi 2010, România va mai trece printr-o perioadă de recesiune (2009 şi 2010), dar, la finalul perioadei, evoluţia PIB-ului pe locuitor va fi pozitivă faţă de cea de la începutul perioadei. În 2010, România avea un PIB pe locuitor de 16 ori mai mare decât în 1920.
Pentru a analiza PIB –ul, un rol important îl poate avea indicele preţurilor de consum4. Conform datelor INS, a rezultat că 1 leu din anul 1989 ar fi echivalentul lunii decembrie 2019 cu 0,4736 lei. Valoarea ţine cont de denominarea din anul 2005, când s-au suprimat patru zecimale. Dacă ne raportăm şi la alţii ani, atunci un leu din anul 1985 ar fi echivalentul cu 0,4987 lei din decembrie 2019, un leu din anul 1990 ar fi echivalentul cu 0,4506 lei din decembrie 2019, un leu din 1995 ar fi echivalentul cu 0,0048 lei din decembrie 2019, iar un leu din 2000 ar fi echivalentul cu 0,0004 lei din decembrie 2019. Salariul minim brut lunar, conform datelor Ministerului Muncii, era în anul 1989 în valoare 2.000 lei, în timp ce, în decembrie a anului 2019, ajunge la o valoare de 2.080 lei pentru cei fără studii superioare şi 2.350 lei pentru cei cu studii superioare. Pensia medie în anul 1989 era de 1.420 lei, echivalentul a 673 lei la nivelul lunii decembrie 2019, în timp ce în trimestrul III al anului 2019, pensia medie era de 1.296 lei. Toate aceste date, indicatorii ne arată o realitate actuală de care este bine să se ţină cont în viitor.
Recomandări.
1.În pofida unui mediu plin de provocări, economia europeană rămâne pe o traiectorie constantă, cu o creştere constantă a numărului locurilor de muncă şi a salariilor. În aceste condiţii se impune ca ţările cu o datorie publică mare ar trebui să îşi crească nivelul de protecţie prin aplicarea unor politici fiscale prudente.
2.Utilizarea unui indicator ce măsoară P.I.B.-ul pe cap de locuitor, având în vedere o bază a informaţiilor financiare, istorice, naţionale, (din anul 1920, ca în cazul României).
3.Dincolo de soluţiile legate de împrumuturi, o eventuală reducere în sectorul bugetar, fie prin redimensionare şi / sau reducerea de sporuri s-ar putea să nu aibă efectele scontate. Având în vedere criza din 2008, când încercările de reducere a cheltuielilor din sectorul bugetar au întâmpinat mari probleme, au fost contestate, au fost procese în justiţie care au durat o perioadă mare de timp. În condiţiile, în care, cheltuielile bugetare istorice cu despăgubirile au fost mai mari decât economiile cu diminuarea numărului bugetarilor. În aceste condiţii, se impune o analiză a cheltuielilor sectorului bugetar pe paliere ce au ca scop optimizarea şi raţionalizarea lor.
4.Politica fiscală extrem de expansionistă şi pro-ciclică ne-au adus în situaţia aceasta. Practic, România timp de trei ani, s-a situat pe vârful de creştere economică, de creştere a cheltuielilor publice. Normal ar fi trebuit să fie exact invers. Pe vârful de creştere economică ar fi trebuit să avem o economie la buget în investiţii în derulare. Se impune identificarea unor pârghii bugetare ce pot asigura transparenţa şi moderaţie în cheltuielile publice.
Dr.ec. Viorel Crăciuneanu activează în cadrul propriului cabinet de insolvenţă www.craciuneanu.ro
Se încarcă comentariile...
