Astăzi, 3 decembrie 2020, ora 16.00,Institutul pentru Solidaritate Socială  în parteneriat cu Fundaţia Friedrich  lansează un foarte interesant raport realizat de profesorul de econonomie de la Copenhagen Business School, Cornel Ban. Numele raportului „Participarea financiară a salariaţilor – modele europene şi realităţi româneşti” poate să nu indice direct noutatea şi caracterul foarte provocator al documentului propus de economistul Cornel Ban. În traducere liberă, raportul se referă la modul în care salariaţii pot accesa o parte din bogăţia companiei în care lucrează (acţiuni, parte din profit), dincolo de salariu. Sună foarte revoluţionar într-un spaţiu ca România în care asemenea discurs este într-o totală opoziţie faţă de poziţiile economice dominante.

Câteva date inedite din raport:

La ce se referă conceptul de participare financiară:

Conceptul de participare financiară a angajaţilor se referă la practica de a le acorda acestora pe lângă salariu şi dreptul de a beneficia de o componentă variabilă din profiturile întreprinderii. Plata cotei din profit se poate face direct sau se poate integra în diverse forme de operaţiuni financiare din care se acordă plăţi după un interval de timp agreat (Maack and Partner 2014).

Practic, există trei mari modalităţi ale PFS:

1. Cash imediat (bonusuri);

 2. Plăţi amânate pe calea unor planuri de economisire (inclusiv de pensii participative);

3. Participare la dividende (în urmă acordării de acţiuni).” (Cornel Ban, Participarea Financiară a Salariaţilor, 2020)

A cui a fost ideea? A vreunui economist Marxist? Nu chiar:

Originile PFS sunt în economia liberală. Ideea apare pentru prima dată la Adam Smith, însă este articulată explicit de John Bates Clark, fondatorul liberalei Asociaţii Europene de Economie şi părinte al economiei neoclasice în varianta ei marginalistă, cantitativă (prestigioasa medalie „Bates Clark” în economie este numită după el). Bates Clark creionează un model de capitalism larg partajat în care vede cea mai rezilientă formă de agregare economică (Blasi et al 2008: 1-2). În notă liberală, instituţionalizarea acestuia urma să se facă prin dinamică mecanismelor pieţei” (Cornel Ban, Participarea Financiară a Salariaţilor, 2020)

Care sunt modelele de succes şi de insucces ale participării financiare a salariaţilor? Contrar aşteptărilor Franţa este modelul de succes. Generalul de Gaulle bucurându-se de puteri sporite a introdus această practică în 1959 în Franţa cu destul succes. Suedia, deşi ne-am aştepta să fie ea modelul de succes, a introdus această idee începând cu anii ’70 dar eşecurile electorale ale social-democraţilor şi luptele interne dintre sindicate au făcut ca măsura să fie definitiv demantelată în anii ’90.

Ar fi posibil  să avem participare financiară a salariaţilor şi în România? Vă invităm la lansarea raportului să aflaţi singuri răspunsul la această întrebare.

Raportul poate fi consultat la acest link:

Link-ul evenimentului online

Articol apărut iniţial pe baricada.org