UPDATE Suprataxarea ambalajelor: industria alimentară devine falimentară. Sindicaliştii nu exclud ieşirea în stradă

Antreprenorii din industria alimentară se tem că majorarea taxei pe ambalaj la 2 lei pe kilogram ar putea avea consecinţe grave în rândul producătorilor, iar preţul final al acestei decizii va fi simţit de consumator.

UPDATE Sindicaliştii nu exclud „ieşirea în stradă“

Preşedintele Federaţiei Naţionale a Sindicatelor din Industria Alimentară - Sindalimenta, Dragoş Frumosu, a subliniat că nu îşi doreşte ieşirea în stradă pentru reglementarea acestei situaţii, însă nu exclude acest lucru, în condiţiile în care situaţia scapă de sub control şi va duce la distrugerea industriei româneşti şi a locurilor de muncă.

Afirmaţia a fost susţinută şi de preşedintele Romalimenta, Sorin Minea, care a adăugat: "Deşi la noi nu se poate, suntem mai mulţi decât ciobanii, ca să schimbăm legea în 24 de ore".

"În 2016, nu există niciun contract încheiat cu vreo organizaţie pentru reciclarea ambalajelor şi cred că se doreşte mascat mărirea taxei de la 65 de bani la 2 lei/kg pentru că este un buget frumos, de circa 230 de milioane de euro pe an", a adăugat Sorin Minea.

Producătorii de alimente sunt disperaţi din cauză că taxa pe ambalaje creşte de la 65 la 2.000 de lei pe tonă şi unii dintre ei sunt chiar pe punctul de a-şi lichida afacerile. Cei mai afectaţi sunt producătorii de conserve, vinuri, miere şi alte sortimente ambalate în sticlă.

După ce negocierile cu Ministerul Mediului au eşuat, iar termenul 25 ianuarie pentru majorarea taxei pe ambalaje a trecut, producătorii de alimente au primit notificările potrivit cărora vor fi obligaţi să plătească 2.000 de lei pe tonă în loc de 65 de lei pe tonă. Efectul va fi falimentarea industriei alimentare, avertizează producătorii contactaţi de „Adevărul“.

Bibiana Stanciulov, deţinătoarea mărcii „Magiun de Topoloveni“, ne-a declarat că ea a găsit „o portiţă de scăpare“, însă la nivelul întregii industrii alimentare va fi dramatic.

„Eu am să-mi caut dreptatea în instanţă, pentru că n-am de gând să susţin statul în acest fel. Există organizaţii care şi-au luat angajamentul prin contracte, iar cei vinovaţi pentru nerespectarea clauzelor din acele contracte trebuie să plătească. Este inuman să distrugi şi această ultimă rămăşiţă din producţia agricolă, care este reflectată în industria alimentară. Nu accept ca românilor să li se dea lăturile aruncate de peste graniţă pe post de produse comestibile, astfel că, împreună cu avocaţii mei, am găsit o portiţă prin care să nu plătesc această taxă împovărătoare. Sper să o găsească şi toţi ceilalţi colegi din industria alimentară“, ne-a declarat Bibiana Stanciulov.

„Încă mai sper să nu fie adevărat“

Micii producători susţin că decizia de taxare a reciclării deşeurilor cu 2 lei la kilogram îi poate ruina. Asta cu atât mai mult cu cât diferenţa de la 65 de bani la 2 lei este imensă, iar preţurile sunt negociate deja în piaţă pentru vechile taxe.

„Nu ştim ce să facem. Doi lei pe kilogram e taxa pentru patru borcane. Îţi şi vine să plângi când te gândeşti cât cresc preţurile“, ne explică Răzvan Rusu, deţinătorul mărcii „Dulceaţa lu' Răzvan“.

Potrivit acestuia, întreaga industrie bazată pe ambalaje va avea de suferit. „Eu, şi acum, încă mai sper să nu fie adevărat. Cred că e o anomalie şi sper să se rezolve. Noi avem preţuri negociate cu retailerii. Sunt preţuri care se negociază o singură dată pe an. Renegocierea ar dura vreo trei luni“, detaliază Răzvan Rusu.

Producătorul de dulceţuri mai spune că vânzarea prin reţele mari de retail nu este la fel de simplă ca vânzările online. „Pe internet recalculezi preţul şi îl schimbi de pe o zi pe alta. La magazine e altfel. Livrezi marfă“, ne mai spune Răzvan Rusu.

Romalimenta: „Scumpirile vor fi suportate de populaţie“

„Astăzi industria alimentară se află într-o situaţie de criză, prin impunerea unor plăţi generate  de neîndeplinirea ţintelor de reciclare din cauze independente de această. Refuzul Ministerului Mediului de a debloca situaţia atrage după şine consecinţe economice grave în rândul producătorilor locali de alimente şi implicit, al populaţiei”, se arată într-un comunicat de presă transmis de Federaţia Patronală din Industria Alimentară, Romalimenta.

Federaţia Romalimenta a solicitat în repetate rânduri Ministerului Mediului suspendarea obligaţiei de  plată a contribuţiei la fondul de mediu pentru ambalaje, pentru producătorii care şi-au îndeplinit  obligaţiile legale şi au contracte de plasare a responsabilităţii, până la soluţionarea crizei, arată reprezentanţii organizaţiei.

Soluţia propusă de ei este crearea unui cadru legislativ transparent, echitabil şi controlabil pentru toţi actorii din lanţul de reciclare. În prezent, legea prevede că producătorii să plătească o contribuţie de 2 lei/kg de ambalaj în cazul în care  aceştia nu intră în sistemul validat de stat. „Producătorii din industria alimentară şi-au îndeplinit obligaţiile prevăzute de lege prin afilierea în cadrul sistemului, care a fost autorizat de către organismele statului, respectiv Ministerul Mediului. Autorităţile au efectuat anual controale pe lanţ, informând industria de funcţionalitatea sistemului. În prezent, în urma unor controale efectuate la actori din lanţul de reciclare, alţii decât producătorii, s-a constatat inexactitatea raportării unor cantităţi de deşeuri”, se mai arată în comunicat.

În urma acestei situaţii, autorităţile au plasat costurile aferente în sarcină producătorilor. Aceştia contestă decizia autorităţilor pe motiv că aveau  contract în vigoare,  îndeplinindu-şi sarcinile contractuale neavând nicio legătură cu fraudele sau neregulile constatate în sistem.

Potrivit Romalimenta, industria alimentară românească va consemna multiple insolvente şi falimente. „Menţionăm că această contribuţie, de 2lei/kg este de 10 ori mai mare decât media europeană, ajungâd să fie cea mai mare din Europa”, mai arată sursa citată.

ROMCONSERV: Sectorul de conserve este cel mai năpăstuit

Reprezentanţii industriei de conserve din România şi cei din piaţa laptelui afirmă că plata taxei de reciclare de 2 lei/kilogramul de ambalaj va aduce falimentul multor fabrici de profil şi disponibilizarea a peste jumătate dintre angajaţi din aceste sectoare, toate aceste costuri urmând să fie plătite din buzunarele consumatorilor.

„Sectorul de conserve este cel mai năpăstuit. Sunt fabrici de conserve care pun pe piaţă 600-700 tone de sticle pe lună. Înmulţiţi cu 2 lei şi vedeţi dacă rezultatul este echivalentul profitului anual pe care îl poate realiza o fabrică. Noi cumpărăm borcanul cu 0,48 de lei, iar cu plata de 2 lei pe kilogramul de ambalaj ajungem la 1,1-1,2 lei borcanul, ceea ce înseamnă peste 60% din structura de cost. Fabricile de conserve din patronatul nostru pun pe piaţă aproximativ 40.000 de tone de sticlă pe an, echivalentul borcanelor pe care le furnizăm, la care se adaugă încă aproape 10.000 de tone prin borcanele goale care se vând în supermarketuri, adică aproximativ 50.000 de tone de sticlă“, a explicat preşedintele patronatului Romconserv, Aurel Tănase.

Trei lei zacusca, un leu borcanul

Din datele prezentate de producători reiese că ponderea şi influenţa taxei de mediu în preţul final al unor produse ieftine, cum ar fi zacusca şi tocana de legume, este de 25%, respectiv 19%, prin aplicarea acestei suprataxări.

De asemenea, Aurel Tănase a menţionat că în industria de conserve din România s-au făcut investiţii de circa 150 de milioane de euro, în ultimii ani, pentru echiparea fabricilor cu linii de producţie perfomante care să aducă competitivitate produselor româneşti, însă decizia Ministerului Mediului legată de plata acestei taxe de către producători va aduce falimentul fabricilor mici şi mijlocii.

Jumătate din angajaţi riscă şomajul

„Ministerul Mediului ne-a indicat să ne organizăm noi pentru strângerea borcanelor pe care le distribuim. În industrie, conservabilitatea produselor se face cu temperatură, prin această sterilizare, respectiv se ridică la 128 de grade temperatura şi pe urmă se coboară brusc, ceea ce înseamnă că se produce un şoc.
Or, la a doua folosire, nimeni nu mai garantează că borcanul scapă întreg. Toate aceste decizii ale autorităţilor atrag o reacţie negativă în lanţ şi cred că dintre cei aproape 4.000 de oameni care lucrează în industrie mai mult de jumătate vor fi disponibilizaţi. Eu, personal, consider că 80% vor fi disponibilizaţi pentru că, în condiţiile actuale, nimeni nu mai poate să reziste“, a spus şeful Romconserv.

România are o capacitate de 300.000 de tone de materie primă în industria conservelor de legume şi fructe, însă, în opinia preşedintelui Romconserv, nu a fost depăşit deocamdată procentajul de prelucrare de 30%.

„Producţia de legume este greoaie, presupune mult risc şi un cost destul de mare şi această presiune între producători şi procesatori reprezintă o perturbare enormă cu răsfrângere directă asupra sectorului", a adăugat Tănase.

Adio lactate ieftine!

La rândul său, preşedintele Asociaţiei Patronale Române din Industria Laptelui (APRIL), Dorin Cojocaru, a demonstrat că acest cost suplimentar al ambalajului va afecta cu precădere produsele ieftine din piaţă, cele care se adresează de regulă pensionarilor şi familiilor nevoiaşe.

"Piaţa laptelui din România a început să decadă încă de la începutul embargoului pe piaţa rusă. Am avut probleme de concurenţă neloială de la produsele lactate venite din spaţiul comunitar. Această concurenţă s-a răsfrânt asupra preţurilor la materiile prime, asupra laptelui provenit de la fermele din România.
S-a creat o presiune inversă şi au pierdut fermierii.
O parte din fabrici s-au închis, iar din cele 400 de fabrici de lapte de procesare cu putere pe comerţul intracomunitar mai avem în jur de 130 funcţionale. Acum, piaţa laptelui va fi afectată şi de acest cost suplimentar al ambalajului pentru că vor fi afectate produsele ieftine, low-cost, cele care se adresau pensionarilor şi familiilor nevoiaşe, nu produsele premium, nu brânzeturile de lux", a subliniat Cojocaru.

Totodată, în opinia liderului patronal, deşi aceste taxe de mediu au fost cerute industriei alimentare, nu s-au văzut îmbunătăţiri pe partea de mediu.

Nu se ştie unde se duc banii

„Din punct de vedere al consumatorului, aceşti bani s-au luat de la industrie, dar nu s-a văzut nimic la îmbunătăţirea vieţii noastre din punct de vedere al poluării mediului. Se preconizează să se ia în jur de 50 de milioane de euro, dar ce se va face cu aceşti bani, nu ştim.
Nu există nicio soluţie şi niciun proiect. În 2016, niciun producător nu are contract cu un reciclator, ceea ce înseamnă că suma de 200.000 de euro pe zi anunţată de MMAP (amenda din cauza unui infringement — n. r.) o vom plăti tot noi, cetăţenii, şi industria care va mai rămâne funcţională.
Riscul şi impactul este atât de mare, iar neglijenţa cu care s-a tratat această problemă timp de zece ani mă face să cred că se doreşte distrugerea industriei alimentare din România ca să lăsăm loc altor produse din spaţiul intracomunitar pe o piaţă în care să nu mai putem bea lapte românesc", a explicat preşedintele APRIL.

Front comun patronate + sindicate

Nu în ultimul rând, preşedintele Federaţiei Naţionale Pro Agro, Emil Dumitru, a reiterat că se încearcă, prin parteneriatul creat între patronatele şi sindicatele din agricultură şi industria alimentară, convingerea autorităţilor de importanţa unei decizii la nivel guvernamental, "ca să îndreptăm ceea ce este strâmb şi din punct de vedere legislativ şi al funcţionării sistemului".

"Noi avem un parteneriat între producţia primară şi cea alimentară şi încercăm să construim împreună, să atragem fonduri europene, să avem locuri de muncă şi valoare adăugată în România şi mi se pare aberant ca o instituţie, cum este Ministerul Mediului, să ne trateze cu aşa de mare indiferenţă, în condiţiile în care, oricât de mari ar fi suprataxele pe care ei le instituie prin legislaţia specifică de mediu, dacă nu îşi realizează obiectivul de reciclare, România, mai devreme sau mai târziu, este în infringement", a spus Emil Dumitru.

Reprezentanţii patronatelor şi sindicatelor din agricultură şi industria alimentară au făcut front comun şi au ieşit luni seara la declaraţii în vederea suspendării obligaţiei de plată a contribuţiei privind reciclarea ambalajelor până la crearea unui cadru legislativ "transparent, echitabil şi controlabil" pentru toţi actorii din lanţul de reciclare.