România, în criză continuă: economia se târâie de doi ani în jurul lui zero, iar punctul de recesiune de 2,5% nu a mai fost depăşit din vara anului 2011

Stagnarea din economie se vede în bugetul fiecărui român

Datele raportate de-a lungul timpului privind Produsul Intern Brut arată că din toamna anului 2011 până în prezent economia a avut creşteri sau scăderi sub 1% în fiecare trimestru, consecutiv. Doar în trimestrul III din 2011 PIB-ul a depăşit pragul de 2,5% pe care economiştii îl consideră „adevăratul zero“.

Raportările triumfaliste privind redresarea economiei şi ieşirea din criză sunt contrazise chiar de datele oficiale centralizate la Institutul Naţional de Statistică. Dacă ne uităm pe cifrele fiecărui trimestru, respectiv pe evoluţia PIB faţă de trimestrul anterior, putem spune că România a încremenit în „coridorul“ +/- 1%, adică se târâie în jurul lui zero în loc să crească pe măsura potenţialului de +4%.

După creşterea de 2,5% consemnată în vara lui 2011, economia României a intrat într-o scurtă recesiune, apoi a rămas într-o stagnare care durează deja de doi ani.

Astfel:
** în trimestrul IV din 2011, economia a scăzut cu 0,7% faţă de trimestrul anterior, marcând intrarea în scurta recesiune care a durat din toamna lui 2011 până în primăvara lui 2012;
** în trimestrul următor, primul din 2012, a fost un viscol cum nu s-a mai văzut din anii ’50 şi economia a scăzut din nou, cu 0,3% faţă de trimestrul anterior;
** în trimestrul II din 2012, pe fondul acalmiei din scena politică şi al unor evoluţii externe favorabile, a avut loc o revenire a economiei, dar creşterea acesteia a fost de numai 0,8% faţă de trimestrul I (cel cu viscolul);
** în trimestrul III din 2012, cutremurele de pe scena politică au devalorizat la maxim leul şi au tras în jos toată economia, PIB-ul scăzând cu 0,4% faţă de trimestrul II;
** în trimestrul IV din 2012, cheltuielile cu campania electorală au impulsionat şi anumite domenii din economie, dar creşterea PIB a fost de doar 0,9% (1% după ultimele ajustări operate de INS) faţă de trimestrul anterior;
** în trimestrul I din 2013, industria şi exporturile au devenit motoarele creşterii economice, dar pe fondul scăderii consumului şi al restrângerii activităţilor din construcţii avansul PIB a fost de doar 0,6% faţă de trimestrul anterior;
** în trimestrul II din 2013 au început să-şi spună cuvântul şi cifrele din agricultură, exporturile s-au înteţit datorită ieşirii zonei euro din recesiune, dar consumul şi-a accentuat scăderea, iar sectorul de construcţii a fost în plină prăbuşire. Astfel că PIB-ul trimestrului II din 2013 a crescut doar cu 0,5% faţă de trimestrul anterior.

Aşa a evoluat, de fapt, economia românească în ultimii doi ani. Stagnarea, aşteptarea, încremenirea între +1% şi -1% au fost cuvintele de ordine, într-o ţară în care potenţialul de creştere este de cel puţin 4%.

Investitorii au reacţionat ca la carte

Într-o astfel de ţară ca România, unde potenţialul trece de 4%, creşterea de 2,5% este considerată „adevăratul zero“, pentru că de la acest prag în jos înseamnă că administratorii respectivei economii pot, dar nu vor să avanseze.

De altfel, în aceşti termeni ne „judecă“ investitorii străini, care au văzut în România un potenţial mare, au investit, dar apoi s-au trezit că aici nu „se vrea“ creşterea. Drept pentru care au venit cu tot mai puţini bani şi iată că în 2013 am consemnat cel mai scăzut nivel al investiţiilor străine din ultimii 10 ani.

Cât despre investitorii români, aceştia au avut o reacţie firească, îndreptându-şi atenţia mai mult spre exporturi, adică spre acele ţări în care economia creşte cel puţin pe măsura potenţialului şi administratorii au o atitudine favorabilă creşterii.