Soluţia pe care o are în vedere Guvernul PSD-ALDE nu se referă la corecţia politicii economice, ci la importul a zeci de mii de muncitori din Sud-Estul Asiei. Despre impactul politicii economice a unei ţări asupra demografiei se vorbeşte mai puţin deoarece tendinţele demografice nu se pot schimba de pe o zi pe alta. Politicile economice au efecte demografice ireversibile pe termen lung. Având în vedere declinul demografic dramatic al României, mă număr printre politicienii care îşi înţeleg responsabilităţile şi se preocupă nu doar de ceea ce se întâmplă mâine, ci de ceea ce pregătim pentru generaţiile viitoare.

Analiza tendinţelor demografice din România

Conform Eurostat, de la aderarea României la UE, în 2007, populaţia rezidentă în România a scăzut cu 1,6 milioane, ajungând, la finele lui 2018 la 19,5 milioane de locuitori. Potrivit unui studiu publicat de ONG-ul american Population Reference Bureau (PRB), ţara noastră va avea, în 2050, între 13 şi 14 milioane de locuitori, înregistrând una dintre cele mai mari scăderi de populaţie din Europa.

În acelaşi timp, INS atrage atenţia că fenomenul de îmbătrânire demografică s-a accentuat, populaţia vârstnică de +65 ani depăşind, în România, în 2018, cu peste 434.000 persoane populaţia tânără de 0-14 ani. Mai mult, potrivit datelor oficiale, anul trecut, în România, s-au născut cei mai puţini copii din ultima jumătate de secol, astfel că, de la decretul de interzicere a avorturilor, dat în 1966 de Nicolae Ceauşescu, după modelul Mao Zedong, natalitatea nu a mai fost la un nivel atât de scăzut.

La aceste date, se adaugă faptul că aproximativ 20% din cetăţenii români cu vârsta activă, între 20 şi 64 ani, locuiesc şi muncesc într-un stat european, potrivit unui studiu realizat de Centrul pentru Studii de Politică Europeană (CEPS), comandat de România în contextul Preşedinţiei Consiliului UE. România are cel mai mare procent de cetăţeni care muncesc într-un stat european, 19,7%, raportat la media europeană de 4%. Studiul dedică un întreg capitol „exodului de creiere“ şi dezvăluie că România este sursa a aproape jumătate din toată asistenţa medicală ce a emigrat în UE. Anual, România pierde prin migraţie populaţia a două oraşe mici. În jur de 4,5 milioane de români lucrează în prezent în străinătate, iar numărul acestora continuă să crească de la an la an.

Politicile economice socialiste care întreţin declinul demografic al României

Principalele cauze ale declinului demografic al României din ultimii ani sunt de natură economică. Cele mai puternice motive identificate de specialişti pentru care românii aleg să nu mai facă deloc copii sau să facă un singur copil sunt instabilitatea financiară şi nesiguranţa zilei de mâine. Pe de altă parte, teoriile referitoare la factorii care determină migraţia economică identifică condiţiile structurale şi obiective care determină acest fenomen. Printre acestea, se numără salariile mici sau veniturile mici pe cap de locuitor, inflaţia, rata şomajului, un stat slab şi o severă fragmentare socială.

În acest context, ce face guvernul PSD socialist de la Bucureşti? În ciuda unei creşteri economice statistice de 4,1% în 2018, după un fulminant 7% în 2017, România nu reuşeşte să se dezvolte, în special din următoarele cauze: resursele bugetare naţionale sunt orientate preponderent către stimularea consumului; investiţiile publice raportate la total PIB au cel mai slab ritm din ultimii 13 ani; agenţii economici din România acţionează într-un cadru fiscal-bugetar profund incert, în care politica fiscală se modifică săptămânal; deficitul balanţei comerciale creşte puternic, în principal ca efect al unei oferte interne restrânse; o bună parte a agenţilor economici din România sunt dependenţi de cererea pe orizontală din alte state membre; valoarea adăugată a afacerilor din România este una slabă, fără potenţial de creştere; se accentuează deficitul de forţă de muncă superior calificată, generat în principal de migraţia tinerilor români, dar şi de un sistem educaţional debranşat de la nevoile pieţei muncii; potenţialul de creştere economică este frânat de slaba absorbţie a resurselor financiare nerambursabile. Toţi aceşti factori generează nu numai o încredere externă limitată în economia românească (investiţiile străine directe nu reflectă o economie în creştere cu 4-7%), dar şi o frustrare socială majoră – creşterea economică inflaţionistă nu se resimte în bunăstarea generală a niciunei categorii sociale: angajaţi, antreprenori, pensionari. Astfel, dacă această paradigmă economică în care acţionează milioane de agenţi nu se va schimba, decalajele de dezvoltare dintre România şi statele puternic dezvoltate din Uniunea Europeană nu se vor diminua, existând riscul ca acestea să se adâncească şi mai puternic.

Un model economic liberal de stopare a migraţiei şi de repatriere a resursei umane valoroase din diasporă

Structura Produsului Intern Brut al Uniunii Europene ne arată că cea mai mare parte a acestuia este reprezentat de contribuţia întreprinderilor mici şi mijlocii. Mai mult decât atât, PIB-ul statelor dezvoltate din UE este generat de agenţi economici orientaţi către domenii de înalt progres tehnologic, purtătoare de niveluri ridicate ale valorii adăugate. În România însă, structura mediului de afaceri intern este caracterizată de întreprinderi cu un grad redus de tehnologizare, din cauza accesului restrâns la creditare şi capitalizare. Astfel, productivitatea şi competitivitatea agentului economic român este foarte mică, având un impact negativ atât asupra competitivităţii produselor/serviciilor, dar şi asupra nivelului de profitabilitate şi al nivelului de salarizare din sectorul privat. Modelul economic spre care trebuie să se îndrepte structura economică privată din România este acela al afacerilor generatoare de valoare adăugată brută foarte înaltă, în domenii orientate către o cerere prezentă şi, pe cât posibil, viitoare: industrii creative, tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor, robotizare, construcţii de maşini şi utilaje asistate de computer, energie verde, agricultură ecologică, servicii financiare.

Modelul economic liberal propus se bazează pe două componente de bază: modificarea structurală a domeniului de acţiune pentru întreprinderile mici şi mijlocii care acţionează în piaţa locală, precum şi construcţia şi recuperarea resursei umane superior calificate. Prin dotarea cu factorul de capital inovativ şi cu resursa umană înalt calificată, mediul antreprenorial din România poate realiza tranziţia de la o economie dependentă şi necompetitivă, la o economie independentă, competitivă, capabilă să satisfacă cererea internă şi să internaţionalizeze producţia, prin avansuri tot mai puternice ale exporturilor.

Orientarea mediului economic va trebui să ţină seamă de principalele direcţii în care România are avantaje competitive certe, demonstrate şi evidenţiate în evaluările anuale ale Comisiei Europene (rapoarte privind competitivitatea în spaţiul UE) şi confirmate de asociaţiile investitorilor străini. În privinţa politicilor de resurse umane înalt calificate, acestea trebuie să pornească de la valorificarea resursei umane autohtone prin: stoparea exodului personalului înalt calificat (personal cu studii pe ciclurile LMD sau cel puţin LM); crearea de stimuli pentru repatrierea resursei umane înalt calificate (temporar ocupate în străinătate).

Dacă România nu îşi schimbă politicile economice pentru a-şi ajusta populaţia, în câţiva ani vom ajunge o ţară a oamenilor bătrâni şi neajutoraţi, care se sting de dorul copiilor plecaţi în străinătate pentru un trai mai bun.