Coronavirusul devansează şi adânceşte puternic criza economică globală

FOTO EPA-EFE

Alunecarea spre criza economică globală intră într-o nouă etapă. Până recent, predicţia privind venirea crizei viza insuficienta reparare a disfuncţionalităţilor la nivelul datoriilor suverane în Europa şi a separării băncilor de investiţii de băncile comerciale în SUA, ca urmare a crizei globale din 2008.

Sursa căderii în recesiune şi ulterior în criză globală era considerată şi aşteptată tot China, cu datoriile sale nesustenabile exportate la nivelul oraşelor şi regiunilor. Ei bine, peste toate s-a lăsat războiul economico-financiar SUA-China, care deja ameninţa o accelerare şi o  adâncire a crizei, despre care SUA considera că va fi inegal răspândită la nivel mondial, deci cu impact major asupra Chinei, fapt ce aduce o reechilibrare a raporturilor cu Statele Unite, care rămân stabile pe prima poziţie a economiei globale. Peste toate, a venit criza epidemiei de coronavirus care a aruncat în aer echilibrele în ultima săptămână, când dimensiunea globală a epidemiei a antrenat recesiunea globală.

Economia Chinei şi experienţele contracarării în epidemia SARS

Evaluările privind impactul oricărei crize non-economice asupra economiei globale au fost întotdeauna rezervate, mai ales atunci când a fost vorba despre criză sezonieră, cu capacitate de a fi absorbită în lunile următoare impactului iniţial. Aşa a abordat şi comunitatea de specialişti criza coronavirusului, cu două rezerve: se petrecea în China, principalul motor mondial de creştere şi avea capacitatea de a se extinde la nivel global.

Principalul argument a fost impactul SARS din 2003. Atunci a avut loc o scădere economică la nivelul unui trimestru, dar pe cât de rapidă a fost încetinirea, pe atât de rapidă revenirea. Dar atunci numărul victimelor a fost în doi ani mai mic decât ce s-a întâmpla în primele 2 luni în actuala criză. În plus, nivelul impactului dat de virulenţa germenului patogen a fost mult mai redusă. Astăzi vorbim de un impact major pe o economie deja fragilizată de rivalităţi şi războiul comercial cu SUA, de tarife şi sancţiuni.

De altfel, testele de stress ale băncii centrale a Chinei asupra principalelor bănci au arătat că 17 din primele 30 de bănci chineze se prăbuşesc dacă China scade sub 4,15% creştere economică. Creşterea de anul trecut a fost la 6,1%, şi aici la limita capacităţii îndeplinirii angajamentelor sociale şi politice asumate de către China (6% creştere necesară), toate cu preţuri importante în materie de împrumuturi. Cea de a doua cea mai mare economie a lumii a scăzut în 2019, fără coronavirus, la cea mai slabă creştere din 1990, după decenii de creştere cu două cifre. Şi vorbim, încă, de lipsa impactului coronavirusului.

Datoriile în credite neperformante ale băncilor sunt problema cea mai mare a Chinei, care include riscuri enorme. Astfel, la ultima întâlnire G20 a miniştrilor de Finanţe ai celor mai dezvoltate economii ale lunii, FMI a retrogradat deja China la nivelul unei creşteri de 5,6% pentru 2020, vorbind atunci de impactul coronavirusului doar local şi regional, fără a prezuma o epidemie globală, ca să nu mai vorbim despre o pandemie. Impactul asupra economiei globale e incomparabil mai mare astăzi, China reprezentând azi 17% din economia globală faţă de 4% în 2003, în timpul crizei virusului SARS.

Zonele de impact: de la recesiunea chineză la cea globală

Mai grav, China a deveni o adevărată placă turnantă pentru lanţul de furnizori globali, fiind prinsă în lanţurile mai tuturor marilor companii globale, care au furnizori din China sau furnizori dependenţi de produse din China. Şi dacă azi economia Chinei sucombă din cauza măsurilor drastice necesare pentru combaterea coronavirusului – prin reducerea producţiei, izolarea cetăţenilor şi reducerea consumului, a închiderii fabricilor, evoluţia epidemiei într-o pandemie globală va avea un impact şi mai mare, şi nu suntem departe de un asemenea moment. Spectrul impactului disproporţionat al unei pandemii globale cu Covid – 19 la nivel global vine, cu precădere, din faptul că oamenii sănătoşi nu mai călătoresc, nu maim erg la cumpărături şi chiar nu mai muncesc deloc.

La nivelul direct de influenţă, căderea economiei Chinei şi închiderea fabricilor sale are impact asupra creşterii economice în China în primul trimestru al lui 2020. Dar şi aici impactul asupra comerţului şi pieţelor internaţionale e major. Are impact asupra statelor cu dependenţă faţă de China, cu expunere şi relaţii profunde pe piaţa chineză - Germania, Japonia, Coreea de Sud fiind deja influenţate şi sub presiune. Răspândirea virusului şi măsurile luate în alte state au impact şi mai substanţial.

Impactul de azi vizează deja multe domenii: creşterea economică a Chinei e aşteptată să scadă la 4,5% în primul trimestru al lui 2020, cel mai mic nivel de la crize financiară din 2008, potrivit Reuters şi evaluărilor experţilor globali; apoi cererea globală de petrol – susţinută major de China – a fost lovită puternic, potrivit Agenţiei Internaţionale a Energiei; tot la trecut deja se pot confirma întârzierile în fluxurile de produse şi componente ce se produc în China pentru giganţii globali din toate domeniile. Pe un asemenea model, este clară încetinirea creşterii chineze pe unul-două trimestre, cu impactul global direct.

Spre epidemie globală: adâncirea şi extinderea crizei globale

Însă ultima săptămână a arătat că avem de a face deja cu o epidemie globală de coronavirus, despre a cărei amploare finală şi impact nu putem şti încă astăzi. Dacă anul trecut, războiul comercial-economic între SUA şi China a antrenat tarife suplimentare la produsele importante şi un imact la consumatori şi produsele manufacturiere, astăzi impactul coronavirusului afectează sectorul serviciilor, cu precădere, deci dublează costurile, mai ales la statele dependente de aceste industrii. Închiderea facilităţilor ce presupun reunirea unui număr mare de oameni – fabrici, mall-uri, aeroporturi – reduce substanţial orice posibilitate de reabilitate a economiei globale, sau de compensare a pierderilor.

Reducerea cererii globale de bunuri şi servicii a afectat creşterea chineză în primul trimestru, e un lucru cert. Ea are impact asupra comerţului şi încetinirii creşterii globale. Dar răspândirea virusului duce la riscul unei afectări globale a economiilor, pe un termen mai important. Nu mai e vorba doar despre China şi dependinţele sale directe. Germania, Italia, Japonia sunt deja în risc major de recesiune fără impicaţiile locale ale virusului. Nu mai e doar o problemă a Chinei sau a Asiei, ci una europeană, în mod fundamental, şi una globală deja creionată.

Oxford Economics aşteaptă azi o scădere a creşterii economiei chineze la 3,8% în primul trimestru (faţă de 4,5% aşteptată) şi de 5,4% pentru întreg anul. La nivel global, scăderea ajunge la circa 2,3% anul acesta. În schimb, Capital economics susţine că impactul va fi mai important, creşterea economică urmând să scadă la doar 3% pe anul în curs, cu impact limitat pe economia globală, dar totuşi la doar 2,5% creştere anul acesta, în scădere faţă de previzionatul 2,9%.

Săptămâna trecută, însă, pieţele globale au înnebunit: răspândirea coronavirusului cu impact major în China, Coreea de Sud, Italia şi Japonia, 4 din cele mai mari 12 economii ale lumii, a determinat o panică şi considerarea unui impact mai mult decât relevant asupra economiei globale. După minimalizarea iniţială a impactului la începutul anului, azi impactul pare aşteptat într-o formă mult exagerată. Totuşi de înţeles. Dacă mai adăugăm Germania, aflată în pragul recesiunii anul trecut şi dependentă de China prin exporturi, imaginea e mai mult decât sumbră azi.

FOTO Getty Images

Bursele şi economia SUA sună alarma pentru recesiunea globală

Indicii bursieri au scăzut la recorduri comparabile doar cu criza economică globală din 2008: toţi indicii bursieri europeni au înregistrat pierderi masive la finalul săptămânii. Vineri DAX-ul german a deschis cu o pierdere de 3,6%, CAC 40, indicele bursei franceze cu 3,1% pierdere. Indicele bursei londoneze, FTSE100, a scăzut cu 3,5%, ca-n timpul crizei datoriilor suverane, în 2011, pierzând peste 150 mld din capitalizare. Indicele Nikkei 225 al Japoniei a scăzut cu 3,7%(9% în întreaga săptămână trecută) în timp ce indicele principal al Australiei, ASX200 a scăzut cu 3,3% vineri, similar nivelului crizei economice din 2008.

Şi bursa din India a scăzut dramatic vineri, indicii Nifty50 şi Sensex pierzând circa 3%. Shanghai Composite a scăzut cu 3,7% vineri. Şi în America, indicele Dow Jones al New York Stock Exchange a scăzut cu 4,4% nivel atins în timpul crizei economice globale din 2008, iar indicele Nasdaq a scăzut cu 4,6%, cea mai mare pierdere din 2011. Bursele internaţionale anunţă o prăbuşire şi mai accentuată a economiei şi o reticenţă în creştere a investiţiilor, dacă se declară pandemia globală, care se soldează cu anularea evenimentelor publice, închiderea şcolilor şi a marilor retaileri mai mult de 2 luni.

Deja Janet Yellen, fost şef al Federal Reserve, a susţinut că economia americană e tărâtă spre recesiune, iar Goldman Sachs a prezis că dacă coronavirusul se mai răspândeşte, marile companii americane vor avea zero creştere a veniturilor anul acesta. În acelaşi timp, preţul petrolului a atins un minim pentru ultimele 13 luni şi aşteptările sunt cele ale unei prăbuşiri mai departe a profiturilor, conform scăderii activităţii economice. De altfel, cele două procese - lanţuri de furnituri ce implică China care sunt rupte şi declinul abrupt al cererii consumatorilor deja au determinat preocupări majore în economia americană.

Multe bănci mari au intrat sub presiune majoră de când companiile mari se chinuiesc să-şi achite datoriile şi creditele. Deja SUA anunţă o creştere a datoriilor mult peste nivelurile crizei din 2008, respectiv 188 trilioane de dolari. Şi FMI-ul a lansat semnale de alarmă subliniind creşterea nivelului datoriilor globale la nivele care antrenează fragilitatea sistemului financiar global, cu precădere în China, unde mai bine de 40% din datoria marilor corporaţii va fi imposibil de refinanţat în cazul unei prăbuşiri fie şi jumătate din cea întâmplată în criza economică din 2008.

Îm plus, e foarte posibil că China nu-şi va putea ţine promisiunea achiziţiei de bunuri americane în valoare de 200 miliarde de dolari, potrivit acordului prealabil cu SUA în faza întâi, cu 40-50 miliarde bunuri din agricultură. Şi chiar dacă ar face-o asta ar determina doar o reaşezare pe pieţe, nicidecum o creştere globală a cererii la acest nivel. Deci se va face în detrimentul altor furnizori. Deja semnele recesiunii globale sunt foarte clare, iar cel mai serios este scăderea sub 2,5% a creşterii economice globale, ceea ce FMI notează a fi pragul recesiunii globale. De altfel acest indice nu a dat greş niciodată.