Comasare sau fărâmiţare a terenurilor agricole? Un răspuns pe baza datelor de la recensământul general agricol

În perioada 27-18 aprilie 2021, am efectuat instruirea recenzorilor-şefi care urmau să coordoneze secţiile de recensământ (compuse din 7-9 sectoare; cca. 180 exploataţii agricole/sector), conform sectorizării realizate pentru desfăşurarea în teren a Recensământului General Agricol – runda 2020.

Instruirea recenzorilor, respectiv a recenzorilor-şefi s-a desfăşurat în condiţii complicate de aplicarea măsurilor de protecţie sanitară impuse de pandemia cu noul coronavirus.

RGA-runda 2020 a fost primul recensământ complet digitalizat din istoria cercetărilor statistice realizate în România. Reamintesc că scopul RGA-runda 2020 este producerea de date statistice de calitate pentru fundamentarea politicilor guvernamentale în domeniul agriculturii şi dezvoltării rurale, precum şi pentru Politica Agricolă Comună a UE şi pentru reformele viitoare promovate la nivel european. Datele de la RGA-runda 2020 sunt utilizate ca bază de eşantionare pentru cercetările statistice din perioada intercenzitară, cum ar fi anchetele structurale de tip selectiv din agricultură, anchetele anuale ca producţia vegetală la principalele culturi, efectivele de animale şi producţia de animale, potenţialul productiv al viilor etc.

Înainte de efectuarea Recensământului General Agricol – runda 2020, de la cercetările statistice exhaustive anterioare, ştiam că România este una din ţările cu mare potenţial agricol, dar cu cele mai multe şi printre cele mai mici exploataţii agricole. Cu peste 3,2 milioane de exploataţii agricole, România deţinea 33% din numărul total de exploataţii agricole din toată Uniunea Europeană. De asemenea, în ţara noastră, o exploataţie agricolă deţinea în medie circa 3,6 ha/exploataţie, cu mult mai mică faţp de dimensiunea medie europeană, de 16,6 ha/exploataţie. Din acest motiv, multă vreme, în spaţiul public, s-a vorbit despre fărâmiţarea terenurilor agricole ca impediment în creşterea producţiei agricole şi a productivătăţii în agricultura din România.

Actuala repartizare a suprafaţelor agricole pe tipuri de exploataţii reprezintă rezultatul legislaţiei privind restituirea proprietăţile confiscate în perioada comunistă, precum şi a reglementărilor legale privind vânzarea şi exploatarea terenurilor agricole, emise după 1990. Potrivit prof. univ. dr. Tudorel Andrei, preşedintele INS, dimensiunea exploataţiei agricole constituie un factor extrem de important în eficientizarea producţiei agricole şi în optimizarea profitului generat de activităţile din domeniul agriculturii şi dezvoltării rurale. De volumul şi valoarea producţiei agricole depind şi schimburile comerciale pe piaţa externă cu produse agro-alimentare[1].

Anul trecut, pe data de 10 mai, demara procesul de culegere a informaţiilor în teren de către recenzorii dotaţi cu tabletele electronice, activitate finalizată complet pe data de 31 iulie. În momentul de faţă, sunt disponibile o serie de date provizorii, furnizate de Institutul Naţional de Statistică, care descriu stadiul de comasare sau fărâmiţare a terenurilor agricole[2]. În cele ce urmează, propunem o evaluare succintă a evoluţiei gradului de comasare versus fragmentare a suprafeţelor agricole, pe baza datelor de la RGA-runda 2020 comparativ cu datele statistice de la RGA-runda 2010.

Conform rezultatelor provizorii ale RGA-runda 2020, numărul total al exploataţiilor agricole a fost de cca. 2887 mii, în scădere cu cca. 972 mii, respectiv 25,2% faţă de Recensământul General Agricol din 2010. Scăderea numărului de exploataţii agricole a condus la creşterea suprafeţei agricole medii per exploataţie cu cca. 28% (de la 3,45 ha în 2010 la 4,42 ha în anul 2020). Remarcăm faptul că a scăzut numărul exploataţiilor agricole de dimenisiuni foarte mici prin reducerea ponderii exploataţiilor cu suprafaţă agricolă utilizată mai mică de 0,1 ha de la 10,3% în anul 2010 la 4,3% în anul 2020. Concomitent cu scănderea numărului de exploataţii agricole foarte mici, a crescut ponderea  exploataţiilor agricole are au utilizat suprafeţe mai mari de 10 ha de la  la 4,2% în anul 2020, faţă de 2,2% în anul 2010.

Suprafaţa agricolă utilizată ce a revenit în medie la o exploataţie agricolă fără personalitate juridică a fost de 2,73 ha, comparativ cu 1,95 ha în anul 2010; suprafaţa agricolă utilizată ce a revenit în medie pe o exploataţie agricolă cu personalitate juridică a fost de 194,78 ha, comparativ cu 190,78 ha în anul 2010.

Numărul exploataţiilor agricole de dimensiuni mici (suprafaţă agricolă utilizată de până la 1 hectar) s-a diminuat în anul 2020 faţă de anul 2010 cu 488 de mii de exploataţii agricole, respectiv cu 24,2%. La scăderea numărului de exploataţii agricole de dimensiuni mici a contribuit în mare măsură numărul celor care au utilizat o suprafaţă agricolă mai mică de 0,1 ha.

Exploataţiile agricole sub 1 ha, deşi au reprezentat 54,0% din numărul total, au utilizat numai 4,6% din suprafaţa agricolă. Totodată, exploataţiile agricole cu dimensiuni între 1 şi 5 ha au reprezentat 36,3% din numărul total şi au utilizat 18,2% din suprafaţa agricolă, iar exploataţiile agricole de dimensiuni mari (peste 50 ha) au avut o pondere foarte mică (cca 1%) în ceea ce priveşte numărul acestora, dar au utilizat 54,0% din suprafaţa agricolă.

În anul 2020, din punct de vedere al modului de deţinere a suprafeţei agricole utilizată, suprafeţele în proprietate incluzând şi terenul comun (48,9%) şi cele luate în arendă (37,5%) au avut cele mai mari ponderi. Suprafaţa agricolă utilizată aflată în proprietatea exploataţiilor agricole fără personalitate juridică a reprezentat 37,9% din întreaga suprafaţă agricolă utilizată, în timp ce la exploataţiile agricole cu personalitate juridică aceasta a reprezentat 6,6%.

Conform rezultatelor provizorii ale Recensământului General Agricol runda 2020, suprafaţa agricolă utilizată a fost de 12763 mii ha. În anul 2020, terenul arabil şi culturile permanente au crescut cu 258 mii ha (3,1%), respectiv cu 32 mii (10,4%), în timp ce suprafaţa cu păşuni şi fâneţe s-a redus cu 783 mii ha (cca. 17,4%) comparativ cu anul 2010. În structura suprafeţei agricole, ponderea terenului arabil a fost de 67,2%, ceea ce indică o creştere de 4,7 puncte procentuale faţă de anul 2010, ponderea păşunilor şi fâneţelor a fost de 29,2% în scădere cu 4,7 puncte procentuale, în timp ce suprafaţa culturilor permanente a avut o pondere de 2,7%, în creştere cu 0,4 puncte procentuale.

Datele provizorii de la RGA-runda 2020, comparativ cu cele de la recensământul general agricol din anul 2010, arată că fragmentarea terenurilor agricole s-a redus, proces reflectat în creşterea suprafeţei agricole medie pe exploataţie cu cca. 28%. Există o tendinţă de reducere a numărului exploataţiile agricole mici (fermele de subzistenţă de sub 1 ha). Chiar dacă aceste ferme mici încă reprezintă 54% din numărul total, au utilizat mai puţin de 5% din suprafaţa agricolă. În tot acest timp, fermele mari (peste 50 ha), care reprezintă doar 1% în totalul fermelor, utilizează 54% din suprafaţa agricolă.

Per ansamblu, tendinţa de comasare a suprafeţelor agricole este o consecinţă naturală favorizată şi de scăderea populaţiei rurale, îmbătrânirea forţei de muncă în agricultură, migraţia tinerilor din mediul rural către oraşele dezvoltate din ţară sau în străinătate. Oamenii satelor, din ce în ce mai puţini şi mai îmbătrâniţi din punct de vedere demografic, cedează utilizarea terenului agricol către acele ferme care dispun de utilaje agricole performante şi forţă de muncă calificată. În anii ce urmează, vom asista la o reducere semnificativă a fermelor de subzistenţă şi chiar a celor care lucrează până la 5 hectare în favoarea fermelor care utilizează suprafeţe de peste 10 ha şi, în special, a fermelor cu personalitate juridică care reprezintă baza economiei agricole în ţările cu potenţial agricol din UE, cum sunt Franţa, Germania, Olanda, Spania, Polonia.

Marea provocare pentru agricultura românească şi, în general, pentru economia noastră este reducerea deficitului comercial la produsele agro-alimentare. Deşi România se numără printre cei mai mari producători de cereale (grâu, floarea soarelului, porumb) la nivelul UE, importăm produse agro-alimentare. Chiar dacă la nivelul UE, agricultura are o pondere redusă în PIB (cca. 1,3% din PIB), războiul din Ucraina va plasa într-o cu totul altă lumină importanţa sectorului agricol pentru decidenţii europeni, dar mai ales pentru ţările mari importatoare de produse agricole. Creşterea preţurilor la bunurile alimentare în toate ţările UE, prefigurarea unei crize alimentare globale, pune presiune pe eficientizarea utilizării suprafeţelor agricole, creşterea producţiei de vegetale şi a producţiei animaliere. Concomitent cu creşterea producţiei agricole, România va trebui să mărească capacitatea de stocare şi procesare a produselor agricole, nu numai pentru a asigura confortul alimentar al propriilor cetăţeni, ci şi pentru a obţine plus-valoare din comercializarea produselor agro-alimentare, în contextul problemelor care ţin afectarea lanţurilor de aprovizionare cu produse agricole din Federaţia Rusă şi Ucraina.

[1] Tudorel Andrei, România înregistrează an de an deficit în comerţul internaţional, situaţie care este în contrast cu cea din Bulgaria, Ungaria şi Polonia, în Ziarul Financiar, ultima accesare 28 aprilie 2022.

[2] Institutul Naţional de Statistică, Recensământul General Agricol – runda 2020 – date provizorii, Comunicat de presă din 24 martie 2022.