Cercetarea agricolă din România este în colaps

În ultimii 8 ani s-au reorganizat doar trei, dintre cele 53 de institute de cercetare aflate în subordinea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti” (ASAS). Restul sunt pline de datorii şi duc mare lipsă de specialişti în cercetare. Curtea de Conturi avertiza încă din primăvară că 60% din cercetători au plecat şi numărul institutelor s-a funcţionale s-a înjumătăţit.

Legea 45/2009, privind organizarea şi funcţionarea ASAS şi a sistemului de cercetare-dezvoltare din agricultură, nu a fost aplicată în România, a declarat ministrul Agriculturii, Petre Daea, argumentând că prin această lege, din 2009 până în 2017, doar trei unităţi, dintre cele 53 de istitute de cercetare şi dezvoltare din România au fost reorganizate. ”În opt ani, doar trei unităţi şi acest fapt a dus la înglodarea lor în datorii şi o situaţie extrem de proastă din punct de vedere financiar. Prin imposibilitatea de a-şi realiza obiectivele de cercetare, mulţi cercetători au părăsit locul de muncă, abandonând activitatea uneori de zeci de ani, pentru că nu au avut cum să mai rămână în staţiuni copleşite de datorii", a spus ministrul, susţinând că s-au elaborat 40 de proiecte de HG în acest an pentru reorganizarea institutelor de cercetare, dintre care 19 au fost publicate în Monitorul Oficial.

În ultimul său raport, Curtea de Conturi arăta că, în 2009, Academia de Ştiinţe Agricole avea 1.044 de cercetători, dintre care, în 2016, mai erau doar 467. Potrivit auditului, în perioada 2009 - 2016, în subordonarea/coordonarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti” (ASAS) au funcţionat între 92- 95 de unităţi de cercetare-dezvoltare.

Unul dintre motivele declinului sectorului cercetare-dezvoltare din agricultură a fost, potrivit Curţii, diminuarea constantă a subvenţiei de la bugetul statului începând cu anul 2013.

În subordinea ASAS erau aproape 70 de staţiuni de cercetare-dezvoltare

În subordinea ASAS s-au aflat 68-69 de staţiuni de cercetare-dezvoltare, 4 institute naţionale şi 12 institute de ramură, iar în coordonare s-au aflat 6 institute naţionale.

Începând cu anul 2013, subvenţia primită de la bugetul statului de către unităţile de cercetare-dezvoltare a reprezentat procente puternic diminuate faţă de necesarul de subvenţionat. Astfel, scrie Curtea de Conturi, în anul 2013 acestea au fost reduse per total cu 12,6%: 2,4% pentru unităţile subordonate şi 56,9% pentru centrala ASAS; în 2014 (per total cu 9,3%): 1,1% pentru unităţile subordonate şi 68,1% pentru centrala ASAS; în 2015 (per total cu 19,4%): 4,8% pentru unităţile subordonate şi 96,2% pentru centrala ASAS; în 2016 cu 15,1%: 7,5% pentru unităţile subordonate şi 82,5% pentru centrala ASAS.

Efectele subfinanţării au fost diminuarea capacităţii de cercetare şi nerealizarea obiectivelor stabilite; perturbări grave în funcţionare; orientarea activităţii de cercetare-dezvoltare către cea economică şi comercială; formarea de arierate către bugetele publice şi către terţi; ieşirea din sistem a cercetătorilor cu experienţă şi imposibilitatea înlocuirii acestora; dificultăţi în promovarea şi implementarea unui sistem managerial eficient şi eficace ş.a.

În 2013 au fost blocate subvenţiile

Curtea de Conturi reţine „paradoxul situaţiei în care prin legile bugetare, începând cu anul 2013, s-a blocat subvenţionarea unităţilor de cercetare-dezvoltare care nu au fost reorganizate - fără a se identifica şi aplica în practică măsurile necesare şi legale de subvenţionare în vederea evitării deprecierii acestora şi evitării acumulării de datorii - şi tot prin legile bugetare (anii 2010-2011) au fost găsite/alocate fonduri pentru plata datoriilor acumulate - dar numai după ce „răul” s-a produs, astfel încât sumele respective nu au putut fi folosite în sprijinul direct al activităţii propriu-zise a unităţilor de c-d, a redresării acestora şi a relansării cercetării agricole aşa cum s-ar fi întâmplat dacă ar fi fost alocate la timp”.