Ce îi trebuie Romgazului pentru a putea intra, alături OMV Petrom, în locul Exxon, în exploatarea zăcământului Neptun Deep din Marea Neagră

Dependenţa Uniunii Europene de importurile de gaze naturale va creşte, în următorii zece ani, la aproape 90% din necesarul cererii pentru consum. În acest context, integrarea Romgaz în proiectul Neptun Deep ar fi prima mare mutare strategică a statului român, după Revoluţie. Ipoteza, înfiripată după ce ExxonMobil ar fi anunţat că renunţă la Marea Neagră, necesită o schimbare drastică a politicilor publice din prezent într-un timp foarte scurt.

După investiţia celor de la Transgaz în conducta BRUA, cel mai mare proiect de infrastructură energetică al ţării din ultimii zece ani, Romgaz poate fi a doua companie românească ce poate pune umărul la crearea unui hub energetic regional în România, proiect schiţat de preşedintele Klaus Iohannis în urmă cu trei săptămâni. 

Soluţia, promovată după posibilul anunţ de exit al lui ExxonMobil, aceea ca Romgaz să îşi facă loc în proiectul Neptun Deep, ar reprezenta o mutare de anvergură a statului român. Implicarea companiei româneşti ar avea o logică, mai ales că Romgaz mai este prezent şi în perimetrul Trident, alături de LukOil, cu o cotă de 12.2%.  

Romgaz, în Neptun Deep, ar forma alături de OMV Petrom un mix inedit între regional şi naţional. Pentru aceasta, Executivul român ar trebui să asigure un cadru fiscal stabil şi predictibil şi să se desprindă de conceptul preţurilor reglementate administrativ, la cheremul politicienilor. Dacă, în onshore, investiţia Romgaz este una mai degrabă matură iar valoarea multor active a fost, deja, recuperată, Romgaz va trebui să aibă o altă interpretare într-o posibilă investiţie în exploatarea offshore din Marea Neagră.

În plus, statul va trebui să-şi concentreze forma de protecţie socială pentru a-i ajuta doar pe consumatorii vulnerabili, cu venituri mici sau care nu au acces la energie şi să nu mai dea gaze ieftine, al căror preţ este stabilit din pix, fără nicio noimă de piaţă, celor cu venituri ridicate. Resursa ar putea să fie valorificată superior în industrie şi nu dată la preţ de nimic primarilor care au sabotat producţia centralizată de energie termică.  

Romgaz, care în ultimul an şi-a căutat parteneri strategici pentru dezvoltarea proiectelor de upstream, ar putea contribui la fundaţia unei pieţe interne de gaze naturale integrată, transparentă şi conectată regional, unde lichiditatea burselor naţionale ar fi asigurată cu obligaţia de tranzacţionare a producţiei indigene de gaze naturale.

Contribuţia Romgazului ar fi esenţială la consolidarea securităţii energetice naţionale şi la efortul de a scoate din sărăcie comunităţi întregi, oferindu-le acces la electricitate sau la gaze naturale. Nu este de neglijat nici faptul că o companie, în care statul român este acţionar majoritar, ar putea avea un rol de echilibrare în comerţul regional cu gaze naturale.

Provocările în calea acestui proiect sunt, însă, foarte mari şi nu constă doar în depăşirea unor obstacole birocratice. ExxonMobil şi OMV Petrom au alocat 1.5 miliarde de euro numai pentru a explora zăcământul din Marea Neagră şi pentru a-l aduce în pragul unei decizii finale de investiţii. Conform ultimului raport financiar, Romgaz a investit 52.5 milioane de euro în anul 2018 pentru explorare, mai mult decât în 2017 (39 de milioane de euro), dar mai puţin decât în 2016 (53.9 milioane de euro).

În schimb, din impozitele aplicate de stat venitului, producţiei şi profitului şi din redevenţele aferente anului 2018, Romgaz a virat la bugetul public aproape 276.5 milioane de euro. În plus, în acest an, compania a distribuit acţionarilor săi 258.3 milioane de euro, echivalentul a 85% din profitul net preliminar care s-a ridicat la 302.1 milioane de euro, realizat în anul 2018. A mai oferit şi dividende suplimentare în cuantum de 6.5 milioane de euro din rezultatul reportat, la care s-a adăugat obligaţia de a vira 35% din contul „alte rezerve", adică 77 de milioane de euro.

Cu toate că statul a decapitalizat sistematic Romgaz în ultimii ani, compania este în continuare solidă şi a livrat, în primele nouă luni, un randament de 48% cu tot cu dividende iar acţiunile sale sunt în top trei al celor mai performante de pe bursa de la Bucureşti.

Efortul financiar al Romgazului în Neptun Deep ar urma să fie, însă, considerabil iar noul guvern ar trebui să încurajeze Romgaz să-şi folosească banii pentru această investiţie şi să nu-i facă pierduţi în găurile bugetare. Ar fi o decizie curajoasă, în condiţiile în care se va confrunta cu depăşirea pragului de 3% al deficitului bugetar. Pe de altă parte, compania va trebui să investească masiv în anii următori în cercetare şi în producţia de combustibil şi de energie cu emisii scăzute sau zero net de carbon. Altfel, va risca să se lupte, peste ani, pentru supravieţuire.

Teoretic, societatea ar putea atrage împrumuturi pentru a participa în proiectul Neptun Deep, doar că instituţii mari de creditare, precum Banca Mondială şi Banca Europeană pentru Investiţii au anunţat că îşi vor muta liniile de finanţare dinspre proiectele energetice bazate pe combustibili fosili spre energia regenerabilă, digitalizare şi noi tehnologii de producere a energiei curate, precum biometanul sau hidrogenul cuplat cu tehnologia captării şi stocării carbonului. BEI îşi va pune în practică noua politică de finanţare începând cu anul 2021 iar acest exemplu ar putea să fie urmat, în scurt timp, şi de alte bănci.

Diminuarea producţiei de gaze naturale a Uniunii Europene concomitent cu dorinţa de a elimina producţia de cărbune vor accelera nevoia de importuri de gaze naturale din Rusia, din Marea Caspică şi de gaze naturale lichefiate. În plus, proiectele de infrastructură regională care vor aduce gaze naturale prin TAP şi Turkish Stream vor crea o concurenţă acerbă proiectului Neptun Deep, deoarece vor putea deservi, inclusiv, piaţa românească. Avantajul va fi al celor care vor fi primii.

Ţinând cont de faptul că, prin politici publice, Bruxelles vrea să accelereze diminuarea cererii de combustibili fosili pentru o decarbonare completă a economiei europene, marii producători din sectorul oil&gas vor fi din ce în ce mai determinaţi să-şi optimizeze şi mai mult costurile. Ei se vor concentra, fie pe dezvoltarea proiectelor existente de exploatare adaptându-se în lupta pentru combaterea schimbărilor climatice, fie vor paria numai pe descoperirile mari cu acces la pieţe unde tranziţia energetică este abia la început sau nu constituie, încă, interes.

Dacă vor creşte şi taxele aplicate energiei pe bază de combustibili fosili ca urmare a Acordului Ecologic pe care îl pregăteşte echipa Ursulei von der Leyen, anul 2020 ar putea reprezenta ultima fereastră de oportunitate pentru o decizie favorabilă de investiţie în proiectul Neptun Deep.

Apariţia Romgazului în peisaj ar putea schimba paradigma sectorului energetic românesc, dar statul ar trebui, într-un timp record, să facă ce nu a reuşit în ultimii 8 ani, adică de când OMV Petrom a anunţat descoperirea zăcământului din Marea Neagră.