Bătălia gazelor, un război de miliarde de euro. De ce Ungaria sabotează proiectele susţinute de România

Foto Transgaz

Gazoductul BRUA, proiect finanţat de Comisia Europeană cu un grant nerambursabil de 179,3 milioane euro, faţă de care România şi-a respectat angajamentele asumate, a ajuns „teatru de război”. Miza? Miliardele de euro ce pot fi câştigate doar din stocarea şi transportul gazelor.

Intervenţiile manipulatoare ale Rusiei în proiectele privind transportul gazelor naturale în interiorul Uniunii Europene nu mai sunt de mult timp un mister, lucru semnalat în numeroase rânduri de analiştii economici.

De această dată se pare însă că a reuşit să convingă incluziv reperentanţi ai statelor care urmează să beneficieze direct de gazoductul BRUA să renunţe la proiect, respectiv să nu încheie contracte de furnizare a gazelor dinspre România către ţările respective, cum este cazul Ungariei şi Austriei.

Pentru a înţelege cum stau lucrurile şi care este pericolul pentru România, care pe lângă fondurile nerambursabile a investit bani, forţă de muncă şi tehnologie, vom relata, cronologic, faptele.

De la ruşi a pornit totul

Problemele legate de dependenţa de gazul rusesc au apărut în ianuarie 2009, când Rusia a sistat în întregime livrarea de gaze către Ucraina, furnizând însă gazele către alte state europene.

După dezbateri care au ţinut mulţi ani, în încercarea de a se găsi soluţii pentru aprovizionarea cu gaze a statelor membre, Parlamentul European întocmeşte o analiză a pieţei gazelor (din anul 2015), stabilind că UE importă două treimi din necesarul de gaze naturale, din care mai mult de jumătate provine din Rusia, alte resurse provenind din Norvegia, Algeria şi Qatar.

Bazarea pe o singură sursă sau pe o singură rută de transport poate reprezenta un pericol pentru aprovizionare, din cauza unui accident tehnic sau a unor dispute politice / economice precum cele dintre Rusia şi Ucraina (o ţară de tranzit pentru gazul rusesc către UE) din 2006 şi 2009, dispute care au afectat livrările către mai multe ţări europene”, considera PE.

Tot atunci, europarlamentarii au criticat în termeni duri prtoiectul Nord Stream 2, care ar creşte dependenţa de o singură sursă – Rusia.

Transgaz, acuzată de CE că nu furnizează gaze şi altor state

În paralel, Comisia Europeană declanşează o investigaţie împotriva Transgaz, pe care o acuză că nu vrea să furnizeze mai multe gaze către statele europene. Ulterior, operatorul român de transport al gazelor naturale se angajează faţă de CE să majoreze capacităţile de export de la 0,1 miliarde metri cubi la 4 miliarde metri cubi pe an la punctele de interconectare cu Ungaria şi Bulgaria, cu garanţia că acestea sunt capacităţi minime ferme (respectiv, care nu pot fi întrerupte); să se asigure că în propunerea de tarife pe care o va înainta autorităţii române de reglementare în domeniul energiei (ANRE) nu va face discriminări între tarifele de export şi tarifele interne; să se abţină de la utilizarea oricăror alte mijloace de obstrucţionare a exporturilor.

În cazul în care nu-şi va respecta angajamentul, Transgaz riscă să fie amendată cu 10% din cifra de afaceri,  fără a fi necesar să dovedească existenţa unei încălcări a normelor antitrust ale UE.

Interes crescut pentru BRUA în 2017

Cam în aceeaşi perioadă, la finalul anului 2017, Transgaz a lansat prima rundă de rezervare, rezultatele fiind mai mult decât pozitive atât pentru operatorul maghiar de transport FSGZ, cât şi pentru Transgaz, capacitatea de transport oferită fiind suprasubscrisă. 

Astfel, pentru Transgaz, valoarea veniturilor estimate pentru perioada 2022-2037 din contractele de rezervare de capacitate semnate atunci a depăşit 3,9 miliarde lei, în condiţiile în care minimul necesar pentru asigurarea rentabilităţii investiţiei în BRUA era de circa 1,48 miliarde lei.

Ulterior, ofertanţii au reziliat contractele de rezervare, din cantitatea iniţială rămânând mai puţin de 40%, insuficient pentru viabilitatea gazoductului.

Toate rundele ulterioare de rezervare au fost sortite eşecului, inclusiv cea derulată în acest an, unde nici Ungaria şi nici Austria nu şi-au manifestat interesul.

România, lovită din toate părţile, deşi şi-a respectat promisiunile

După ce Comisia Europeană a criticat dependenţa de gaze ruseşti, inclusiv proiectul South Stream, alte două noi proiecte pentru transportul gazelor din Rusia: Nord Stream şi TurkStream. Practic, Rusia pătrunde nestingherită în Europa cu aceste conducte. 

Spre finalul lunii iunie 2020, Ungaria a decis să se alăture proiectului TurkStream, aprobând planul de investiţii privind construcţia, până în octombrie 2021, a unui gazoduct până în Serbia, cu o capacitate de şase miliarde metri cubi pe an.

Grupul energetic ungar MOL, care controlează FGSZ, a anunţat şi el că a decis să se va alăture proiectului gazoductului TurkStream, care face legătura între Rusia şi Turcia via Marea Neagră.

„Este interesantă capacitatea Gazprom de a-şi atinge scopurile, folosindu-se de Ungaria”

Răzvan Nicolescu, partener Deloitte şi lider pentru Europa Centrală responsabil de industria gazelor naturale, petrolului şi produselor chimice, a relatat recent intervenţiile ruşilor în proiectele europene.

„Revenind la ideea conductei care să lege Ungaria de TurkStream, anunţată de oficialul ungar, ar fi de menţionat că nu este una nouă. Este vorba de conceptul vechi pe care Gazprom l-a lansat ca o alternativa la Nabucco şi care fusese botezat South Stream. Ca şi în cazul Nabucco, când Ungaria s-a retras din proiect cu câteva luni înainte momentul decisiv, guvernul ţării vecine alege şi de această dată să facă un joc al companiei ruse îndreptat împotriva Europei, care ii da multe fonduri structurale şi care s-a opus South Stream.

Acest nou South Stream se dezvolta acum in jurul conceptului de TurkStream. Ideea mai veche a Gazprom este să construiască o conductă care să ocolească Ucraina şi să fie folosită pentru aprovizionarea ţărilor din Europa Centrală şi din Balcanii de Vest. Având în vedere dependenţa economiei ruseşti de exporturile de gaz, Gazprom nu îşi permite luxul sa piardă nicio piaţ[, deoarece fără vânzările de gaz natural economia rusă risca să intre în colaps.

Este interesantă capacitatea Gazprom de a-şi atinge scopurile strategice folosind resursele financiare ale unor ţări ca Ungaria. De remarcat este şi că dependentă unor ţări UE de o singură sursa de aprovizionare cu gaz natural se va menţine, fapt ce înseamnă un eşec al Uniunii Europene”, concluziona analistul.