Atunci când credeţi că ştiţi ce vrea recrutorul…

Un alt lucru elementar, dar care ar putea schimba soarta multor interviuri de recrutare, însă pe care îl face doar un candidat din o sută care ajunge faţă în faţă cu recrutorul sau cu angajatorul la interviu…

Nu veţi şti niciodată dinainte ce aşteptări au recrutorul sau angajatorul cu care vorbiţi, ce îi interesează să ştie şi ce nu, în ce ordine, la ce nivel de detaliere. Nu aveţi de unde şti asta, şi nici măcar dacă aţi ajunge de mai multe ori faţă în faţă cu acelaşi om, fiindcă de fiecare dată îl poate interesa altceva. Aşteptările sunt diferite, chiar în cazul aceleiaşi recrutări, în funcţie de interlocutor, de momentul la care vă vedeţi cu el, în funcţie de ce alţi candidaţi a mai văzut. Ca să nu mai spunem că un recrutor poate cunoaşte bine un domeniu, două, trei, însă pe alte douăzeci sau treizeci nu are de unde să le cunoască decât foarte superficial.

Cum puteţi şti dinainte ce va înţelege recrutorul din explicaţiile tehnice pe care i le veţi da, dacă nu-l întrebaţi? De ce nu întrebaţi niciodată înainte cât de extinsă să fie prezentarea pe care o faceţi, la ce nivel de detaliere, cât de mult să intraţi în detaliile tehnice, ce din tot ce i-aţi putea spune îl interesează mai mult şi în ce ordine?

Citiţi sute şi mii de pagini pe Internet despre cum să vă prezentaţi, plătiţi consultanţi cu mii de Euro ca să vă înveţe „răspunsurile câştigătoare” şi tot felul de „secrete”, însă nu faceţi lucrul cel mai elementar şi logic cu putinţă: NU-L ÎNTREBAŢI pe cel cu care staţi de vorbă ce ar vrea să afle de la voi! Nu o faceţi pentru că vă imaginaţi că ştiţi asta. Dar nu o ştiţi! Poate doar aşa, vag, însă în aceste situaţii precizia şi detaliile sunt esenţiale. Nu aveţi de unde până nu îl întrebaţi! Credeţi că se va supăra cineva – fie el recrutor, angajator sau oricine altul – dacă îi veţi pune o astfel de întrebare? Nu, nu numai că nu se va supăra, ci dimpotrivă! Va aprecia că vă preocupă să ştiţi ce-l interesează şi că doriţi să veniţi în întâmpinarea nevoilor lui. Îl întrebaţi din când în când pe cel cu care staţi de vorbă dacă asta voia să afle, daca doreşte să intraţi mai mult în detalii, sau dimpotrivă, să fiţi mai succint? V-ar interesa să ştiţi răspunsul la aceste întrebări? Şi dacă aţi răspuns cumva cu da, de ce nu puneţi întrebarea? Ştiţi multe cazuri în care răspunsurile exacte la întrebările importante pe care vi le puneţi vin singure?