ANALIZĂ: Nici un an fără o recesiune

La un an de la ieşirea din recesiunea determinată de primul val al crizei, România a reintrat (tehnic) din nou în recesiune. Iar perspectivele nu sunt deloc roze: pentru 2012, într-un scenariu optimist economia internă ar putea să crească cu 0,75%; într-un scenariu negativ, PIB-ul s-ar putea contracta cu 0,5%.

Săptămâna trecută Institutul Naţional de Statistică a comunicat datele preliminare cu privire la evoluţia economiei în primul trimestru din 2012. Primele estimări arată că PIB-ul s-a contractat pentru al doilea trimestru consecutiv în T1, cu 0,1% q/q. Chiar dacă raportat la primul trimestru din 2011 economia a consemnat un avans de 0,8%, putem spune că de ceva timp, în România nu mai avem nici un an fără o recesiune, cât de mică ar fi ea.

Estimările preliminare cu privire la evoluţia economiei interne în primele luni ale anului curent nu trebuie să surprindă. După un debut favorabil (în ianuarie economia a fost pe plus), indicatorii macroeconomici s-au deteriorat (per ansamblu) în februarie şi mai ales în martie.

Află de pe Forbes.ro care sunt elementele are indicau faptul că economia românească va "îngheţa" în 2012

Ce ne spun datele Institutului Naţional de Statisctică

În primul rând, reintrarea economiei în recesiune reflectă involuţia fluxurilor investiţionale: România continuă să fie ocolită de investitorii străini, iar capitalul autohton nu are nici forţa financiară şi nici capacitate (know-how) pentru a investi.

Mai mult, reintensificarea factorilor de risc din Zona Euro şi riscurile politice din plan intern, se reflectă deja în ieşiri de capital din economie – scenariu susţinut şi de deprecierea continuă a monedei naţionale (leul a atins minim după minim în raport cu moneda unică europeană).

Află pe Forbes.ro cum se vedea economia românească din Londra, Paris şi Zurich înainte de reizbucnirea crizei din Grecia

În al doilea rând, reintrarea economiei în recesiune atrage atenţia asupra faptului că economia este încă prea dependentă de fluxurile economice cu Zona Euro. Decelerarea exporturilor (în termeni an/an) pe parcursul ultimelor luni s-a resimţit imediat în sfera industriei.

Mica noastră economie (PIB de aproximativ 135 mld. euro în 2011), cu un grad ridicat de deschidere (75%) este în continuare dependentă de mecanismul exporturi/investiţii în industrie, cu efecte majore pentru consumul privat -  atât pozitive, dar şi negative, în funcţie de climatului macroeconomic mondial. Iar producţia industrială s-a contractat cu 0,9% q/q în trimestrul I (evoluţie benignă în termeni an/an, doar 0,1%).

Citeşte pe Forbes.ro care sunt dezavantajele unei adoptări premature a monedei unice

Plus din consumul intern, contrabalansat de scăderea sectorului construcţiilor

Pe de altă parte, dacă analizăm indicatorii macroeconomici pe segmentul cererii interne, observăm o creştere a vânzărilor din comerţul cu amănuntul cu 0,5% q/q (4,4% an/an), evoluţie care poate exprima şi politicile de scoatere la suprafaţă din economia informală.

Însă evoluţia pozitivă a comerţului cu amănuntul a fost contrabalansată de declinul sectorului de construcţii, care s-a intensificat în martie. În T1 construcţiile s-au contractat cu 8,3% q/q (-1,9% an/an), evoluţie determinată în totalitate de componenta clădiri (declin de peste 25% q/q) (componenta construcţii publice a crescut cu 3,7% q/q).

Evoluţia sectorului de construcţii în T1 demonstrează faptul că semnalele de relansare graduală de la jumătatea anului trecut nu au fost sustenabile. Practic, se menţin în continuare blocaje importante îndeosebi în sfera construcţiilor private, iar la nivelul pieţei imobiliare ajustarea ar trebui să continue.


Anul electoral şi criza din Grecia nu oferă motive de optimism

Perspectivele se menţin predominant nefavorabile, atât pe termen scurt, dar şi mediu. Pe termen scurt, riscurile din plan macro-financiar european, dar şi riscurile specifice unui an electoral vor determina mersul economiei.

Află pe Forbes.ro care sunt elementele împiedică soluţionarea crizei euro

Posibile derapaje specifice unui an electoral vor afecta nefavorabil percepţia investitorilor (atât străini, dar şi români). Spre exemplu, renegocierea ţintelor de deficit pentru majorarea salariilor publice într-un context în care Europa se confruntă cu incendiul crizei datoriilor publice nu poate fi de bun augur pentru pieţele financiare şi pentru potenţiali investitori. De altfel, costul finanţării statului a întrerupt în ultimele săptămâni tendinţa de declin din ultimele luni.

Ce le rămâne decidenţilor politici de făcut?

Într-un astfel de context macroeconomic, prioritatea decidenţilor de politică economică pe plan intern ar trebui să fie relansarea investiţiilor (la un ritm sustenabil). O relansare a investiţiilor (inclusiv publice) ar determina dinamizarea pieţei forţei de muncă, prin reducerea şomajului şi creşterea ratei de participare a populaţiei active.

Prioritizarea relansării investiţiilor de către decidenţii de politică economică ar modifica în bine percepţia cu privire la riscurile specifice economiei interne. Oricum, pentru 2012, într-un scenariu optimist economia internă ar putea să crească cu 0,75% an/an; Într-un scenariu negativ, PIB-ul României ar putea să se contracte cu 0,5% an/an.

Andrei Rădulescu este doctor în Economie, Academia de Studii Economice Bucureşti, Senior Analyst în cadrul SSIF Broker