Alba-Neagra în versiune grecească

Falimentul Greciei este din ce în ce mai probabil, fiind o variantă luată în calcul chiar la nivelul Uniunii Europene. Preşedintele băncii centrale olandeze, Klaas Knot, care este şi membru în consiliul de conducere al Băncii Central Europene – BCE, a declarat că nu exclude posibilitatea intrării Greciei în incapacitate de plată. El a spus că imposibilitatea Greciei de a-şi plăti datoriile este „unul dintre scenariile“ l

Poziţia oficială a BCE este că planul de ajutorare a Greciei trebuie continuat şi se opune acceptării intrării în incapacitate de plată a unei ţări din zona euro. Cu taote acestea, majoritatea economiştilor consideră că statul elen nu-şi va putea plătii datoriile iar scăderea drastică a preţului obligaţiunilor suverane greceşti indică de facto intrarea în incapacitate de plată.

Contagiunea europeană

Falimentul Greciei poate zdruncina sistemul bancar din zona euro şi economia globală. Oficialii europeni încearcă să prevină intrarea Greciei în incapacitate de plată din cauza pierderilor pe care le vor înregistra băncile ce au credit masiv guvernul de la Atena. În plus, există pericolul contaminării altor ţări care se confruntă cu mari datorii publice. Deţinătorii de obligaţiuni greceşti au consimţit până-n prezent să prea 21% din pierderi prin cumpărarea unor titluri noi emise pe termen mai lung. Procentajul este relativ redus faţă de deprecierea obişnuită a bondurilor în cazul falimentelor guvernamentale, când pierderile sunt de peste 50%.

Grecia neagă posibilitatea falimentului

Oficialii greci au negat la rândul informaţiile apărute în presa de vineri, dând asigurări că nu există în plan decalararea falimentului. Ministrul de finanţe de la Atena a spus că noul program de ajutor în valoare de 109 de miliarde de euro convenit cu UE şi FMI în luna iulie va fi implementat, Grecia urmând să respecte toate condiţiile impuse prin acest acord.
Uniunea Europeană caută pe de altă parte soluţii pentru a acorda sprijin tehnic Greciei pentru a stimula creşterea economică. Acest efort vine pe fondul respingerii de către populaţia elenă a oricăror noi măsuri de austeritate. Horst Reichenbach, care conduce o echipă de experţi internaţionali dedicată găsirii de soluţii de relansare a economiei elene a declarat că este important să se câştige încrederea populaţiei, care nu mai acceptă noi măsuri dureroase de reducere a cheltuielilor. Reichenbach a spus că se studiază posibilitatea utilizării fondurilor UE drept garanţii pentru credite acordate de Banca Europeană de Investiţii către mediul de afaceri din Grecia. Până în 2013 sunt deja angajate din fondurile structurale aproximativ 20 de miliarde de euro destinate proiectelor de investiţii din Grecia.

Proteste vehemente

Sindicatele greceşti au anunţat declanşarea grevei generale pe 5 şi 19 octombrie, protestând faţă de adoptarea de noi măsuri de austeritate impuse de organismele internaţionale. În faţa Parlamentului de la Atena, ministrul grec de finanţe, Evangelos Venizelos, a descris drept „critică“ situaţia eonomică şi a reiterat prioritatea guvernului de respecta termenii acordului de împrumut cu instituţiile internaţionale. Aceste măsuri sunt necesare pentru a se evita experienţa argentiniană din anii 2001 -2002 când ţara sud-americană s-a aflat în incapacitate de plată a propriilor datorii externe. „Adevărata criză nu este cea de azi, cu tăieri de salarii, pensii şi venituri, “a spus Venizelos. „Acestea sunt doar eforturile de a evita criza. Adevarata criză o reprezintă situaţia Argentinei din anii 2000: colapsul total economiei, al instituţiilor statului, al societăţii în general,“ a adăugat el. Ministrul de finanţe a spus de asemenea că noua taxă pe proprietate va fi aplicată cât timp este necesară şi nu doar doi ani aşa cum s-a anunţat iniţial. Cei afectaţi de şomajul de lungă durată vor fi exceptaţi de la această taxă atâta timp cât venitul lor nu depăşeşte 12.000 de euro pe an, la care se adaugă câte 4.000 de euro pentru fiecare copil aflat în întreţinere. El a făcut apel la politicieni pentru a fi corecţi în declaraţii şi să cunoască situaţia reală şi ceea ce se ce cere pentru evitarea crizei.

UE susţine Grecia

Comisarul european pentru economie, Olli Rehn, a dat asigurări că nu se pune problema ieşirii Greciei din zona euro, dar n-a respins în mod explicit posibilitatea intrării în incapacitate de plată a ţării. „Un faliment necontrolat sau ieşirea Greciei din zona euro va cauza imense pierderi financiare şi sociale, nu doar la nivel naţional dar şi la nivelul întregii Uniuni Europene şi va influenţa negativ economia mondială“, a declarat Rehn cu ocazia unui discurs la Institutul Peterson pentru Economie Internaţională de la Washinghton. „Nu vom permite să se întâmple un asemenea lucru“, a completat comisarul european. Săptămâna viitoare, negociatorii Troicii – Comisia Europeeană, Banca Central Europeană şi FMI – sunt aşteptaţi la Atena pentru a da undă verde acordării unei noi tranşe de opt miliarde de euro din acordul de împrumut. Împrumut fără de care Grecia va intra în incapacitate de plată la începutul lunii octombrie. Până în decembrie vor trebui găsite alte 5,5 miliarde de euro pentru achitarea datoriilor ajunse la scadenţă. Pentru ca Grecia să-şi poată îndeplini angajamentele, guvernul elen este obligat să treacă rapid la schimbări esenţiale, inclusiv prin eficientizarea sistemului de colectare a taxelor şi impozitelor. Experţii europeni doresc informatizarea sistemului fiscal şi aplicarea unui regulament mai clar care să reducă din deciziile discreţionare din prezent. Însă după cum s-a exprimat un oficial UE ce a dorit să-şi păstreze anonimatul „vârful aisbergului arată ok, însă ceea ce se ascunde sub apă este cu totul diferit.“

Primul faliment din istorie

Discuţiile privind posibilitatea din ce în ce mai probabilă a falimentului Greciei nu sunt lipsite de temei, mai ales că primul caz de neplată a datoriilor suverane din istorie provine din aceeaşi regiune. În secolul al IV-lea Înainte de Hristos, 10 cetăţi greceşti nu şi-au mai putut plăti datoriile. Pe vremea aceea n-a fost decât un singur creditor: templul din Delos, locul mitologic de naştere al lui Apollo.
În zilele noastre, datoria publică a Greciei moderne a ajuns la 353 de miliarde de euro, de cinci ori mai mare decât cea a Argentinei din momentul falimentului în 2001. Economiştii sunt din ce în ce mai sceptici cu privire la viitorul zonei euro şi a Uniunii Europene. „Un dezastru macroeconomic va putea fi evitat doar prin decizii politice agresive, atât din partea băncilor centrale cât şi a guvernelor din zona euro“, a declarat agenţiei Reuters, David Mackie, economist-şef pentru Europa al băncii JPMorgan Chase & Co. După trei ani de recesiune, tăieri succesive de cheltuieli şi două acorduri de împrumuturi pentru menţinerea pe linia de plutire, Grecia se află în faţa spectrului intrării în incapacitate de plată dacă nu este susţinută în continuare de principalele puteri europene: Germania şi Franţa. Consecinţele imediate ar fi prăbuşirea sistemului bancar, contracţie economică măsurată cu două cifre şi disoluţia puterii centrale.

Urmările falimentului

Efectele vor fi asemănătoare cu cele provocate de căderea în 2008 a Lehman Brothers, când piaţa creditelor a îngheţat şi economia mondială a intrat în recesiune. De această dată este foarte probabil şi colapsul zonei euro format din 17 state europene. Conform calculelor FMI, băncile europene deţin active de 300 de miliarde de euro cu cel mai ridicat grad de risc. De altfel, preţul obligaţiunilor la care au ajuns obligaţiunile suverane ale Greciei arată că peste 90% dintre investitori mizează pe falimentul grec.
Contagiunea celorlalte pieţe din zona euro va fi dramatică când preţul obligaţiunilor suverane cu maturitatea la doi ani va scădea sub 30 de eurocenţi pentru un euro, faţă de 65 de eurocenţi cât valorează în prezent. Prima afectată va fi Banca Central Europenă care va fi nevoită să preia masiv din datoriile guvernamentale ale statelor europene.

Băncile greceşti, dintre care National Bank of Greece este cea mai mare, vor fi următoarele piese de domino ce vor cădea. Conform estimărilor JPMorgan Chase, acestea deţin obligaţiuni suverane în valoare de 137 de miliarde de euro, o treime din total şi de trei ori mai mult decât rezervele şi capitalul cumulat de care dispun în prezent. În momentul devalorizării abrupte a bondurilor, băncile nu se vor mai putea împrumuta de la BCE în lipsa garanţiilor colaterale şi se vor confrunta cu retrageri masive. În aceste condiţii nu poate rezista nici o bancă din lume fără să dea faliment. Chiar excluzând falimentul, FMI preconizează o scădere economică de 5% în acest an, şi de 2% în 2012. Şomajul urmează să crească de la 16,5% în 2011 la 18,5% anul viitor, ceea ce reprezintă cea mai ridicată rată din UE, după Spania.

Soluţii de salvare

Pentru a recâştiga încrederea investitorilor, nivelul datoriiilor suverane trebuie redus sub pragul de 100% se aartă într-un studiu al băncii elveţiene UBS. Aceasta înseamnă acceptarea de către creditori a unei reduceri cu aproximativ 50% a datoriei, ceea ce ar conduce la un nivel apropiat de cel al Germaniei sau al Franţei pentru ponderea datoriei publice raportate la PIB.
În cazul în care va exista un faliment controlat, limitat doar la Grecia, economiştii estimează pierderi pentru băncile din zona euro cifrate la 63 de miliarde de euro, din care instituţiile de credit din Germania şi franţa vor pierde 9, respsctiv 16 miliarde de euro. Bce va avea cel mai mult de pierdut: 75 de miliarde de euro, constând din obligaţiunile greceşti utilizate drept garanţii colaterale. Un asemenea scenariu ar putea fi acceptabil pentru zona euro, pierderile fiind rezonabile, chiar în condiţiile în care obligaţiunile elene şi-ar pierde 80% din valoarea nominală.
Riscul vine însă din extinderea crizei datoriilor suverane la alte economii europene. Portugalia şi Irlanda, care au fost deja sprijinite pentru a-şi achita ratele scadente vor fi primele afectate, urmate de Spania şi Italia. Ultima dintre ele, Italia este a opta putere economică a lumii şi are o datorie publică de 1.600 miliarde de euro, în timp ce Spania, a 12-a putere mondială datorează peste 650 de miliarde de euro.
Dacă Grecia, Irlanda, Portugalia şi Spania vor fi toate nevoite să-şi restructureze datoriile, pierderile băncilor europene s-ar ridica la 543 de miliarde de euro, cel mai mult fiind localizate la instituţii financiare din Franţa şi Germania, se arată într-un raport al Bank of America Merrill Lynch. Şi chiar şi aceste sume pot fi mult mia mari pentru că nu au fost luat în calcul produsele derivate, precum asigurările la riscul de intrare în incapacitate de plată. Iar aceste produse derivate pot adăuga încă 125 de miliarde de euro la nota de plată a băncilor europene la care se adaugă cele din SUA.

Redresare întârziată

După ce s-a prăbuşit cu 10,9% în 2002 după ce intrat în incapacitate de plată şi şi-a depreciat moneda, economia Argentinei a crescut opt ani la rând cu un ritm de peste 8% anual. Rusia care s-a confruntat cu falimentul în 1998 a avut creşteri de peste 10% după numai doi ani de la restructurarea datoriilor. Prin contrast, în ultimii doi ani oficialii europeni au luat doar jumătăţi de măsură în speranţa ca situaţia economică provocată de criza datoriilor suverane se va îmbunătăţi pe parcurs.
În prezent situaţia este mult mai grea decât era în urmă cu doi ani. O evitare a crizei a devenit nu doar mult mai scumpă, dar presupune sacrificii şi mai mari din partea populaţiei. Cetăţenii eleni se vor confrunta cu taxe mărite, locuri de muncă mai puţine şi o înrăutăţire a condiţiilor de viaţă. Iar acest lucru este valabil şi pentru Italia, Spania sau Portugalia.